Cine sunt marii lideri ai Europei de astăzi? Cele mai puternice țări din Uniunea Europeană

• Friederich Merz este pro European, pro NATO, dar se confrunta cu dificultăți interne.
• Georgia Meloni s-a impus că una dintre figurile pro europene majore din UE.
• Emmanuel Macron, cel mai pro european politican francez, mai are doa run an de mandat.

Uniunea Europeană s-a construit cu lideri vizionari care au înțeles că „unirea face puterea”.
Pe cine se bazează, azi, puterea și viitorul Europei ? Care sunt figurile cele mai puternice în aceste vremuri tulburi, cu două războaie la porțile Europei și cu o reconfigurare a geopolitcii mondiale?

Cât de „pro-europeni” sunt liderii celor mai puternice țări din UE și cum se poziționează ei față de principalele provocări mondiale?

Se vorbește dintotdeauna despre cuplul franco-german, pentru că în jurul Franței și Germaniei a început construcția europeană. Cancelarul Friedrich Merz, aflat în fruntea celei mai importante economii europene, este printre liderii cei mai determinați, înțelegând, spre deosebire de predecesorul său Olaf Scholz, că într-o lume dominată de confruntări nu poți rămâne pasiv. Problema sa este însă că, la doar un an de la alegeri, este extrem de impopular, fiind considerat cel mai nepopular cancelar german din 1946 până în prezent. Merz a înțeles importanța sprijinirii Ucrainei, însă Germania se confruntă și cu problema unei capacități militare limitate, iar investițiile actuale în apărare vor produce efecte abia pe termen lung.

Probleme de popularitate are și Președintele francez Emmanuel Macron. Franța traversează dificultăți economice, însă beneficiază de avantajul unei armate complete, inclusiv cu capabilități nucleare și experiență operațională constantă. Macron rămâne unul dintre cei mai convinși lideri pro-europeni, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în Franța, unde o eventuală venire la putere a formațiunii conduse de Marine Le Pen ar putea schimba raportarea țării față de proiectul european. Totuși, principala problemă a lui Macron este faptul că a intrat în ultimul an de mandat.

Premierul italian Giorgia Meloni reprezintă, la rândul său, o surpriză pentru mulți observatori politici. Contrar așteptărilor inițiale, ea s-a dovedit foarte pro-europeană și puternic implicată în sprijinirea Ucrainei, Italia beneficiind recent și de tranșe financiare importante de la Bruxelles.

De asemenea, Premierul britanic Keir Starmer încearcă să reapropie Marea Britanie de Uniunea Europeană, în contextul în care o mare parte a britanicilor regretă Brexitul. Implicarea Londrei în proiecte comune de securitate și apărare, precum coalițiile de sprijin pentru Ucraina sau pentru securitatea din Strâmtoarea Ormuz, apropie tot mai mult Regatul Unit de structurile europene, chiar dacă acesta nu mai face parte oficial din UE.

Contează „țările mici” în configurația UE ? Care sunt vocile cele mai puternice ale noilor veniți?

Am văzut ce dificultăți poate crea chiar și o țară mică, precum Ungaria, atunci când încearcă să blocheze deciziile Uniunii Europene. Totuși, există și lideri europeni puternici și foarte implicați, iar unul dintre exemple este Alexander Stubb.

De la declanșarea războiului din Ucraina, Finlanda a devenit un stat strategic, având o frontieră de aproximativ 1.340 de kilometri cu Rusia. Finlandezii sunt conștienți de riscurile de securitate, iar sistemul lor de apărare se bazează pe rezerviști care pot fi mobilizați rapid în caz de nevoie. Alexander Stubb este, de asemenea, un susținător ferm al aderării rapide a Ucrainei la Uniunea Europeană.

Un alt lider remarcat este Petr Pavel. Deși în Cehia există o formă de coabitare politică, iar atribuțiile președintelui sunt limitate de Constituție, Pavel rămâne o figură importantă și influentă pentru această țară din Europa Centrală.

În ceea ce privește Spania, deși este una dintre marile economii ale Uniunii Europene, țara rămâne guvernată de socialiști într-o Europă orientată tot mai mult spre dreapta. Madridul are poziții independente, influențate și de faptul că se află departe de principalele zone de conflict din estul continentului.

De asemenea, Polonia traversează o perioadă de coabitare politică între un președinte perceput ca având poziții mai apropiate de Rusia și un premier pro-european și susținător al Ucrainei, Donald Tusk. Vocea sa are o influență importantă în cadrul Consiliului European.

 Este cu adevărat puterea la Bruxelles, așa cum se spune? Care este greutatea reală a celor care dețin principalele funcții la nivel european?

Da și nu. Europa nu este un stat federal, ceea ce înseamnă că deciziile importante trebuie ratificate de statele membre. Nici președintele Consiliului European, nici președinta Comisiei Europene și nici președinta Parlamentului European nu pot decide singuri în mod discreționar. Există însă un anumit grad de autonomie pentru Comisia Europeană în domeniile care i-au fost delegate, cum este politica comercială, iar acest lucru i-a permis Ursula von der Leyen să își asume uneori inițiative care nu au fost întotdeauna pe deplin agreate de toate statele membre. Totuși, ea are în mod clar mai multă influență decât António Costa, al cărui rol este în principal unul de reprezentare și coordonare.

Și Parlamentul European a câștigat mai multă influență odată cu Tratatul de la Lisabona. Chiar dacă nu este perceput întotdeauna astfel, Parlamentul European este ales prin vot direct de cetățenii europeni și poate influența direcțiile și deciziile importante ale Uniunii. În acest context, Roberta Metsola se numără printre liderii europeni cu o influență semnificativă.

La fel și Kaja Kallas, responsabilă de politica externă a Uniunii Europene, considerată o personalitate politică puternică, cu poziții clare și ferme. Ea este unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei și ai ideii unei Europe mai puternice din punct de vedere strategic. De altfel, mulți dintre liderii europeni și-au construit mesajele de Ziua Europei în jurul ideii de unitate și solidaritate europeană.