- „Prescripția, întreruperea cursului prescripției nu are rolul de a proteja procurorul și organul de Poliție și judecătorul în demersul sau activitatea lui de a nu efectua o urmărire penală și o judecată constantă și la timp”
- „Nu te poți folosi de întreruperea cursului prescripției doar să-ți prelungești automat termenul în care tu poți să tragi pe cineva la răspundere penală în condițiile în care în termenul general de prescripție generală tu n-ai făcut nimic”
- „Poți să dai orice ordin în calitate de Procuror General, dar cel care decide până la urmă pe dosarele din instanță este judecătorul”
- „Am văzut hotărâri ale instanțelor care interpretează corect decizia. Și, în același timp, am văzut că alte instanțe au sesizat ÎCCJ să dezlege problema juridică”
- „Marea întrebare își are răspunsul foarte clar în paragraful în care Curtea spune că ea constată că în perioada 2018 – 2022 nu a existat un caz de întrerupere. Știind că aceasta este o lege penală de drept material substanțială se aplică legea penală mai favorabilă, nu avem decât să ajungem la concluzia că toate faptele comise până la data Ordonanței din mai 2022 nu au acte de întrerupere a cursului prescripției”
- „Curtea Constituțională nu este garantul puterilor, Curtea Constituțională nu este partenerul organelor de urmărire penală sau organelor judiciare în activitatea pe care o fac acestea. Curtea Constituțională trebuie să apere drepturile și libertățile cetățenilor”
- „Toată vina îi aparține Legiuitorului, îi aparține clasei politice. Vina aparține Guvernului și Parlamentului. Iar din Guvern, miniștrii de Justiție trebuie să spună, trebuie să știe, trebuie să atenționeze Guvernul sau Parlamentul că sunt decizii care trebuie transpuse. N-o s-o facă ministrul Sănătății. Și 4 ani de zile nu au făcut nimic”
- „Sfidătoare este în acest caz atitudinea Legiuitorului, nu atitudinea magistraturii sau cea a Curții Constituționale”
- Interviul integral cu Daniel Morar, fost judecător al CCR, fost procuror șef DNA, fost șef al Ministerului Public, va fi difuzat duminică, 26 iunie, de la 19.55, pe Aleph News.
„A fost cazul prescripției în care Curtea iarăși a rezolvat o problemă în două trepte deși, în mod normal, ar fi trebuit să fie rezolvată în primă instanță. Dar a trebuit să intervină după 4 ani tocmai ca urmare a ceea ce spuneți dumneavoastră – că Legiuitorul ignoră la modul grosolan deciziile Curții.
A fost o greșeală a Legiuitorului din 2014 care spune că prescripția se întrerupe prin efectuarea oricărui act de procedură. Până atunci, lucrurile erau în regulă, prescripția se întrerupea doar dacă erau efectuate acte care se comunicau celui cercetat. Acum ca să înțeleagă lumea ce este acea prescripție – este o uitare pe care legea o concepe cu privire la anumite fapte penale, sunt stabilite anumite termene. Prescripția are o dublă valență: mai întâi îi spune organului judiciar – polițistului, procurorului și judecătorului – cât timp are la dispoziție să tragă pe cineva la răspundere și, în al doilea rând, este vorba de timpul pe care Legiuitorul l-a considerat suficient de mare încât societatea să uite de comiterea unei anumite infracțiuni și s-a mers pe principiul: o Justiție târzie nu mai este o Justiție. Și atunci noi știm ca procurori, ca polițiști, ca judecători că trebuie să ne încadrăm în anumite termene stabilite expres de lege.
De la această regulă, există această excepție: a întreruperii cursului prescripției. Și asta cum operează? Dacă tu ca procuror sau polițist sau chiar judecător faci acte de cercetare, acte de judecată – acele acte întrerup cursul prescripției și luând exemplul unui termen general de prescripție de 5 ani – dacă l-ai făcut astăzi, curge un nou termen de 5 ani, faci altul noi, curge altul de 5 ani, cu mențiunea clară că nu poate nicidecum să depășească dublul – adică 10 ani.
De ce este această instituție? Pentru a arăta că organele statului au o atitudine constantă în a cerceta și judeca pe cineva. Dacă organele statului uită dosarele în fișet și se trezesc în ultima lună al ultimului an al termenului de prescripție generală și operează atunci o întrerupere, o dublare a termenului, deturnează însăși sensul prescripției”, a spus Daniel Morar pe Aleph News, vorbind despre cele două decizii ale CCR în cazul prescripției.
Fostul judecător CCR a explicat care a fost rolul și rostul fiecărei decizii a Curții Constituționale în privința articolului 155 alin 1 din Codul Penal:
„Curtea a venit în 2018 și a spus Legiuitorului: nu poți să dai dreptul procurorului să întrerupă cursul prescripției prin orice act pe care-l face el din birou. Trebuie ca acel act să fie cunoscut de suspect, de inculpat, de persoana cercetată ca, pe ansamblu, să se știe în societate, în comunitate, că față de persoana respectivă este o instrucție penală. Asta le-am spus în 2018.
Le-am mai spus un lucru: că soluția legislativă pe vechiul Cod era una care corespundea standardelor constituționale. Prin urmare dacă ei nu voiau să adapteze cumva instituția aceasta a întreruperii cursului prescripției, putea să ia soluția legislativă de până în 2014 să o pună în Cod. N-au făcut-o. Timp de 4 ani nu au făcut nimic.
Această decizie din 2018 categoric că nu este o decizie interpretativă. Decizia interpretativă este decizia prin care CCR conservă înțelesul constituțional al unei legi. Adică explică: acest text poate să rămână într-o lege dar înțelesul este cel pe care-l dăm noi, Curtea Constituțională. Poate avea 2,3 sau 5 sensuri, înțelesuri acest text dar singura înțelegere constituțională e cea pe care o scriem noi. Și în cazul de față noi am scris: că nu poate fi întrerupt prin orice act.
O chestie iarăși basic: Curtea lucrează de cel puțin 10 ani, când dă decizii interpretative, cu o sintagmă. Zice: „textul este constituțional în măsura în care”…. Deci dacă nu vezi sintagma „în măsura în care” este clar că nu e decizie interpretativă. Lucrurile au fost clare pentru majoritatea oamenilor. Iar recomandarea aceea din decizie noi n-am dat-o pentru judecători și pentru sistemul judiciar pentru că judecătorii și sistemul judiciar nu pot să combine dispoziții din legi, să ia dispoziția din vechiul Cod și să o pună în Noul Cod. A fost pentru Legiuitor. Dar Legiuitorul n-a făcut nimic.
Rezultatul? S-au dus judecătorii, instanțele de judecată s-au dus de 2 ori la Înalta Curte să le explice decizia din 2018. Ce să facem? Se mai întrerupe cursul sau nu? Înalta Curte de 2 ori le-a respins acțiunile ca inadmisibile. Prin urmare, s-a ajuns din nou la Curtea Constituțională după 4 ani. Foarte multe instanțe au sesizat Curtea Constituțională, printre ele este și un complet al Înaltei Curți. Majoritatea instanțelor care și-au expus punctul de vedere cu privire la textul care a rămas – au spus că este neconstituțional, că este neclar, că nu știu ce să facă. Și atunci a venit Curtea Constituțională în 2022 și a ras în întregime textul ca să nu mai existe niciun dubiu. Și a venit și a spus că decizia din urmă cu 4 ani, din 2018, este o decizie simplă sau extremă și că n-a mai existat de atunci un caz de întrerupere. Adică nu mai există prescripție specială.
Pe vremea mea, mai rar se prescriau dosarele. Se întâmpla, dar mai rar, pentru că se lucra în mod constant în dosare. Ăsta este rostul instituirii unui termen de prescripție: să știi că dacă n-ai făcut ancheta în 5 ani de zile să știi că te oprești și că cel pe care-l cercetezi scapă de răspundere penală. Prin urmare rostul și datoria unui procuror și a unui polițist este să efectueze acte de urmărire penală, de cercetare, în mod constant într-un dosar. Dacă faci acest lucru, se întrerupe cursul prescripției natural: și azi, și mâine, și poimâine și răspoimâine. Problema este cea care a ajuns și în fața CCR: în 2018, era a unui dosar în care nu se întâmplase absolut nimic timp de 5 ani, adică în termenul general de prescripție, și în ultima lună, ultima zi, penultima zi când urma să expire termenul, polițistul a făcut un act- a interogat o bază de date și a făcut un proces verbal pe care nu l-a comunicat nimănui. Prin acel act, făcut din birou, fără cunoștința nimănui, el a dublat termenul de prescripție.
Prescripția, întreruperea cursului prescripției nu are rolul de a proteja procurorul și organul de Poliție și judecătorul în demersul sau activitatea lui de a nu efectua o urmărire penală și o judecată constantă și la timp. Are un alt rol. L-am explicat. Nu te poți folosi de întreruperea cursului prescripției doar să-ți prelungești automat termenul în care tu poți să tragi pe cineva la răspundere penală în condițiile în care în termenul general de prescripție generală tu n-ai făcut nimic”.
Fostul judecător CCR, care a condus și DNA și a fost și șef al Ministerului Public, Daniel Morar, a comentat și circulara recent emisă de Procurorul General al României, Gabriela Scutea, prin care aceasta le cerea procurorilor din subordine să nu aplice deciziile CCR:
„Prin urmare, supărările ministerului Public cred că ar trebui să se îndrepte mai mult pe ceea ce pot face ei, procurorii. Nu pe ceea ce trebuie să facă instanțele pentru că poți să dai orice ordin în calitate de procuror general, cel care decide până la urmă pe dosarele din instanță este judecătorul. Sigur că procurorii sunt cei care decid pe faza de urmărire penală.
Eu am văzut hotărâri ale instanțelor care interpretează corect decizia. De fapt este vorba de efectele deciziei CCR și, în același timp, am văzut că altă instanță a sesizat ÎCCJ să le dezlege problema juridică și să le spună că dacă pentru faptele comise înainte de Ordonanța din mai 2022, iată că s-a putut – prin care se spune clar care sunt actele care întrerup cursul prescripției – dacă până atunci a mai existat prescripție specială. Aceasta este marea întrebare, deși ea are răspunsul foarte clar în paragraful în care Curtea spune că ea constată că în perioada 2018 – 2022 nu a existat un caz de întrerupere. Știind că aceasta este o lege penală de drept material substanțială se aplică legea penală mai favorabilă, nu avem decât să ajungem la concluzia că toate faptele comise până la data Ordonanței din mai 2022 nu au acte de întrerupere a cursului prescripției.
Curtea Constituțională nu este partenerul organelor de urmărire penală sau organelor judiciare în activitatea pe care o fac acestea. Curtea Constituțională trebuie să apere drepturile și libertățile cetățenilor. Consecințe categoric că sunt – și la această decizie și la altă decizie – dar grija nu trebuie să fie a Curții Constituționale iar în cazul de față nici măcar judecătorii – vorbim de dosarele care sunt pe rol, iar atenția este îndreptată spre acestea – nici măcar judecătorii n-au o vină. Pentru că ei au încercat să interpreteze decizia Curții și să o aplice într-un sens așa cum l-au înțeles ei. Toată vina îi aparține Legiuitorului, îi aparține clasei politice. Vina aparține Guvernului și Parlamentului. Iar din Guvern, miniștrii de Justiție. Niciun minister nu are inițiativă legislativă, dar ministrul de Justiție este cel care trebuie să spună, trebuie să știe, trebuie să atenționeze Guvernul sau Parlamentul că sunt decizii care trebuie transpuse. N-o s-o facă ministrul Sănătății. Și 4 ani de zile nu au făcut nimic. Deci este sfidătoare atitudinea Legiuitorului în acest caz, nu atitudinea magistraturii sau cea a Curții Constituționale”.
Interviul integral cu Daniel Morar, fost judecător al CCR, fost procuror șef DNA, fost șef al Ministerului Public, va fi difuzat duminică, 26 iunie, de la 19.55, pe Aleph News.