Franţa, care conduce Grupul de luptă NATO din România, se antrenează să apere o ţară din estul Europei

• Franţa pregăteşte exerciţiul militar major de trei luni cu peste 12.000 de militari, 1.200 de drone, 140 de avioane şi elicoptere, 25 de nave, inclusiv portavionul Charles de Gaulle.
• Pe parcursul exerciţiului, 12 ministere vor fi mobilizate pentru a testa, în special, receptivitatea şi coordonarea actorilor civili şi militari în faţa acţiunii hibride ale adversarului pe teritoriul naţional.
• În timpul Orion, forţele armate intenţionează, de asemenea, să testeze inovaţii în domeniul dronelor, bruiaj prin satelit şi război electronic.

Franţa pregăteşte exerciţiul militar major de trei luni cu peste 12.000 de militari, 1.200 de drone, 140 de avioane şi elicoptere, 25 de nave, inclusiv portavionul Charles de Gaulle.

De la război hibrid la conflict de mare intensitate, forţele armate franceze se pregătesc să desfăşoare un exerciţiu militar major de trei luni, „Orion 26”, trăgând lecţii din contextul internaţional în deteriorare, transmite BFM Business, citat de Monitorul Apărării și Securității.

În perioada 8 februarie – 30 aprilie, vor fi implicaţi 12.500 de militari francezi, 25 de nave, inclusiv portavionul Charles de Gaulle, 140 de avioane şi elicoptere şi 1.200 de drone de toate tipurile. La exerciţiu vor participa şi activele cibernetice şi spaţiale. Este de aşteptat să participe personal militar din alte 24 de ţări, în principal europene, dar inclusiv Statele Unite, Canada şi Emiratele Arabe Unite.

Manevrele majore vor începe pe 8 februarie cu desfăşurarea trupelor coaliţiei de pe coasta Atlanticului prin operaţiuni amfibii şi aeriene în sprijinul unui stat partener fictiv, Arland, angajat în conflict cu vecinul său expansionist din est, Mercur. Această fază va dura până la 1 martie. Apoi, din 7 până în 30 aprilie, exerciţiul, iniţial o operaţiune de coaliţie condusă de Franţa, se va muta în taberele din Champagne (estul Franţei) şi va deveni „o operaţiune integrată în lanţul de comandă NATO” pentru „demonstrarea capacităţii armatelor europene de a se integra pe deplin” în structurile Alianţei Atlantice, potrivit Amiraalului de Vicecourt de Véricourt.

Pe parcursul exerciţiului, 12 ministere vor fi mobilizate pentru a testa, în special, receptivitatea şi coordonarea actorilor civili şi militari în faţa acţiunii hibride ale adversarului pe teritoriul naţional, aşa cum se aşteaptă Franţa în cazul unei confruntări cu Rusia pe flancul estic al NATO.

Acest exerciţiu, „deosebit de solicitant”, „demonstrează capacitatea Franţei de a fi prima care intră într-un teatru de operaţiuni şi de a conduce o coaliţie internaţională”, potrivit viceamiralului Xavier de Véricourt, responsabil cu organizarea manevrelor armatei.

Această ediţie, care urmează unei premiere în 2023, se remarcă, potrivit acestuia, printr-un „nivel deosebit de ridicat de realism care face posibilă reproducerea tuturor fazelor unui conflict modern, de la conflict hibrid la angajament de mare intensitate”.

„Deşi fictiv, scenariul Orion 2026 este inspirat direct dintr-un scenariu dezvoltat de NATO, el încorporează evoluţii recente pe câmpul de luptă şi noi metode de luptă”, a argumentat viceamiralul de Véricourt într-o conferinţă de presă.

În timpul Orion, forţele armate intenţionează, de asemenea, să testeze inovaţii în domeniul dronelor, bruiaj prin satelit şi război electronic.

Ce ar trebui să înveţe România

După ce Pentagonul a publicat, vineri, strategia naţională de apărare, vedem că prioritatea SUA este pe Emisfera Vestică. China nu mai este ameninţarea principală, iar Rusia va rămâne o ameninţare persistentă, dar gestionabilă pentru membrii europeni ai NATO. SUA se vor apăra de ameninţările ruseşti doar dacă sunt la dresa propriului teritoriu.

„Aliaţii noştri din NATO sunt, prin urmare, puternic poziţionaţi să îşi asume responsabilitatea principală pentru apărarea convenţională a Europei, cu sprijinul SUA esenţial, dar mai limitat. Aceasta include preluarea iniţiativei în sprijinirea apărării Ucrainei”, se mai arată în document.

De aici putem trage concluzia că sprijinul esenţial, dar limitat al SUA, s-ar putea referi la umbrela nucleară, apărare aeriană, forţe navale, dar în niciun caz dislocarea diviziilor de infanterie în Europa pentru a participa la lupte terestre, aşa cum ne aşteptam cu toţii până acum.

Din exerciţiul Franţei, vedem că o grupare de intervenţie cuprinde 12.000 de militari şi durează în jur de trei săptămâni să se deplaseze în estul Europei.

În acest caz, România trebuie să urmeze exemplul Poloniei şi Finlandei, care îşi pregătesc populaţia pentru apărare, cu un obiectiv clar de un milion de militari în activitate şi rezervă, bine antrenaţi şi dotaţi, inclusiv în războiul dronelor, pentru a face faţă unei invazii ruseşti prin surprindere. De asemenea, aceste ţări construiesc din timp de pace linii defensive în zonele vulnerabile.