EXCLUSIV | #MAS TALKS: John Bolton, fost consilier pe securitate al Preşedintelui Trump: Armata SUA trebuia să se ocupe de Ormuz de la început. Aliaţii ar trebui să ajute SUA cu Iran. NATO nu este într-o perioadă prea bună

- John Bolton afirmă că Donald Trump nu are încă o strategie clară de politică externă și suportă consecințele neconsultării aliaților înainte de războiul cu Iranul.
- Fostul ambasador SUA sugerează că singura soluție pașnică pentru încheierea conflictului din Iran este preluarea puterii de către armata convențională iraniană.
- Bolton consideră că NATO nu trece printr-o perioadă bună și că europenii ar trebui să „strângă din dinți” până la sfârșitul mandatului lui Trump pentru a proteja Alianța.
John Bolton, fostul consilier al Preşedintelui Donald Trump pe probleme de securitate naţională şi fost ambasador al SUA la ONU în timpul Administraţiei Bush, declară că Preşedintele american încă nu are o strategie clară de politică externă şi că, acum, acesta trage ponoasele neconsultării aliaţilor înainte de a începe războiul din Iran.
De asemenea, ambasadorul Bolton punctează şi că singura soluţie paşnică a încheierii războiului din Iran este preluarea puterii de către armata convenţională iraniană.
Despre NATO, John Bolton spune că nu se află într-o perioadă prea bună şi că europenii nu ar trebui decât să „strângă din dinţi” până trece mandatul lui Trump, pentru a nu afecta Alianţa. Toate aceste declaraţii au fost făcute în exclusivitate pentru Monitorul Apărării şi Securităţii și Aleph News, în cadrul interviurilor MAS Talks.
Idei Principale
- Era previzibil că Iranul va închide Strâmtoarea Ormuz. Armata SUA trebuia să se ocupe din timp de ea;
- Faptul că Trump nu s-a consultat cu aliaţii face dificilă deschiderea Strâmtorii Ormuz;
- Problema din Ormuz distrage atenţia de la colaborarea SUA cu oameni din interiorul regimului iranian;
- Armata SUA trebuie să lase impresia că regimul nu se poate apăra singur;
- Calea paşnică pentru încheierea războiului este ca armata convenţională să preia puterea;
- John Bolton: Nu poţi veni la oameni care au trăit sub acest regim timp de 47 de ani şi să le spui: „Bine, iată planul nostru. Urmaţi-l”;
- Donald Trump nu are o strategie de politică externă. El crede că e prieten cu Xi, Putin şi Kim Jong Un, dar ei nu cred acest lucru;
- Trump pur şi simplu nu gândeşte în termeni strategici mai largi;
- Trump nu înţelege, în esenţă, cum funcţionează NATO. Şi nu cred că este un prieten al NATO. Este o perioadă periculoasă din acest punct de vedere.
- Ceea ce ar trebui să facă europenii este să strângă din dinţi şi să spună: vom trece peste restul mandatului lui Trump;
- Menţinerea unui NATO puternic este în interesul Europei. Este şi în interesul SUA;
- Cred că aliaţii ar trebui să ajute la deschiderea Strâmtorii Ormuz;
- Nu există stabilitate fără putere. Adevărata bază a oricărei ordini internaţionale pe care am avut-o a fost reprezentată de Statele Unite şi de reţeaua lor de alianţe;
- Astăzi, nu suntem pregătiţi (n.r. SUA) să luptăm în două conflicte de amploare medie;
- După Războiul Rece, bugetele militare s-au prăbuşit peste tot în lume. Europa nu şi-a revenit. SUA nu şi-au revenit suficient
MAS: Ultima dată când am discutat, domnule ambasador Bolton, a fost în martie 2025, imediat după ce preşedintele Donald Trump şi-a preluat funcţia pentru al doilea mandat. Discutam despre Ucraina şi spuneaţi că, la momentul respectiv, nu părea să existe o strategie clară de politică externă în administraţia Trump, dar s-au întâmplat multe de atunci, nu-i aşa? Au avut loc atacurile SUA asupra instalaţiilor nucleare din Iran, întâlnirea cu Vladimir Putin din Alaska, din vară, apoi au urmat declaraţiile îngrijorătoare privind Groenlanda, Canada, criticile la adresa UE şi a NATO, Venezuela, iar acum avem, din nou, Iranul şi, poate, Cuba, în continuare, cine ştie. Aşadar, întrebarea mea pentru dumneavoastră este: mai credeţi că nu există o strategie clară de politică externă în administraţia Trump şi ce părere aveţi despre toate aceste evenimente care au avut loc în ultimul an?
Amb. John Bolton: Continui să cred că nu are o strategie clară şi, de fapt, lista pe care tocmai aţi enumerat-o cred că demonstrează acest lucru cel mai bine, pentru că a surprins partea izolaţionistă a bazei sale, a bazei MAGA, prin atenţia pe care a acordat-o relaţiilor externe şi prin tipul de intervenţii pe care le-a făcut peste tot în lume, după ce a spus că vrea să pună capăt războaielor „fără sfârşit”, că nu vrea să înceapă altele noi, că vrea să se concentreze pe Statele Unite şi pe economie, iar el face aproape orice, dar nu se concentrează pe economia SUA.
Cred că concluzia este că acesta nu face decât să confirme ideea fundamentală că Trump nu are nicio viziune, nu are o strategie globală de securitate naţională, nu elaborează politici în sensul în care înţelegem noi, de obicei, acest termen, iar toată această confuzie şi agitaţie pe care o vedem în întreaga lume demonstrează cu adevărat acest lucru.
MAS: Şi ce credeţi că vrea el acum cu Iranul, pentru că vedem acest război care a început acum 19 zile, pare să devină din ce în ce mai intens, care credeţi că este obiectivul final? Pentru că a vorbit despre schimbarea regimului, dar apoi a spus că vrea doar să distrugă programul nuclear, programul de rachete balistice… cât de departe credeţi că poate merge Donald Trump cu Iranul?
Amb. John Bolton: Cred că acesta este, din nou, un comportament tipic al lui Trump; chiar şi acum câteva zile, într-un discurs în Kentucky, a spus că nu vrem să fim nevoiţi să ne întoarcem la fiecare doi ani (n.r. în Iran) şi să o luăm de la capăt. Ei bine, cred că este un argument bun şi, dacă nu vrei să te întorci la fiecare doi ani, singura modalitate sigură de a evita asta este să elimini regimul în întregime. Cred că faptul că nu s-a consultat cu aliaţii înainte de război face acum mai dificilă realizarea a ceea ce este în mintea tuturor în acest moment, şi anume cum să se deschidă Strâmtoarea Ormuz.
Amb. Bolton: Cred că era absolut previzibil că Iranul va încerca s-o închidă şi sunt puţin surprins, din punct de vedere militar, că nu au început (n.r. militarii americani) să se ocupe de asta mai devreme, scufundând toate navele puitoare de mine, dar şi atacând capacităţile de rachete antinavă, precum şi capacitatea de a mina strâmtoarea cu ambarcaţiuni rapide sau drone care aruncă mine în mare. Şi acum va fi, într-adevăr, un punct central pentru următoarele două săptămâni şi ar distrage atenţia de la unele dintre celelalte aspecte ale campaniei şi, în special, de la colaborarea cu opoziţia din interiorul Iranului, lucru pe care nu cred că l-am (n.r. SUA) făcut suficient. Aşadar, Trump s-a pus într-o poziţie foarte dificilă, deoarece abordează aceste lucruri zi de zi.
Amb. John Bolton: A fost descris ca fiind orientat spre tranzacţii. Aşadar, ideea de a gândi o strategie completă de la punctul în care ne aflăm în ziua x până la schimbarea regimului în ziua y pur şi simplu nu este ceva ce face el. Şi cred că asistăm la consecinţele faptului că nu a analizat îndeaproape situaţiile neprevăzute care ar putea apărea şi modul în care le-ar fi gestionat.
MAS: Dar credeţi că vom asista într-adevăr la o schimbare de regim în Iran, în curând?
Amb. John Bolton: Ei bine, cred că cel mai probabil scenariu este că ceea ce face armata în prezent este să slăbească instituţiile puterii de stat iraniene care ne ameninţă pe noi, pe Israel, pe ţările arabe din Golf, pe Europa, pe lumea exterioară şi pe propriul popor al Iranului. Asta înseamnă, în primul rând, Garda Revoluţionară şi subdiviziunile sale, Forţa Quds pentru ameninţările externe şi miliţia Basij pentru controlul intern al populaţiei. Acum, cu cât distrugi mai mult aceste capacităţi, cu atât laşi o impresie mai puternică tuturor celor din Iran, impresia corectă că regimul nu se poate apăra singur.
Şi orice regim care nu se poate apăra nu va mai dura mult. Aşadar, mulţi oameni, chiar şi din Garda Revoluţionară, dar şi din alte părţi ale guvernului şi din societate în general, încep să spună că această navă se scufundă şi că, poate, nu vor să se scufunde odată cu ea. Aşa se fragmentează regimul la vârf.
Dacă desfaci această structură, declanşezi rivalităţi şi începi să te gândeşti cum ar arăta un regim post-ayatollah. Iar probabil cea mai paşnică cale de ieşire din această situaţie ar fi un guvern militar format din armata convenţională, nu din Garda Revoluţionară, ci din armata convenţională, care ar putea restabili ordinea, ar încerca să repună economia pe picioare şi, în esenţă, ar oferi poporului iranian spaţiul necesar pentru a decide ce doreşte să facă în ceea ce priveşte structurile constituţionale după plecarea ayatollahilor. Pentru că nu este doar o chestiune de înlocuire a câtorva lideri.
Nimeni nu vrea structura ayatollahilor. Şi nu poţi veni şi spune: „Ei bine, care este planul pentru ziua de mâine?”. Nu poţi veni la oameni care au trăit sub acest regim timp de 47 de ani şi să le spui: „Bine, iată planul nostru. Urmaţi-l”.
Trebuie să-i întrebi. Ei au fost acolo. Au simţit efectele acestui regim şi vor să rămână în el.
Amb. John Bolton: Dar tocmai de aceea au nevoie de ajutorul armatei. De aceea, mai ales pentru că este clar că Trump nu vrea să trimită trupe pe teren, trebuie să ai o alternativă, iar aceasta este oferită chiar acolo, în Iran. Şi nimeni nu spune că va fi uşor, motiv pentru care am spus, ieri, în Wall Street Journal că, dacă nu ai răbdarea şi perseverenţa necesare pentru a duce acest lucru la bun sfârşit, nu te apuca de el de la bun început, pentru că ai putea ajunge să te confrunţi cu un grup şi mai extremist de ayatolahi şi ofiţeri ai Gărzii Revoluţionare dacă nu atingi obiectivul schimbării regimului.
MAS: Un alt moment important al anului trecut a fost, aşa cum spuneam, întâlnirea dintre preşedintele Donald Trump şi preşedintele Vladimir Putin din Alaska. Şi acum vedem că par să aibă o relaţie destul de bună, am putea spune. Iar în ceea ce priveşte războiul din Ucraina, el îl critică în continuare pe Volodimir Zelenski pentru că nu doreşte să pună capăt conflictului. Nu pare să aibă aceeaşi părere despre preşedintele Vladimir Putin. Cum vedeţi această relaţie? Credeţi că poate pune capăt acestui război din Ucraina?
Amb. John Bolton: Trump crede că el şi Putin sunt prieteni. Crede că el şi Xi Jinping sunt prieteni. Crede că el şi Kim Jong-un din Coreea de Nord sunt prieteni. Nu cred că aceştia trei consideră că sunt prieteni. Cred că ei văd în el o persoană uşor de manipulat.
Şi gândesc cu multă răceală, din perspectiva interesului lor naţional. Iar Trump nu gândeşte aşa. El crede că, dacă are relaţii personale bune cu Vladimir Putin, relaţiile dintre statele SUA şi Rusia sunt bune.
Şi asta pur şi simplu nu este adevărat. Dar Putin ştie asta, vede acest lucru ca pe o vulnerabilitate şi profită de ea. A făcut-o foarte bine în Alaska, la summitul de acolo, şi continuă să o facă.
Au avut o conversaţie la scurt timp după începerea acţiunii militare împotriva Iranului, în cadrul căreia Putin s-a oferit să medieze între SUA şi Iran. Şi ceea ce face el, de fapt, acolo este să-şi construiască o relaţie de bunăvoinţă cu Trump, pe care să o folosească împotriva lui Zelenski şi a ucrainienilor. Aşadar, aceste chestiuni sunt într-adevăr legate în mintea ruşilor, cred că este clar acest lucru, şi în cea a chinezilor, de asemenea.
Deci, Trump pur şi simplu nu gândeşte în aceşti termeni strategici mai largi. Şi, din păcate, nici mulţi europeni care cred că, ei bine, războiul din Ucraina contează pentru noi, dar războiul din Golf nu contează. Dar contează.
Şi, apropo, dacă China ar face o mişcare împotriva Taiwanului, asta ar conta şi pentru Europa.
MAS: Spuneaţi că europenii sunt, de asemenea, preocupaţi de ceea ce se întâmplă în Ucraina, dar au fost preocupaţi şi când preşedintele Donald Trump a criticat UE şi NATO, precum şi când a făcut acele declaraţii despre Groenlanda. Aşadar, am putea spune că, în acest moment, relaţia dintre SUA şi Europa este destul de tensionată. Credeţi că Statele Unite ale Americii sub preşedinţia lui Donald Trump, sub administraţia sa, mai sunt un partener de încredere pentru Europa în ceea ce priveşte securitatea?
John Bolton: Ei bine, cred că Trump nu înţelege în esenţă cum funcţionează NATO. Şi nu cred că este un prieten al NATO. Şi este o perioadă periculoasă din acest punct de vedere.
Şi ştiu că mulţi lideri europeni consideră că relaţia cu Trump este neplăcută. Bine, să presupunem că toate acestea sunt adevărate. La fel cred şi mulţi americani, dar să presupunem că este adevărat.
Adevărata problemă este că NATO asigură securitatea pentru ambele părţi ale Atlanticului. Iar ceea ce ar trebui să facă europenii este să strângă din dinţi şi să spună: vom trece peste restul mandatului lui Trump. Vom încerca să minimizăm pagubele pe care le provoacă.
Nu îi vom răspunde în acelaşi mod imatur în care se comportă el faţă de noi. Iar când mandatul său se va încheia, vom lucra pentru a repara pagubele. Cred că atunci când liderii europeni spun: „Ei bine, trebuie să fim independenţi”, fac o mare greşeală.
Unul dintre obiectivele Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece a fost să divizeze alianţa NATO. Şi au eşuat. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care au pierdut Războiul Rece.
Amb. Bolton: Aşadar, ar fi tragic dacă noi înşine am diviza Alianţa şi am oferi Rusiei mai multă libertate de acţiune în Europa, lucru care s-ar întâmpla dacă SUA ar spune, practic: „Bine, atunci nu mai suntem responsabili pentru securitatea europeană”.
MAS: Cu toate acestea, preşedintele Donald Trump ameninţa, acum câteva zile, că va părăsi NATO, de fapt, poate chiar la următorul summit. Cum ar trebui statele europene să abordeze aceste declaraţii şi ameninţări ale preşedintelui Donald Trump?
John Bolton: Ei bine, cred că trebuie să fie foarte prudenţi.
Am scris în cartea mea despre summitul NATO de la Bruxelles din 2018, unde a fost foarte aproape de a se retrage din NATO. Iar această ameninţare este o posibilitate atât timp cât rămâne în funcţie. Aşadar, cred că, aşa cum am spus, în loc să spunem lucruri precum „Iranul nu este războiul Europei” şi indiferent de modul în care se referă la NATO sau la liderii europeni individuali, trebuie să gândim în termeni de interes naţional, iar interesul naţional mi se pare a fi fără echivoc: menţinerea NATO puternic este în interesul Europei. Este şi în interesul SUA.
MAS: Deci, în acest moment, credeţi că toate aceste tensiuni dintre Europa şi SUA, să zicem, sunt un avantaj pentru Rusia şi pentru China? Cum credeţi că aceste două ţări văd ceea ce se întâmplă în acest moment în această relaţie?
John Bolton: Da, cred că este un mare avantaj pentru Rusia şi China pentru axa pe care o construiesc, pe care au descris-o ca fiind un parteneriat fără limite. Deci, ştiţi, există o zicală veche, „nu are sens să te amesteci când inamicul tău se sinucide, ci să-l laşi să o facă”.
Aşadar, este o perioadă dificilă. NATO a trecut prin perioade bune şi perioade rele. Aceasta nu este o perioadă prea bună.
Dar nu aş spune pur şi simplu: „Bine, nu vă puteţi baza pe Statele Unite”. Trump nu va fi preşedinte pentru totdeauna. Opiniile sale nu reprezintă opinia majorităţii din ţară.
Amb. John Bolton: Iar oamenii trebuie pur şi simplu să se adapteze la asta. Nu spun că este plăcut, dar realitatea este că puterea alianţei aduce beneficii tuturor celor implicaţi, iar renunţarea la ea, fie că Trump vrea să renunţe, fie că Europa vrea să renunţe, ar slăbi toate părţile implicate.
MAS: Preşedintele Donald Trump a cerut, de asemenea, în aceste zile ajutorul aliaţilor pentru a deschide Strâmtoarea Ormuz. Mai întâi a spus că are nevoie de ajutor, apoi a spus că nu are nevoie de ajutor. Aseară, însă, într-o postare pe Truth Social, s-a referit şi la acest lucru. Credeţi că aliaţii ar trebui să ajute Statele Unite să deschidă efectiv Strâmtoarea Ormuz? Sau ce s-ar putea întâmpla în acest caz?
Amb. John Bolton: Cred că ar trebui să ajute la deschiderea Strâmtorii Ormuz, deoarece vor ca petrolierele să poată ieşi şi să readucă petrolul pe pieţele internaţionale.
Şi adevărul este că Iranul reprezintă o ameninţare pentru Europa în multe privinţe, o ameninţare mai mare decât pentru Statele Unite, dacă ar obţine arme nucleare – în acest moment dispune de rachete balistice cu rază medie de acţiune care pot ajunge în Europa de Est şi Centrală. Nu dispune de rachete balistice intercontinentale care pot ajunge în Statele Unite.
Şi am văzut deja dovezi ale activităţii teroriste iraniene în Europa, la fel cum am văzut şi în America de Nord. Aşadar, acest lucru ţine de interesul general al Europei. Iar a spune pur şi simplu că nu vom participa la acest demers cred că este o mare greşeală.
MAS: Aşadar, în prezent se discută mult despre ordinea internaţională. Şi se discută, de asemenea, despre lipsa ordinii, despre „dezordinea” mondială (n.r. eng. World disorder). De fapt, preşedintele Finlandei, Alexander Staab, a vorbit despre acest lucru acum câteva zile.
El spunea că asistăm acum la o „dezordine mondială”. Ce părere aveţi despre toate aceste schimbări, despre reconfigurarea, să zicem, a ordinii internaţionale? Unde se situează SUA, China şi Europa în ceea ce priveşte toate aceste schimbări şi transformări?
Amb. John Bolton: Ei bine, nu cred că a existat vreodată o ordine internaţională liberală sau o ordine internaţională bazată pe reguli. Nici măcar nu poţi vorbi despre asta fără a menţiona Rusia, China, Iranul, Irakul lui Saddam Hussein, Coreea de Nord, Maduro şi Venezuela, regimul Castro din Cuba.
Aşadar, nu există stabilitate fără putere. Iar din 1945, lumea a cunoscut o mare instabilitate. Totuşi, singurul element stabil pe tot parcursul acestei perioade a fost angajamentul Statelor Unite faţă de un comerţ internaţional deschis, angajament pe care Trump a început acum să-l pună sub semnul întrebării.
Însă adevărata bază a oricărei ordini internaţionale pe care am avut-o a fost reprezentată de Statele Unite şi de reţeaua lor de alianţe. Aşadar, când spui că totul se rezumă la a scrie nişte reguli pe o bucată de hârtie şi că, brusc, asta este ceea ce asigură ordinea, te înşeli. Poţi scrie regulile, dar trebuie să ai ceva care să le susţină.
Lumea nu are un guvern şi nu există nicio perspectivă ca acesta să apară în viitorul previzibil. Aşadar, baza ordinii trebuie să fie certitudinea că există o putere care stă în spatele ei. Şi de aceea Trump este atât de periculos.
Dacă SUA se retrag, lumea va deveni din ce în ce mai dezordonată, ceea ce va fi în dezavantajul Statelor Unite, motiv pentru care este o politică atât de nesăbuită pentru noi, dar va fi şi mai dezavantajos pentru toţi ceilalţi.
MAS: Aşadar, vedem că avem atât de multe conflicte în curs de dezvoltare în lume. Iar generalul Grynkewich spunea, de fapt, avertiza, anul trecut, că am putea asista în 2027 la două războaie în acelaşi timp, una care s-ar întâmpla în Asia şi altul în Europa. Într-un astfel de context, să zicem, credeţi că SUA vor interveni mai întâi pentru a ajuta, să zicem, Taiwanul, dacă acesta ar fi invadat de China, sau vor ajuta Europa, statele europene, aliaţii săi, dacă Rusia, să zicem, ar declanşa un război aici?
Amb. John Bolton: Ei bine, probabil depinde de care dintre ele va începe primul. În anii 1990, la sfârşitul Războiului Rece, planificarea militară americană se baza pe ipoteza că trebuia să fim pregătiţi să luptăm şi să câştigăm două conflicte de amploare medie, unul în Orientul Mijlociu şi unul în Orientul Îndepărtat, adică practic Coreea de Nord şi Irakul sau Iranul. Astăzi, nu suntem pregătiţi să luptăm în două conflicte de amploare medie.
Avem probleme doar în Iran din cauza livrărilor de arme către Ucraina din trecut. Aşadar, acest lucru arată o parte din efectul negativ al victoriei în Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice, când oamenii spuneau: „Ei bine, am ajuns la sfârşitul istoriei şi ne luăm rămas bun de la politica puterii”. Bugetele militare s-au prăbuşit peste tot în lume.
Europa nu şi-a revenit. SUA nu şi-au revenit suficient. Aşadar, cred că trebuie să cheltuim mult mai mult pentru armată, iar SUA o fac, şi de aceea şi Europa trebuie să o facă.
Amb. John Bolton: Şi dacă oamenii nu sunt pregătiţi să facă acest lucru, adică pot să se plângă cât vor, dar când există puteri precum China şi Rusia şi altele din lume care nu cred în această faimoasă ordine internaţională bazată pe norme, ele sunt gata să recurgă la forţă. Ce va face Europa ca răspuns?