Conflictul Israel-Hamas a dezvăluit irelevanța Uniunii Europene. Crizele globale se intensifică, iar continentul „geopolitic” este lăsat să urmărească de pe margine

• Într-o serie de puncte conflictuale la nivel mondial, de la Nagorno-Karabah la Kosovo și la Israel, Europa a fost retrogradată în rolul de ONG bine intenționat, ale cărui contribuții umanitare sunt binevenite, dar ignorate.
• În ciuda semnelor persistente ale activităților răuvoitoare ale Teheranului în regiune, inclusiv reținerea unui diplomat european aflat în vacanță în Iran, Borrell a încercat în mod repetat să se angajeze cu regimul dur al țării, în speranța de a reaprinde așa-zisul acord nuclear cu puterile globale.
• Deși UE a făcut tot ce a putut, oferind zeci de miliarde printr-un ajutor financiar, umanitar și militar, nu este suficient pentru a ajuta Ucraina să-i țină la distanță pe ruși. Dacă nu ar fi sprijinul american, trupele ruse ar fi staționate pe tot flancul estic al UE, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

Într-o serie de puncte conflictuale la nivel mondial, de la Nagorno-Karabah la Kosovo și la Israel, Europa a fost retrogradată în rolul de ONG bine intenționat, ale cărui contribuții umanitare sunt binevenite, dar ignorate, scrie Politico.

Blocul comunitar s-a luptat întotdeauna să articuleze o politică externă coerentă, având în vedere diversele interese naționale în joc. Influența globală a UE scade, totuși, pe fondul declinului secular al economiei sale și al incapacității sale de a proiecta puterea militară într-un moment de instabilitate globală în creștere.

În ultimele 72 de ore, în urma masacrului de către Hamas a sute de civili israelieni în weekend, comisarul european pentru extindere, Olivér Várhelyi, a anunțat luni că blocul va suspenda „imediat” ajutorul de 691 de milioane de euro pentru Autoritatea Palestiniana. Câteva ore mai târziu, comisarul sloven Janez Lenarčič l-a contrazis pe colegul său maghiar, insistând că ajutorul „va continua atât timp cât va fi nevoie”.

Răspunsul UE la evenimentele de pe teren din Israel a fost confuz. Borrell, un socialist spaniol, a condamnat „atacul barbar și terorist” al Hamas, în timp ce a certat Israelul pentru blocada asupra Gazei și a subliniat „suferința” palestinienilor care au votat Hamas la putere.

Abordarea spaniolului a fost în contrast puternic cu cea a lui Von der Leyen, care a condamnat fără echivoc atacurile (deși într-o serie de tweet-uri) și a proiectat steagul israelian pe fațada biroului ei.

Aceste mișcări au atras imediat proteste în diferite colțuri ale UE.

Mâinile pătate de sânge ale lui Borrell

„În acest moment, trebuie să fim foarte clari”, a spus președintele american Joe Biden într-un discurs special de marți la Casa Albă. „Suntem alături de Israel. Ne vom asigura că Israelul are ceea ce are nevoie pentru a avea grijă de cetățenii săi, pentru a se apăra și pentru a răspunde la acest atac.”

Biden a menționat că a sunat Franța, Germania, Italia și Regatul Unit pentru a discuta despre criză.

Marți, Borrell a organizat o întâlnire de urgență a miniștrilor de externe ai UE în Oman, unde se adunau deja, pentru a discuta despre situația din Israel. Ministrul de externe al Israelului, Eli Cohen, a refuzat să participe, chiar și de la distanță.

Deși Iranul neagă implicarea directă, mulți analiști spun că atacul atent planificat al Hamas nu ar fi fost posibil fără instruire și sprijin logistic din partea Teheranului.

În ciuda semnelor persistente ale activităților răuvoitoare ale Teheranului în regiune, inclusiv reținerea unui diplomat european aflat în vacanță în Iran, Borrell a încercat în mod repetat să se angajeze cu regimul dur al țării, în speranța de a reaprinde așa-zisul acord nuclear cu puterile globale.

Anul trecut, Borrell a călătorit în Iran în încercarea de a relua discuțiile, în ciuda obiecțiilor puternice ale ministrului de externe al Israelului de atunci, Yair Lapid.

Acum, Europa trebuie să trăiască cu consecințele acestei politici greșite și cu pierderea credibilității în Israel, singura democrație din regiune.

Spectacolul lui Charles Michel: „Rusia a trădat poporul armean”

Un alt exemplu flagrant al impotenței geopolitice a Europei este Nagorno-Karabah, regiunea disputată, predominant armeană, din Azerbaidjan.

Conflictul de lungă durată de acolo a fost aproape uitat de cea mai mare parte a lumii, dar nu de președintele Consiliului European, Charles Michel, care a depus un efort diplomatic ambițios la începutul acestui an, pe fondul unei reapariții a tensiunilor.

În iulie, Michel i-a găzduit liderii Armeniei și Azerbaidjanului la Bruxelles, a șasea astfel de întâlnire. El a descris discuțiile drept „france, oneste și substanțiale”. El i-a invitat chiar pe lideri la un summit special în octombrie pentru o „întâlnire pentalaterală” cu Germania și Franța la Granada.

La începutul acestei luni, Michel a dat vina pe Rusia, în mod tradițional protectorul Armeniei în regiune, pentru fiasco.

„Este clar pentru toată lumea să vadă că Rusia a trădat poporul armean”, a declarat Michel pentru Euronews.

Un model similar a avut loc în Kosovo, unde europenii au încercat de ani de zile să negocieze o pace de durată între populațiile sale albaneze și sârbe. Principalul punct de conflict este statutul părții de nord a Kosovo, la granița cu Serbia, unde sârbii reprezintă majoritatea celor aproximativ 40.000 de rezidenți.

UE a cheltuit milioane nespuse încercând să stabilizeze regiunea, finanțând organizații ale societății civile, școli și chiar o forță de poliție.

„Suntem criticați pentru prea puțină conducere în Europa și apoi pentru prea multă”, a spus diplomatul american Richard Holbrooke în 1998, după ce Washingtonul și-a târât aliații europeni reticenți în efortul de a opri campania de „curățare etnică” declanșată de liderul iugoslav Slobodan Milošević în Kosovo.

„Adevărul este că europenii nu vor avea o politică de securitate comună în viitorul previzibil”, a adăugat Holbrooke. „Am făcut tot posibilul să îi menținem implicați. Dar vă puteți imagina cât de departe aș fi ajuns cu domnul Milošević dacă aș fi spus: „Scuzați-mă, domnule președinte, mă întorc în 24 de ore după ce am vorbit cu europenii.”

O afacere riscantă

Deși UE a făcut tot ce a putut, oferind zeci de miliarde printr-un ajutor financiar, umanitar și militar, nu este suficient pentru a ajuta Ucraina să-i țină la distanță pe ruși. Dacă nu ar fi sprijinul american, trupele ruse ar fi staționate pe tot flancul estic al UE, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

Situația dificilă a Ucrainei evidențiază diferența dintre aspirațiile geostrategice ale Europei și realitate. Chiar dacă Europa nu a anticipat invazia pe scară largă a Rusiei, a vorbit de ani de zile despre necesitatea de a-și îmbunătăți capacitățile de apărare.

„Trebuie să luptăm pentru viitorul nostru, ca europeni, pentru destinul nostru”, a declarat în 2017 cancelarul german Angela Merkel.

După ce Biden a decis să trimită un portavion american în estul Mediteranei ca răspuns la atacul Hamas din această săptămână, Thierry Breton, comisarul UE al Franței, a declarat că Europa trebuie să se gândească la construirea propriului portavion. Chiar și la Bruxelles, comentariul a generat puțin mai mult decât ușurare comică.

În ciuda tuturor retoricii despre necesitatea ca Europa să joace un rol mai global, nici măcar liderii celor mai mari state membre ale UE, Franța și Germania, nu par să fie serioși în acest sens.

În timp ce Biden s-a așezat în Sala de Situație a Casei Albe pentru a discuta despre criza din Israel, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz erau ocupați să discute la Hamburg.

După ce au fost de acord să-și dubleze eforturile de a reduce birocrația în UE, au făcut o croazieră în port cu partenerii lor.

Liderii și-au sărbătorit deliberările de succes pe un debarcader local cu bere și Fischbrötchen, un sandviș cu pește din Hamburg. Chiar și soarele a ieșit.

Dar cel mai important: telefonul niciunuia dintre liderii europeni nu a sunat.

Citește și:

• Fostul boss de Formula 1, Bernie Ecclestone, recunoaște că a comis acte frauduloase. Care este suma colosală pe care nu a declarat-o în taxe
• Încălzirea globală face berea să aibă gust rău. Care este cauza și cum este afectată băutura de bază a Europei
• Adrian Sârbu: Azi, NATO e într-o adevărată criză pe care trebuie să şi-o rezolve. O acţiune prioritară este schimbarea statutului care să-i permită cooptarea Ucrainei şi Israelului, mâine!