Comisia de la Veneția publică un aviz de urgență cu privire la cele trei legi ale Justiției

• Comisia de la Veneţia a publicat un Aviz de urgenţă cu privire la trei proiecte de lege privind sistemul de justiţie din România.
• Este vorba de Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea privind organizarea judiciară şi Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
• Avizul a fost solicitat în septembrie 2022 de către Comisia pentru onorarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE).

Comisia de la Veneţia a publicat un Aviz de urgenţă cu privire la trei proiecte de lege privind sistemul de justiţie din România, transmite, vineri, Comisia.

Potrivit unui comunicat transmis vineri, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept („Comisia de la Veneţia”) a publicat un Aviz de urgenţă cu privire la trei proiecte de lege privind sistemul de justiţie din România.

Avizul se întinde pe 14 pagini

Este vorba de Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea privind organizarea judiciară şi Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Avizul a fost solicitat în septembrie 2022 de către Comisia pentru onorarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE).

La 25 octombrie 2022, ministrul justiţiei din România a solicitat ca acest aviz să fie tratat în procedură de urgenţă.

Raportul Comisiei de la Veneția pe legile Justiției

În ceea ce priveşte procedura de adoptare a legilor, Comisia arată că „spre deosebire de reformele anterioare, legile actuale au făcut obiectul unei pregătiri îndelungate încă din 2020 şi au avut loc numeroase consultări cu toate părţile interesate.

Acesta este un aspect pozitiv, care trebuie să fie însă temperat de faptul că, la finalul procesului, dezbaterea parlamentară a fost desfăşurată în mod precipitat. La fel ca în cazul avizelor anterioare, şi Avizul din 2022 privind desfiinţarea Secţiei de investigare a infracţiunilor din cadrul sistemului judiciar din România a criticat graba cu care a fost adoptată legea respectivă.

Autorităţile române anunţaseră că vor lua în considerare opiniile Comisiei de la Veneţia. Cu toate acestea, Guvernul nu a solicitat un aviz asupra proiectelor de lege.

Guvernul a argumentat că acest lucru era necesar din cauza necesităţii de a asigura rapid încetarea MCV şi de a intra în spaţiul Schengen (…) Comisia de la Veneţia regretă faptul că nu a fost consultată decât după ce legile au fost adoptate, în timp ce procedura pregătitoare îndelungată ar fi făcut posibilă obţinerea avizului în prealabil.

Această accelerare a procedurii a condus, de asemenea, la o adoptare pripită a legilor în Parlament. Dezbaterile în Parlament au început la 12 septembrie, iar legile au fost adoptate la 17 octombrie 2022.

Se pare că s-a pus la dispoziţie relativ puţin timp pentru dezbateri în Parlament, deoarece a fost aplicată o procedură de urgenţă. Autorităţile insistă asupra faptului că procesul de redactare a fost transparent şi incluziv, că dezbaterea parlamentară fiind doar ultima etapă a acestui lung proces democratic.

În Parlament, procedura de urgenţă a fost respectată pe deplin, a fost înfiinţată o comisie specială, în conformitate cu procedura de urgenţă transparentă, care nu a afectat dezbaterile democratice, cu participarea tuturor grupurilor parlamentare şi a părţilor interesate” , arată raportul.

Comisia de la Veneția observă mai multe elemente pozitive

În ceea ce priveşte conţinutul noilor dispoziţii, trebuie subliniat că majoritatea opiniilor colectate în cadrul reuniunilor din 7 noiembrie „au fost pozitive” . Au existat câteva voci foarte critice, dar acestea s-au concentrat mai degrabă asupra unor aspecte specifice decât să pună la îndoială legile în ansamblu.

CSM, mai multe asociaţii de judecători şi procurori şi unii reprezentanţi ai societăţii civile sunt de părere că aceste noi legi reprezintă un progres, „chiar dacă îmbunătăţiri sunt încă de dorit în anumite puncte” . În această privinţă, tonul general al comentariilor primite este destul de diferit de cel din 2018/2019 şi chiar de cel din momentul desfiinţării Secţiei speciale.

În ceea ce priveşte calitatea textelor, aceste trei legi „sunt acte legislative voluminoase” . „Ele sunt foarte detaliate. Se poate pune întrebarea dacă multe dispoziţii trebuie să fie reglementate pe nivel de lege atât de detaliat, cum ar fi cele privind formarea şi alte chestiuni tehnice. Cu toate acestea, acest lucru pare să facă parte din stilul legislativ naţional” , arată Comisia.

O schimbare importantă în lege, faţă de situaţia actuală, este că nu vor mai exista probe scrise pentru numirile în funcţii de conducere. În temeiul legislaţiei anterioare, era necesar un test scris cu variante multiple de răspuns.

Acest test a fost criticat în cadrul sistemului judiciar deoarece favoriza judecătorii mai tineri, care erau încă obişnuiţi să susţină teste din perioada petrecută în sistemul de învăţământ, la Institutul Naţional al Magistraturii.

Se presupune că judecătorii cu mai multă vechime nu doreau să susţină aceste teste şi, prin urmare, nu au candidat pentru posturi pe care le meritau, având în vedere experienţa lor şi a vechimii. În schimb, legile introduc o evaluare bazată pe calitatea activităţii unui judecător sau procuror, eficienţa şi capacitatea de comunicare.

Acest lucru a fost criticat de unii dintre reprezentanţii organizaţiilor civile societăţii civile, deoarece elimină o parte obiectivă a procedurii de numire (testul scris) şi introduce subiectivitate în această evaluare.

Cu toate acestea, Comisia regretă faptul că autorităţile române nu au solicitat un aviz de Comisiei de la Veneţia cu privire la cele trei proiecte de lege aşa cum fusese anunţat de autorităţi şi că au lăsat la latitudinea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să facă această solicitare.

Comisia nu exclude faptul că există aspecte în aceste trei legi care ar putea fi problematice

„Având în vedere că acesta este un aviz de urgenţă, Comisia de la Veneţia nu poate exclude faptul că există alte aspecte în aceste trei legi care ar putea fi problematice, dar se pare că, în ansamblu, în aceste trei legi se legile par să se îndrepte în direcţia corectă.

Comisia de la Veneţia remarcă mai multe elemente pozitive, în primul rând faptul că în prezent nu pare să existe interferenţe politice în activitatea DNA. Chiar dacă legile au fost adoptate în cele din urmă într-o procedură de urgenţă, pregătirile anterioare au inclus consultări cu toate părţile interesate.

În ceea ce priveşte numirea şi revocarea unor persoane de rang înalt procurori, este pozitiv faptul că acest lucru este acum reglementat la nivel de lege, mai degrabă decât prin ordinul ministerial, iar implicarea mai multor actori în aceste numiri oferă mai multă transparenţă.

De asemenea, este pozitiv faptul că instrucţiunile procurorilor către subordonaţi trebuie să fie în scris şi legale şi că trebuie să fie prezentate motive atunci când acestea contrazic o decizie a unui procuror din subordine.

Procurorul general nu are competenţa de a infirma deciziile procurorilor din cadrul DNA sau DIICOT. În cele din urmă, este pozitiv faptul că controlul de către ministrul justiţiei poate viza doar chestiuni manageriale” , arată Comisia.

Comisia formulează, însă, o serie de recomandări:

Astfel, Comisia de la Veneţia formulează următoarele recomandări principale pentru modificarea legilor privind sistemul judiciar:
1. ar trebui introdusă o selecţie prin concurs şi pentru directorii adjuncţi, nu numai pentru preşedinţii de instanţe şi parchete;
2. procurorii de rang înalt, inclusiv procurorul general, precum şi şeful procurori ai DNA şi DIICOT şi adjuncţii acestora ar trebui să fie numiţi pentru o perioadă mai lungă de timp şi fără posibilitatea de reînnoire;
3. procurorul general nu ar trebui să aibă posibilitatea de a ocoli ierarhia procurorilor atunci când constată că măsurile de urmărire penală sunt ilegale sau nefondate. O astfel de constatare ar trebui să fie transmisă în jos prin ierarhia procurorilor;
4. ar trebui să se prevadă în mod explicit prin lege că poliţia judiciară nu raportează cu privire la activitatea sa către ministrul de interne.