Ilie-Gavril Bolojan – strivit de prezent

„Strivit de prezent” este sintagma Papei Francisc. Viza, când a rostit-o, deopotrivă, oameni şi instituţii. 

„Strivit de prezent”. Asta am simţit văzându-l pe premierul României – o ţară în crize profunde – cum adună peturile lăsate în urma lor, în sala de Congres, de distinşii liberali. Mi-am adus aminte că, într-o după-amiază de vineri, premierul României s-a plimbat prin birourile Palatului Victoria să consemneze funcţionarii chiulangii, ocazie cu care a mutat şi nişte fotolii ce zăceau pe holuri, încurcând locul.

Ilie-Gavril Bolojan este astăzi omul care întruchipează instituţia Executivului. Este cel care trebuie să-şi ridice privirea spre viitor şi să o ţină aţintită într-acolo. Un om creditat cu o viziune nu adună peturi, nu ţine condici de prezenţă, nu are răgaz nici măcar să prăznuiască victoria de a fi ales preşedinte al PNL (dacă e vreo victorie la mijloc).

Mi-e teamă că personajul acesta cumsecade, care conduce o corabie cu pânzele cusute din ambalajul pachetelor de austeritate, nu ştie încă încotro ne îndreaptă. Mi-e teamă că într-o zi ne va aduna pe punte şi ne va spune, cu aceeaşi încruntare sinceră: am greşit drumul. Şi nu-i vom putea reproşa nimic.