China va depăşi Statele Unite pentru a deveni cea mai mare economie din lume în 2028, cu cinci ani mai devreme decât se estimase anterior din cauza recuperărilor contrastante ale celor două ţări din pandemia COVID-19, conform unui think tank citat de Reuters.

De ceva timp, o temă generală a economiei globale a fost lupta pentru putere dintre Statele Unite şi China”, a declarat Centrul pentru Cercetări Economice şi de Afaceri într-un raport anual publicat sâmbătă. „Pandemia COVID-19 şi consecinţele economice au înclinat cu siguranţă această rivalitate în favoarea Chinei”.

CEBR a declarat că „gestionarea abilă a pandemiei de către China”, cu un blocaj strict impus din timp, precum şi impactul asupra creşterii economic pe termen lung din Occident au dus la o îmbunătăţire a performanţei economice a Chinei.

Recomandări

OFICIAL ÎN SCHENGEN
CE CÂȘTIGI LA GALA ZF?
PUTIN TESTEAZĂ ORȘENIK
BIDEN RESPINGE ICC
MANDAT PENTRU BIBI
VREMEA REA ÎNCHIDE A1

Economia chineză ar urma să înregistreze o creştere medie de 5,7% pe an în perioada 2021-25, înainte de a încetini la 4,5% pe an în 2026-30.

În acest timp Statele Unite vor avea probabil o revenire puternică post-pandemie în 2021, dar creşterea va încetini la 1,9% pe an între 2022 şi 2024, iar apoi va ajunge la 1,6%.

Japonia va rămâne a treia cea mai mare economie din lume până la începutul anilor 2030, când va fi depăşită de India, împingând Germania de pe poziţia a patra pe a cincea.

Marea Britanie, în prezent cea de-a cincea cea mai mare economie va trece pe locul şase din 2024.

Europa este responsabilă pentru 19% din producţia primelor zece economii globale în 2020, dar ponderea va scădea la 12% până în 2035, sau sub această valoare dacă în cazul unei separări nete între UE şi Marea Britanie, a spus CEBR.

De asemenea, instituţia a spus că impactul pandemiei asupra economiei globale va însemna şi o creştere a inflaţiei, nu numai o încetinire a economiei. „Vedem un ciclu economic cu rate ale dobânzii în creştere la mijlocul anilor 2020”, a spus think tank-ul, ceea ce reprezintă o provocare pentru guvernele care s-au împrumutat masiv pentru a-şi finanţa răspunsurile la criza COVID-19.