- În Adiyaman, în sud-estul Turciei, în oraș se aude ecoul durerii, în timp ce locuitorii încep să îngroape morții în urma cutremurului de luni.
- Mama unei fete spune că durerea este prea mare pentru a o suporta.
- O femeie îndoliată l-a înjurat pe președintele Erdogan.
Turcia își îngroapă morții – cei dragi striviți în timp ce dormeau. Fie că este vorba de copii, părinți sau parteneri, pierderea este profundă. La un cimitir de la periferia orașului Adiyaman, în sud-estul Turciei, rudele au venit pentru a-și lua rămas bun de la cei dragi. Femeia îndurerată arată jurnaliștilor o fotografie a fiicei sale, care a fost victima cutremurului de luni. Când a fost găsit cadavrul ei, avea copilul în brațe, iar soțul ei a murit și el – o întreagă familie distrusă într-o singură tragedie.
Advertisment
Mama ei spune că durerea este prea mare pentru a o suporta, spunând: „Mi-aș fi dorit să fi murit, iar copiii mei să fi trăit.”
Durerea răsună în tot acest oraș, mare parte din el fiind distrus de cutremur. Oamenii spun că a fost nevoie de două zile pentru ca ajutoarele să ajungă, timp în care vocile de sub dărâmături au tăcut.
Recomandări
Sacii cu cadavre continuă să sosească la cimitir. Un gropar ne spune că a numărat 50 într-o oră, iar cu fiecare sosire, furia crește. O femeie îndoliată l-a înjurat pe președintele Erdogan. Retrăind coșmarul, ea spune că își aude nepotul cerșind ajutor de sub dărâmături – ajutor care nu a venit niciodată.
Erdogan a recunoscut „deficiențele” în răspunsul țării sale și a declarat că operațiunile normale au fost reluate, dar alții din oraș încă așteaptă vești.
Jurnaliștii trec stradă după stradă de clădiri prăbușite. Pe unele dintre mormanele contorsionate de metal și beton, salvatorii îi caută pe cei încă dispăruți, în timp ce rudele îngrozite îi privesc. Șase dintre nepoții lui Mahmut Nedim Evli au fost găsiți morți, împreună cu mulți dintre vecinii săi.
Jurnaliștii Sky News l-au întrebat, având în vedere cât de dureros este, de ce se întoarce mereu la fața locului. „Speranța este modul nostru de a trăi. Sperăm, inshallah, că putem salva încă o viață aici și vom aștepta până la sfârșit”, răspunde el.
La patru zile de la cutremur, speranța de a găsi mai mulți supraviețuitori se risipește rapid și, deocamdată, orașul își va plânge morții. Dar, cu fiecare nou sicriu, se repetă aceeași întrebare: „Dacă ajutorul ar fi venit mai devreme, ar fi putut fi salvată această viață?”
Partenerii noștri