- Marcel Ciolacu nu a anunţat care vor fi măsurile de reducere a deficitului bugetar
- Experții Comisiei au acceptat ca România să aibă o perioadă de șapte ani pentru a face investiții masive în economie.
- Planul prevede o reducere graduală a deficitului bugetar cu 0,74 puncte procentuale din PIB anual.
- Punctul de plecare pentru reducerea deficitului este estimat la aproximativ 8% din PIB în 2024.
„Am ajuns la o înţelegere cu Comisia Europeană cu privire la planul fiscal. Este esenţial că experţii Comisiei au fost de acord că România are nevoie de o perioadă de şapte ani în care să facă investiţii masive în economie. Prin urmare, investiţiile vor creşte în următorii ani şi vom continua să investim masiv în economie şi în infrastructură. Aprobăm, aşadar, un proiect major de investiţii ce conectează mari centre urbane prin transport feroviar modern”, a scris premierul Marcel Ciolacu, pe Facebook.
ZF a scris în premieră încă din iulie 2024 că guvernul negociază un acord cu Comisia Europeană pentru reducerea deficitului pe o perioadă de şapte ani, dar trebuie să prezinte în toamnă un plan fiscal, ceea ce înseamnă măsuri de creşteri de taxe.
Cu toate acestea, în acest moment nu este clar care taxe vor creşte, în afara revenirii la cotele standarde pentru unele facilităţi fiscale, cum ar fi reduceri de TVA la unele produse sau servicii, facilităţile fiscale din construcţii, IT şi agro.
Cu un acord de reducere a deficitului bugetar pe o perioadă de şapte ani, începând cu anul viitor, şi o reducere graduală de 0,74 pp. din PIB, aşa cum au anunţat premierul şi ministrul de finanţe, înseamnă că punctul de plecare este un deficit în jur de 8% din PIB în 2024.
Ţinta guvernului, conform tratatelor europene, este un deficit bugetar de 3% din PIB, dar care nu a mai fost atins de România din 2019. Pe de altă parte, din cauza crizelor suprapuse din ultimii ani, mai multe state europene au deficit bugetar peste ţintele din tratatele europene.
La reducerea deficitului se uită mai cu seama investitorii în datoria României. Cu cât deficitul şi datoria cresc, cu atât guvernul dă dovadă de un risc mai mare, astfel că finanţatorii cresc dobânzile. În consecinţă, România plăteşte dobânzi mai mari pentru împrumuturi, iar aceste costuri se reflectă indirect în costul de trai din ţară – cresc taxe ca să se plătească datoria şi dobânzile sau se amână sau anulează investiţii. Costul la care se împrumută statul are un efect şi direct, pentru că dobânzile plătite de guvern urcă costul cu dobânzile pentru toată economia.