Pe măsură ce campania electorală din Israel intră adânc în ultima săptămână de promisiuni, relatările despre noi pericole și rolul protector al premierului atrag atenția ca strategii de animare a electoratului. Likud, partidul lui Benjamin Netanyahu, păstrează șanse pentru a lua cele mai multe locuri în Knesset, la alegerile din 23 martie. Actualul premier are nevoie de o mare victorie, pentru a impune Likud ca lider dominant al următoarei guvernări.
Pentru multe națiuni, Israelul este un exemplu.
Accesul rapid la producătorii de vaccinuri din SUA și din UE, campania de vaccinare extinsă, tratamentele de combatere a Covid-19 și, în general, maniera în care a abordat criza sanitară i-au adus un plus de imagine premierului. Ieșirea din blocaj, reluarea activității economice și lobby-ul pe lângă UE pentru găsirea unei formule de recunoaștere reciprocă a certificatelor de vaccinare, dar și alte măsuri menite să grăbească revenirea la normalitate, au crescut temporar șansele lui Netanyahu de a se menține la putere.
Diplomația vaccinurilor practicată de premierul israelian a mai pus câteva cărămizi la construcția Ierusalimului ca și capitală recunoscută de alte state membre ale ONU, dar și la succesul Likud. În același timp, reversul medaliei are scrijelite critici ale campaniei de vaccinare a palestinienilor și neînțelegeri cu Iordania, ambele aspecte punând sub semnul întrebării unele plusuri acumulate în dreptul lui Netanyahu.
Pentru că nu și-a imaginat altceva decât rămânerea la putere, premierul Benjamin Netanyahu apare în orice colț de presă și acoperă aproape tot terenul. Cu resurse aparent inepuizabile, Netanyahu se arată drept un politician neobosit.
Succesul campaniei de vaccinare nu este îndeajuns. Se caută un erou!
În luna martie 2021, rata de vaccinare în Israel a atins cele mai mici cote. În ultima săptămână, în medie, s-au vaccinat zilnic aproximativ 11.000 de persoane. De la debutul campaniei în luna ianuarie, până astăzi, Israelul a reușit să administreze serul anti-Covid-19 la 5.158.059 de persoane. Raportat la întreaga populație, cei care au primit prima doză reprezintă 56%, iar cei care au încheiat și rapelul reprezintă 48%. De la jumătatea lunii februarie, premierul a căutat metode de creștere a numărului celor vaccinați. A mers până la a propune listarea celor care nu s-au vaccinat și notificarea lor la autoritățile locale, dar și ridicarea restricțiilor de contingentare a cetățenilor israelieni care ar dori să revină în țară din străinătate.
În perioada critică a campaniei electorale, campania de vaccinare pare că și-a pierdut valoarea de utilizare în scop politic. De altfel, procurorul general al Israelului, Avichai Mendelblit, a avertizat public partidul premierului Netanyahu să nu mai folosească sloganul campaniei de vaccinare, „Înapoi la viață”, pentru că riscă să fie acuzat de întrebuințarea unor bunuri publice și, pe de altă parte, creează confuzie în rândul celor care încă nu s-au vaccinat.
Segmente de alegători încă nu au fost mobilizate de campania electorală de până acum, motiv în plus pentru ca Likud și Netanyahu să comunice mai mult despre securitate și despre repornirea economiei. Premierul atacă frontul clasic al patriotismului și al pericolelor externe. Teme semnificative pentru israelieni, precum recuperarea osemintelor lui Eli Cohen din Siria sau creșterea amenințării iraniene, sunt reactivate și bine plasate în dreptul premierului.
Netanyahu luptă simultan cu toți adversarii, de la politică, la Covid-19 și Iran
Netanyahu a lăsat de curând să se înțeleagă că, pe baza relațiilor sale foarte bune cu Vladimir Putin, Rusia nu va lăsa vreo piatră nerăscolită în Siria pentru a identifica și preda către Israel rămășițele pământești ale lui Eli Cohen, condamnat pentru spionaj și executat la Damasc în 18 mai 1965 prin spânzurătoare.
În privința pericolului iranian în creștere, cele mai recente flancări din lupta politică din Israel sunt cele care readuc în prim-plan mediatic noi capacități operaționale externe ale regimului de la Teheran. După publicarea recentă a unor fotografii de înaltă rezoluție, care au expus facilități militare israeliene considerate cândva extrem de sensibile, presa de la Tel Aviv invocă surse din spionajul israelian pentru a descrie progresul pe care Iranul l-ar fi realizat în ultima perioadă, în privința dezvoltării propriei industrii de armament de înaltă tehnologie.
Analiștii de informații ai Israelului consideră că proiectile având sisteme de ghidare de mare precizie, rachete de croazieră și drone, dar și altele, demonstrează un salt calitativ și cantitativ al iranienilor. Evaluările israeliene în privința arsenalului de proiectile avansate aflate în operarea Hezbollah din Liban fluctuează între câteva zeci și câteva sute.
Pentru Israel, factorul de multiplicare a amenințării rezidă în distribuirea acestor capabilități militare în Orientul Mijlociu, de-a lungul unei transversale radicale conduse de Teheran, cuprinzând afiliații Hezbollah din Liban, Hamas din Fâșia Gaza, regimul lui Bashar al Assad de la Damasc, milițiile șiite din Irak și mișcarea Houthi din Yemen. Nimic nou, până aici. Luate separat, de la apariția și până la dezvoltarea lor de astăzi, aceste entități sunt cunoscute deja, atât experților în securitate, cât și populației generale din Israel.
Iranul exportă insecuritate.
Elementul de noutate invocat în relatările surselor specializate din Israel este că, pentru prima dată, industria de armament a Iranului lucrează în mod integrat pentru grupările pe care le controlează în Orientul Mijlociu. Potrivit datelor obținute de serviciile de informații israeliene, cercetarea și dezvoltarea de armament adecvat, pentru toate grupările teroriste și de gherilă din Orientul Mijlociu care sunt finanțate și patronate de Teheran, este o sarcină a Unității 340 aparținând Forțelor Quds, din cadrul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). Această unitate se ocupă și cu diseminarea rapidă a noilor tipuri de tehnologie și de armament, către toate structurile armate pe care Iranul le finanțează și le coordonează în regiune.
Dat fiind faptul că circuitul logistic și canalele de trafic sunt vulnerabile față de măsurile preventive pe care Israelul le ia ori de câte ori amenințarea capătă contur clar, analiștii din serviciile israeliene anticipează că Teheranul intenționează să pună pe picioare capacități de producție militară în fiecare din țările unde Unitatea 340 are terminații.
Proliferarea amenințării la scara întregii regiuni este un scenariu foarte probabil, indiferent de culoarea politică a conducerii israeliene. Cât de mult se vor auzi Statele Unite, în acest context? În campania pentru alegerile prezidențiale din SUA, cu toată diplomația de care Israelul a dat dovadă, s-a cristalizat percepția unei mai mari apropieri între Netanyahu și Trump.
Republicanii nu mai conduc Casa Albă, iar Administrația democrată condusă de președintele Joe Biden s-a abținut până acum să facă vreun favor vizibil premierului Benjamin Netanyahu. Dimpotrivă, sistarea programelor de asistență militară din partea SUA pentru Arabia Saudită și pentru Emiratele Arabe Unite, a creat un spațiu de respiro pentru Iran. Aparent, SUA preferă să aștepte clarificarea situației politice la Ierusalim înainte de a face orice alt pas semnificativ în dosarul nuclear iranian. Asta nu va exclude intervenția americană în apărarea Israelului, în eventualitatea în care tensiunile vor crește de pe urma acțiunilor lansate de Iran, direct ori prin intermediul grupărilor controlate de acesta în Orientul Mijlociu.