Băiatul eteric

Era pe strada noastră un băiat firav și finuț, atât de timid încât nimeni nu i-a auzit vreodată vocea, părea smuls cu forța dintr-un film mut. Părea – bine zis! – fiindcă era străveziu, vedeai prin el fără să-l remarci. Tot ce puteai zări erau ramele groase ale ochelarilor, ce parcă pluteau prin văzduh. N-aveam noi acolo, atunci, noțiunea de savant, urma să n-o avem niciodată, așa că îl bănuiam de cel mai detestat viciu ascuns: citea.

Expresia „venit cu pișcotu’ pe conductă”, rezervată fraierilor, părea să i se potrivească cu atât mai bine cu cât nici unul dintre noi nu știa cum arată un pișcot.

Astăzi, elevați toți cu ascensorul Chat GPT, am spune că era eteric. Că  semăna ca două picături de ploaie cu o păstaie de „Fenestraria rhopalophylla”.

Nu mică ne-a fost mirarea (am pescuit expresia de pe Tik Tok) când am aflat că a devenit mahărul celei mai temute bande de infractori din câte  fac legea prin părțile astea.  

Chiar dacă am fost mereu siguri că băiatul de pe strada noastră nu va impresiona niciodată pe nimeni, nici măcar hârtia fotografică, acum – cu căutătură de ciumegi ratați – privim imagini cu el. Nu s-a schimbat.