- Cosmin Şerbănescu: Dacă lucrurile ar funcţiona în procent de 81%, aşa cum este raportat, înseamnă că în mare parte din instituţiile publice ar trebui să funcţioneze perfect sau aproape perfect.
- Cosmin Şerbănescu: Arhitectura sistemului public în România este, să spunem aşa, foarte elaborată şi este foarte greoaie. Din această perspectivă, multe din instituţiile publice din România nu sunt pregătite să facă faţă unor atacuri cibernetice, mai ales cele lansate de actori statali.
- Cosmin Şerbănescu: Dacă vorbim de control, trebuie să vorbim şi despre reformarea ANAF. Este eminamente necesară. Sperăm că în momentul de faţă există premise pentru o reformare profundă pentru o funcţionare eficientă a acestui organism de control, dar şi pentru o colectare mai bună.
Cosmin Şerbănescu: Dacă lucrurile ar funcţiona în procent de 81%, aşa cum este raportat, înseamnă că în mare parte din instituţiile publice ar trebui să funcţioneze perfect sau aproape perfect.
Cosmin Şerbănescu, preşedintele Institutului Naţional de Control Intern din România (INCIR), vorbeşte despre moralitate, integritate, control, riscuri şi managementul lor în instituţiile publice.
Prezentăm principalele declaraţii ale preşedintelui INCIR, Cosmin Şerbănescu, la emisiunea InSecuritate, sâmbătă seara, la Aleph News:
„În actul final de control lipseşte consistenţa”
Cosmin Şerbănescu: Dacă ne uităm la modul cum instituţiile publice se autoevaluează şi raportează stadiul de implementare, dezvoltare şi monitorizare a sistemului de control intern aş spune că stăm excepţional de bine. Dacă ne raportăm la funcţionarea lui eminamente este o formă fără fond. Avem cadrul de funcţionare, avem entităţile de verificare, monitorizare şi control, dar în actul final de control lipseşte consistenţa, lipsesc elementele de documentare a acitivităţii desfăşurate şi sub o formă sau alta, nu se identifică niciun fel de fraudă la nivel de funcţionare a controlului intern, ceea ce nu este neapărat normal şi firesc pentru că scopul controlului intern este să prevină, să detecteze, să investigheze eventualele aspecte pe care le-a identificat actul de control.
Cosmin Şerbănescu: Dacă vorbim despre standardul de monitorizare a performanţelor, acesta este raportat ca fiind implementat în proporţie de 91%. Ori ştim foarte bine că ceea ce lipseşte societăţii româneşti în momentul de faţă şi instituţiilor publice din România este performanţa. Atât cele stat, cât cele cu capital de stat care au formă de organizare economică. Din această perspectivă lucrurile nu sunt ceea ce trebuie să fie. Mai mult decât atât, auditul intern care este o formă de control, eminamente necesară, independentă, obiectivă, este raportat în anul 2021 ca funcţional şi ca procent de 81%. Dacă lucrurile ar funcţiona în procent de 81%, aşa cum este raportat, înseamnă că în mare parte din instituţiile publice ar trebui să funcţioneze perfect sau aproape perfect.
Cosmin Şerbănescu: Cu cât încercăm să denaturăm mai mult reflectarea exactă a sistemului de control intern, cu atât ne abatem de la problemele pe care le avem, unele dintre ele fiind sistemice. Pentru a vedea exact care sunt campionii în raportare, prezint câteva informaţii relevante. Spre exemplu, sunt instituţii publice în România care implementează cu recurenţă, ca fiind implementat sistemul de control intern în proporţie de 100%. Câteva exemple elocvente Academia Română, Administraţia Prezidenţială, ANI, raportează ca sistemul ca fiind implementat 100%. Dar şi altele precum Camera Deputaţilor, Consiliul Concurenţei. Un aspect important trebuie să-l acordăm şi Curţii de Conturi, care cel puţin din această perspectivă, pare uşor ancorată în realitate, spre exemplu, Curtea de Conturi îşi autoevaluează în perioada 2019-2021 controlul intern ca fiind implementat în fiecare an în jur de 56%.
„Contractele din pandemie ar trebui verificate”
Cosmin Şerbănescu: Dacă ne referim la toată activitatea desfăşurată în pandemie, la nivel de control intern, ar fi trebuit să funcţioneze şi să fie mult mai multe acţiuni de control intern desfăşurate. Şi un scurt exemplu, contractele din pandemie. Aceste contracte ar fi trebuit să fie verificate. Şi apropo, sunt instituţii ale statului care sunt aşteptate să vină cu rezultate în acest sens. Ar trebui şi eu îmi doresc acest lucru pentru că este eminamente necesar să cunoaştem modul în care au fost cheltuiţi banii publici în pandemie, cum au fost oferite aceste contracte şi calitatea livrabilelor achiziţionate de statul român. Ştim cu toţii că au fost probleme cu măştile achiziţionate, care au fost neconforme, doze de vaccin suplimentare care nu erau neapărat necesare.
Cosmin Şerbănescu: Spre exemplu, la Ministerul Sănătăţii, ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu achiziţiile din pandemie, societatea românească aşteaptă răspunsuri, iar instituţiile abilitate trebuie să le furnizeze. Contractele de achiziţii din acea perioadă trebuie investigate cu minuţiozitate şi concluziile trebuie făcute publice de îndată. La nivel de achiziţii în pandemie sumele sunt foarte mari, iar la nivelul UE ar trebui să existe, poate chiar prin biroul procurorului european o investigaţie în acest sens, per ansamblul UE, a modulului în care s-au contractat sau derulat aceste contracte şi a modului în care au fost achiziţionate inclusiv serurile cu care s-au făcut vaccinările respective.
„Multe din instituţiile publice din România nu sunt pregătite să facă faţă unor atacuri cibernetice”
Cosmin Şerbănescu: Fie că ne referim la riscurile de securitate cibernetică, la riscurile generale de securitate, securitate militară dacă ne referim la războiul de la graniţele noastre, ceea ce am sesizat eu este faptul că instituţiile publice din România au implementat la nivel formal sistemul de control intern şi de management al riscurilor, sau nu, cum este cazul Curţii de Conturi, dar depun eforturi pentru a se alinia acestor principii. Este şi foarte greu pentru că arhitectura sistemului public în România este, să spunem aşa, foarte elaborată şi este foarte greoaie. Din această perspectivă, multe din instituţiile publice din România nu sunt pregătite să facă faţă unor atacuri cibernetice, mai ales cele lansate de actori statali, cu siguranţă.
„Reformarea ANAF este eminamente necesară”
Cosmin Şerbănescu: La nivel de legislaţie, cel puţin din practica noastră de control intern, stăm bine, putem sta şi foarte bine, dar la nivel de aplicabilitate nu stăm deloc bine. Probabil ţine şi de modul în care ne raportăm noi, ca cetăţeni, la un control. Hai să aranjăm, hai să vedem. Fugim de controlul RATB, dar fugim şi de controlul ANAF, aţi văzut cum închide magazinul când a venit controlul sau se anunţă între ei. Dacă vorbim de control, trebuie să vorbim şi despre reformarea ANAF. Este eminamente necesară. Sperăm că în momentul de faţă există premise pentru o reformare profundă pentru o funcţionare eficientă a acestui organism de control, dar şi pentru o colectare mai bună. Din această perspectivă este iar o zonă în care controlul nu funcţionează referitor la modul în care sunt colectate aceste taxe şi impozite în România.
Cosmin Şerbănescu: În practica noastră profesională, încrederea nu este un control. Pot avea încredere deplină în persoana respectivă, în competenţele pe care le are, dar trebui să verific, trebuie să documentez ce am constatat şi trebuie să-mi prezint concluziile în consecinţă. Nu putem avea încredere sau ni se va confirma încrederea după ce facem verificarea respectivă, după ce am urmat paşii conform metodologiei unui act de control, putem concluziona că avem o încredere rezonabilă în persoana respectivă. Pentru că în mare parte, dacă ne referim la activitatea de audit, se face pe eşantion şi pot garanta sau rezonabil afirma că pe baza acelui eşantion concluziile sunt cele pe care le am, dar în general nu este bine să ne bazăm pe încredere, trebuie să facem propriile investigaţii, să avem o judecată profesională adecvată şi un scepticism profesional.
„Instituţiile de control din România nu funcţionează”
Cosmin Şerbănescu: Deja se creează premisele pentru a afirma că se exagerează foarte mult şi că ne îndepărtăm de la esenţa controlului intern, aceea de a verifica şi de a certifica că o activitate se desfăşoară conform a ceea ce ne dorim şl ne propunem. Va fi în scurt timp şi o problemă sistemică pentru că în esenţă, instituţiile de control din România nu funcţionează sau, dacă funcţionează, nu au rezultatele scontate. Oricum am analiza, este imperios necesar să restructurăm sistemul de control intern, să reprofesionalizăm instituţiile, să creăm un corp de profesionişti şi să avem în vedere remunerarea lor corespunzătoare, dar şi să le alocăm instrumentele necesare prin care să desfăşoare această activitate. Vorbim de sisteme de automatizare în control intern, vorbim de control continuu. Deci, trebuie să mergem mai departe în implementarea sistemelor de control intern, de la un formalism pur, eminamente scriptic, la un control desfăşurat pe principii de automatizare, să asigurăm structurilor toate aceste instrumente necesare şi să şi verificăm corespunzător controlorii.