• Boboteaza – scurt istoric.
  • Boboteaza, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii.
  • Boboteaza – sfinţirea apei.

Astăzi, 6 Ianuarie, Botezul Mântuitorului în Iordan, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează poartă şi denumirea de Epifanie” sau Teofanie” , termeni care provin din limba greacă şi înseamnă arătare„, descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel şi a stat peste El, iar Tatăl a marturisit: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17).  În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat” .

Boboteaza – scurt istoric

Săbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Menţionăm că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreuna cu Naşterea Domnului pe 6 ianuarie. Începand cu secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărţite: 25 decembrie fiind dată stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului şi 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

Boboteaza, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii

Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârşit nicio minune şi nu a rostit niciun cuvânt reţinut de evanghelişti. Începând cu Botezul Său, Hristos începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei. Iisus a venit la Ioan şi i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curăţire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinţi creaţia. Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan, reiese şi din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conştientizeze starea păcătoasă. De aceea se şi spune că era spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

El primeşte botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creaţie. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, aşa cum ne mărturiseşte Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om şi pentru întreaga creaţie. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: Astăzi firea apelor se sfinţeşte…” , nu trebuie să înţelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei peste toată apa care există în diverse locuri, ci doar peste apă pregatită din timp pentru acest lucru.

În Botezul Domnului stau începutul şi temeiul Sfintei Taine a Botezului creştin

Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să cureţe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curăţit prin cufundarea Sa în Iordan, creaţia întinată de căderea omului în pacat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorat peste creaţie. În rugaciunea de sfinţire a apei de la Botez se cere venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice pentru ca ea să devină, prin pogorarea deplină a Duhului, loc al naşterii omului nou în Hristos.

Astfel, ritualul Botezului creştin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existenţială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.

Boboteaza – sfinţirea apei

În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte Agheazma Mare.

Creştinii ortodocşi pot lua pe nemâncate din Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie şi la recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosită în Ajunul Botezului la sfinţirea caselor credincioşilor şi a locuitorilor acestora. Tot cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfintiţe, cum ar fi: binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, sfinţirea crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor liturgice, sfinţirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir.

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.