Global Firepower: România ocupă locul 51 în clasamentul celor mai puternice Armate din lume. Merităm această poziție? Armata Română are sisteme de armament doar cu numele, vechi de 60 de ani

• România ocupă locul 51 într-un top al puterilor militare realizat de Global Firepower
• La apărare, România ocupă locul 51 din peste 150 de țări conform raportului Global Firepower
• Armata Română a semnat contracte de peste 20 miliarde euro
• Armata are prea puțini militari pentru un război teritorial, nu are nave la Marea Neagră
• Zelenski se întâlnește miercuri cu Erdogan și Witkoff pentru reluarea negocierilor de pace

Armata Română a semnat contracte de peste 20 de miliarde de euro în ultimii ani, de anul viitor va primi echipamente noi precum tancurile Abrams, obuzierele Tunet și racheta antinavă Naval Strike Missile. Într-un top al puterilor militare, realizat de Global Firepower, România ocupă locul 51 din peste 150 de țări.

Cât de puternică este Armata Română și cât de protejați sunt românii?

Românii sunt protejați în acest moment, în primul rând, fiindcă face parte din NATO, și în al doilea rând, fiindcă Ucraina rezistă și nu avem graniță cu Rusia, cum se întâmplă în nord-estul continentului, în Polonia și statele baltice, unde situația este mult mai sensibilă.

Însă sunt și românii care nu sunt protejați 100% – cei din nordul județului Turcia, care au fost alertați de peste 60 de ori, iar acolo Guvernul ar trebui să facă mult mai multe, fiindcă are cu ce, doar îi trebuie puțin mai mult curaj și chiar să arate că îi protejează pe acei oameni. 

Nu este corect ca Armata României să ocupe locul 51 în acest clasament, asta pentru că foarte multe sisteme de armament din Armata României sunt doar cu numele. De exemplu, avem trei fregate, dintre care o fregată are sisteme sovietice, iar celelalte două fregate nu au deloc sisteme de rachete.

Noi figurăm cu trei fregate la Marea Neagră. Dacă am avea trei fregate 100% bune, ar fi o forță navală în Marea Neagră, la fel și cu cele patru corvete, la fel și cu cele trei nave purtătoare de rachete. 

La fel și cu cele cinci batalioane de tancuri – din cinci batalioane de tancuri, trei batalioane sunt cu tancuri T-55, vechi de 60 de ani, nu este nicio exagerare, un batalion TR-85 cu tancuri vechi de 50 de ani și un batalion cu tancuri TR-85M, care sunt vechi de 50 de ani, dar ele au fost modernizate acum 35 de ani. 

Deci suntem destul de slabi dotați, dar numeric stăm bine. Stăm bine și la piese de artilere, câteva sute, chiar dacă nu avem nicio piesă de artilerie încă de 155 de milimetri și nicio piesă autotractată, nu mai vorbim de autosemilată.

Toate aceste lucruri adunate arată faptul că mai este foarte mult de lucru în Armata României. 

Cu toate acestea suntem pe locul 51, fiindcă la indicatorii pe care specialiștii de la Global Firepower iau în calcul, România nu stă foarte bine în primul rând la capitolul număr de militari. 

România are doar 70.000 de militari. Actualul Ministru al Apărării a spus că va face demersul să crească la 120.000, adică să crească cu 50.000 de militari, dar Strategia Națională de Apărare nu scrie nimic despre acest lucru, scrie doar despre încadrarea funcțiilor libere. La un moment dat, doar 70% din funcțiile din anumite unități erau încadrate, deci cel puțin pe viitorul apropiat nu avem destui militari. 

Din cei 70.000 de militari, la Forțele Terestre sunt în jur de 30.000, din care mai puțin de 20.000 intră în tranșee, ceea ce înseamnă două divizii și ceea ce înseamnă un singur județ de graniță pe care noi putem să apărăm teritorial.

Practic, Armata României încă are structura organizatorică pentru misiunile în care a fost mai bine de 20 de ani, cele de menținerea păcii pe alte continente. 

Trebuie să ne revenim, trebuia să ne revenim de mult, trebuie să ne revenim cel puțin acum să trecem la o armată teritorială cu o rezervă bine închegată. De la anul va intra în vigoare și acel serviciu militar voluntat, dar va dura zeci de ani până se va reface rezerva Armatei. 

Ar trebui și alte programe paralele cu acesta și, bineînțeles, ar trebui mărită Armata.

Am văzut că mulți specialiști vorbesc chiar de înființarea cele de a treia divizie la forțele terestre undeva prin Moldova pentru a întări această regiune. 

Avem în continuare un război la graniță. Va reuși Zelenski să reia negocierile de pace?

Atât ucranienii cât și Rusia. Am văzut că și portatorul de cuvânt al Cremlinului Dimitri Pescu a spunea ieri că și Cremlinul dorește relarea negocierilor. Problema este că Rusia nu poate să câștige, Ucraina nu poate să piardă acest război.

Să nu uităm totuși că în al Doilea Război Mondial, Armata Roșie – pe care Trump o compară cu actuala lui armată – în patru ani de zile când a început ofensiva a ajuns la Berlin, iar armata lui Putin nu poate să treacă de orașul Pokrovsk în regiunea Donetsk și să cucerească această regiune de trei ani și jumătate.

Să nu mai spunem că aceeași regiune a fost atacată și în campania din 2014.

Deci Rusia nu poate să câștige. De partea cealaltă, Ucraina nu pierde, deoarece se apără destul de bine, chiar dacă Rusia cucerește.

De exemplu, anul acesta a cucerit aproximativ 5.000 de kilometri pătrați, care reprezintă mai puțin de 1% din suprafața Ucrainei.

Se fac presiuni asupra Rusiei, am văzut Statele Unite cu sancțiuni, Uniunea Europeană cu sancțiuni, Marea Britanie, Canada, la fel cu sancțiuni, pentru a-l convinge pe Putin să renunțe la cei 5.000 de kilometri pătrați din Donetsk și să fie de acord cu încetarea focului pe actual aliniament.

Bineînțeles, se fac presiuni și asupra lui Zelenski – varianta numărul 2, să renunțe el la cei 5.000 de kilometri pătrați, să-i ofere Rusiei la fel pentru a se ajunge la pace.

Cam aceste două drumuri sunt. Dacă ele la un moment dat se vor uni, vom avea o situație de pace.

Problema este – și aici este marea îngrijorare a liderilor europeni – cum să facem ca această pace să reziste, fiindcă a mai fost o pace după campania din 2014, iar Putin s-a jurat și atunci când nu o să mai atace și totuși a atacat.

Liderii europeni se întreabă cum vom face să fim siguri că Putin nu va ataca din nou Ucraina sau altă țară NATO – cum sunt de altfel foarte multe informații strânse de serviciile secrete, bazate, bineînțeles, pe diferite date, care spun că Rusia se pregătește să atace un stat NATO.

Am văzut, de exemplu, ieri ministrul German de Externe spunea că până în 2029. Și astfel de informații au tot circulat în ultimul timp.