Explozie de pupincurism în Guvernul României

Nu încetez să mă mir cum cel mai ocupat executiv din istoria României (nu-mi pot închipui că ar fi altfel, la câte pretinde că are de făcut) își găsește timp de reverii liricoide (a se vedea și demisiile recurente ale premierului Austerus).
Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, produce o Odă la Bolojan. Începe cu talent: „Da, Ilie Bolojan e un prim-ministru total nepotrivit”. Cât pe ce să cred că și-a luat inima-n dinți și face o analiză exhaustivă, cum ar spune președintele. O dă însă imediat pe contradiscurs: „Nepotrivit pentru că vrea să elimine pilele, sinecurile și indemnizațiile nesimțite — nu să își angajeze la stat rudele și prietenii. Nepotrivit pentru că vrea să taie cheltuielile inutile din Guvern, din primării și din toate instituțiile publice — nu să risipească banii pe pomeni electorale și proiecte fictive….” și tot așa până la finalul apoteotic, care ar trebui să ne fixeze marile idei, în caz că nu le-am reținut: „După ani de zile în care politicienii și-au bătut joc de România și au izgonit milioane de români la muncă peste hotare, avem acum oportunitatea să ne unim forțele și împreună să construim acea Românie modernă și europeană în care vrem să trăim, să ne realizăm visurile și să ne creștem copiii. Pentru această Românie se luptă Ilie Bolojan. Pentru această Românie lupt și eu. Vă mulțumesc”.
Această luptă neînfricată cu encomiasmele a ministrului Pîslaru m-a obligat să mă uit în CV-ul domniei sale (deși e mult prea tânăr), să verific dacă n-a absolvit culmva celebra Școală de literatură stalinistă. Nu! Culmea însă, nici nu și-a luat masteratele și doctoratele la vrea universitate de împachetat diploma, ca destui dintre colegii de Cabinet. Are studii solide.
Cu sfială îi atrag, totuși, atenția, că pupatul în cur e o artă, care în afară de curaj necesită și o constituție robustă, atunci când o exerciți public. Tot ce scrie ar fi putut să-i șoptească premierului său la ureche. Să-i sculpteze discret chipul în piciorul mesei de ședințe. Încrustată pe rețeaua de socializare, pot da peste Odă niscaiva școlari obraznici și s-ar duce pe copcă strădania profesorilor de a-i învăța despre gândirea critică.