Daniel Morar: „Problema în CCR este pregătirea profesională. Nu te poți duce la CCR să înveți Dreptul”

• „Nu este greșit că Legislativul și Executivul numesc oameni. Problema este cum aleg oamenii și de unde îi aleg”
• „Numirea unui judecător la Curtea Constituțională trebuie să aducă pentru instituție o plus valoare, nu o greutate”
• „Cineva care este numit la Curtea Constituțională obligatoriu trebuie să stăpânească la nivel înalt o ramură de Drept”
• „Jurisprudența Curții Constituționale nu este folclor. Deciziile CCR sunt pentru autoritățile statului – Legislativ, Executiv, pentru organele administrative, și pentru magistratură”

„În Constituție este foarte clar cine numește judecătorii: 6 sunt numiți de Parlament, 3 sunt numiți de Președinte. Deci Puterea Legislativă și Executivă își împart aceste numiri. Acum, dacă sunt politice sau nu, analizăm de la caz la caz. Ce criterii folosim? Dacă cel numit este om politic – da, poate fi – fost ministru, fost parlamentar. Dar pot fi și foști magistrați, foști profesori universitari.

Î: Și oameni cu 5 la drept penal, și oameni fără nicio experiență….

Aceea este o altă problemă. Dar Constituția și legea nu pot să prevadă lucrul acesta. Constituția și legea spun că sunt numiți de aceste autorități – judecătorii Curții Constituționale – trebuie să aibă 18 ani de vechime în sistemul juridic și să aibă o înaltă pregătire profesională. Înalta pregătire profesională – Curtea Constituțională a considerat-o ca fiind apanajul celui care numește. El trebuie să fie responsabil…

Î: Și dacă el nu este responsabil?

Nu avem ce să facem. Adică în sine numirea la CCR nu este greșită. Numirea la CCR de către aceste autorități se regăsește – modalitatea de numire se regăsește în multe legislații. În alte părți, Legislativul și Executivul împart această prerogativă cu sistemul judiciar. Nu este greșit că îi numesc, problema este cum îi aleg și de unde îi aleg”, a declarat Daniel Morar, fost judecător CCR, în emisiunea OFF/OnTheRecord pe Aleph News.

Despre pregătirea profesională a judecătorilor CCR, Morar a spus:

„Să știți că da, aceasta este responsabilitatea celui care numește. El trebuie să răspundă cumva. Că răspund sau nu, ei nu răspund nici măcar întrebărilor. Ideea este că, în sine, modalitatea de numire nu este greșită. Sunt numiți și oameni mai puțin buni sau oameni slabi la Curtea Constituțională. În ce privește factorul politic, să știți că nu aceasta este cel mai rău lucru care marchează activitatea unei Curți Constituționale.

Majoritatea dosarelor de la Curtea Constituțională nu sunt dosare cu încărcătură politică. Cred că peste 90% din dosare sunt dosare care privesc legislația…Prin urmare, dacă vrem să dăm vina în aceste dosare – care n-au încărcătură politică, care n-au miză politică – pe faptul că ei sunt oameni politici, că vin din Parlament, că au avut o carieră politică sau că sunt susținuți de oameni politici – nu asta este problema. Problema este pregătirea profesională. Pentru că până la urmă – nu contează cum se ia decizia – decizia se ia cu o dezbatere, cu unanimitate, cu majoritate, cu nervi sau fără nervi – contează produsul. Contează ce ajunge în Monitorul Oficial. Dacă Curtea a ajuns să fie un jucător, a ajuns și datorită faptului că deciziile sunt motivate, sunt convingătoare și explicative. Prin urmare, trebuie să ne orientăm spre oamenii pregătiți.

Cineva care este numit la Curtea Constituțională obligatoriu trebuie să stăpânească la nivel înalt o ramură de Drept. Nu te poți duce la CCR să înveți Dreptul. Mai degrabă înveți drept constituțional, elemente de drept constituțional. Să știți că paradoxal, din punctul meu de vedere, cei mai dezavantajați – nu că sunt cei mai slabi – dar cei mai dezavantajați care ajung la Curtea Constituțională sunt profesorii de drept constituțional. Și cei mai avantajați sunt cei care stăpânesc o ramură de drept. De penal, de civil, de fiscal. Numirea unui judecător la Curtea Constituțională trebuie să aducă pentru instituție o plus valoare, nu o greutate.

Jurisprudența Curții Constituționale nu este folclor. Deciziile CCR sunt pentru autoritățile statului – Legislativ, Executiv, pentru organele administrative, și pentru magistratură. Evident că sunt și pentru oameni care vor să le citească. Dar nu oamenii le aplică. Totdeauna deciziile sunt aplicate de niște instituții care au expertiza necesară. Curtea Constituțională prin deciziile ei nu popularizează Constituția. Nu scriem Constituția pe înțelesul tuturor. Pe de altă parte, deciziile CCR chiar sunt blamate și criticate că sunt prea scolastice și explicative. Nu știu la ce se referă actualul judecător al Curții, dar mai întâi trebuie să ajungi acolo și să vorbești de Curtea Constituțională, eventual la sfârșitul mandatului, nu la început”.