Daniel Morar: „Parchetele funcționează cam încet. La Parchetul General, unde ajung procurori cu o anumită experiență și cu o anumită vechime, mai multe dosare și mai mari se făceau la sfârșitul anilor ’90, începutul anilor 2000, decât s-au făcut în ultima perioadă”

• „La DNA nu ai nevoie de 1 an de zile ca să-ți cunoști echipa și 1 an de zile ca să muncești.(…) Trebuie să începi în primul mandat ca să ai ce culege roadele din al 2-lea mandat”.
• „Domnul Bologa nu mai are un instrument pe care eu l-am avut, l-a avut și doamna Koveși: dreptul de a numi și revoca procurorii în DNA”.
• „Faptul că mandatele de conducere sunt scurte nu este un motiv să nu activezi corespunzător și constant”.
• „Niciodată n-am văzut Parchetul General ca fiind performant. Atitudinea eu eu am definit-o ca fiind de sanatoriu”.

„Din moment ce decizia CCR cu prescripția i-a supărat atât de mult, înseamnă că parchetele funcționează cam încet. Asta ca o primă constatare. M-am uitat mai rar pe rapoartele lor de activitate la niște date statistice, însă numărul mare de achitări pe care le-a avut DNA-ul în anumiți ani arată că nu funcționează tocmai la parametrii buni. Și asta ne-o spune statistica, nu este o evaluare subiectivă”, a declarat fostul judecător CCR, Daniel Morar, în emisiunea OFF/ On The Record, pe Aleph News.

Întrebat ce părere are de afirmația actualului șef DNA, Crin Bologa, care a declarat că 3 ani sunt foarte puțini pentru un șef DNA, pentru că „într-un an îți construiești echipa, în al doilea an lucrezi iar în al treilea an te pregătești de plecare”, Daniel Morar, fost șef al DNA, a răspuns:

„Asta este spusă așa, la relaxare. 3 ani la DNA pot fi puțini, dar nu împărțiți așa. Deci nu ai nevoie de 1 an de zile ca să-ți cunoști echipa și 1 an de zile ca să muncești. 3 ani sunt puțini pentru mersul unui dosar, dar asta nu înseamnă că nu începi dosarele și nu faci ceea ce trebuie. Pentru că vine altul care-ți preia munca. Nu ai nevoie de 1 an de zile ca să-ți cunoști echipa, poți să ai nevoie de câteva săptămâni sau luni.

Cifrele în sine nu spun neapărat mult, contează procentele. Și realitatea este că atât timp am fost eu acolo, procentele de achitări erau 10-11-12% și s-a ajuns la 40-50%, ceea ce este categoric rău. Domnul Bologa nu mai are un instrument pe care eu l-am avut, l-a avut și doamna Koveși: dreptul de a numi și revoca procurorii în DNA. Acest drept a fost trecut de la procurorul șef la CSM. Și este posibil să fie unul dintre motivele pentru care nu schimbă procurori sau nu aduce alții. Dar dacă îl considerăm pe șeful unei instituții responsabil de performanțele acelei instituții, trebuie să-i dăm instrumentele. Codruța Koveși le-a avut, eu le-am avut. Apoi ei au pierdut acest drept și este mult mai greu să te rogi de CSM să numească anumiți oameni și să-i revoce, decât să o faci tu, că ești responsabil. Mai departe, cu numărul de achitări, cu cazuistica, nu vă pot spune că nu sunt în temă să știu…Dar fiecare trebuie să aibă dreptul să-și facă echipa, mai ales la aceste instituții – DNA și DIICOT care sunt operative prin excelență”.

Despre performanța șefilor de parchete din România și lupta anticorupție, fostul șef al DNA și al Ministerului Public a spus:

„Î: Instituțiile acestea nu performează și țin de oameni și de decizia politică. Iohannis vrea liniște…

Păi are liniște.

Î: Și e bine pe liniște? Asta înseamnă că nu mai avem corupție dacă este liniște?

Evident că nu e bine și este evident că nu asta înseamnă. Dar instituțiile performează în funcție de oameni. Eu un truism pe care îl spun dar îl spun tocmai ca să critic acea afirmație că instituțiile prin ele însele sunt cele care generează performanță și nu contează oamenii. Oamenii au contat întotdeauna și până la urmă fiecare trebuie să răspundă. Ideea este că dacă noi răspundem din 3 în 3 ani când ni se termină mandatele este tardiv, nu ajută nimănui. Domnul Bologa are dreptate când spune că 3 ani sunt puțini, dar este posibil să aibă și un al doilea mandat. Adică poți să ai 6 ani de zile. Trebuie să începi în primul mandat ca să ai ce culege roadele din al 2-lea mandat. Eu am stat 7 ani, am avut presiunea încontinuu,  încontinuu, și au venit rezultatele dar știți foarte bine că o parte din marile dosare s-au finalizat la 2, la 3, la 4, la 5 ani după ce am plecat eu de la DNA. Faptul că mandatele de conducere sunt scurte nu este un motiv să nu activezi corespunzător și constant. Adică nu trebuie să intrăm într-o stare de decepție că este prea puțin și nu putem face treabă.

Niciodată n-am văzut Parchetul General ca fiind performant. Cred că la sfârșitul anilor 90, când eram în teritoriu, mai lucrau. Dar de când eu am venit pe la București, de vreo 15 – 16 ani, Parchetul General a avut o altă atitudine. O atitudine pe care eu am definit-o ca fiind de sanatoriu. Și nu e normal ca la acel nivel, unde ajung procurori cu o anumită experiență cu o anumită vechime, să nu se facă dosare mari. Mult mai mari dosare se făceau la sfârșitul anilor 90, începutul anilor 2000, la Parchetul General, decât s-au făcut în ultima perioadă. Uitați- vă că până și cu cele 2 mari dosare – dosarul Revoluției și cel al Mineriadei – au dat greș. Sistemul judiciar nu reușește să le termine.

Este vorba despre oameni. Este vorba în primul rând de managementul Ministerului Public, de cel care conduce, și apoi de cei care populează ministerul Public. La fel ca și la DNA. Este același lucru – la fel ca și la DIICOT. Contează cel care conduce, cel care are dreptul să- și revoce oamenii sau să propună revocarea lor, să propună sancționarea ș.a.m.d. Sistemul judiciar nu funcționează normal, sistemul judiciar are o timiditate în a evalua în a evalua în mod corect judecătorii și procurorii. Aproape toată lumea are calificativul „foarte bine”. A nu da calificativul „foarte bine” unui procuror apare ca o dramă pentru el.