În ultimul deceniu, România a rămas fără 9% din capacitatea de producţie de energie electrică

• Statisticile europene arată că în perioada 2011-2020 parcul de producţie de energie al României s-a micşorat cu 9%, de la 19.733 MW la circa 18.000 MW.
• De trei ani România a devenit importator net de energie electrică.
• Lucrurile stau însă diferit cu multe alte state europene care au înţeles importanţa strategică a sectorului energetic şi au acţionat ca atare.

În ultimul deceniu, România nu numai că nu a reuşit să-şi majoreze capacitatea de producţie de energie electrică, dar nici măcar nu a putut să o păstreze constantă, închi­zând unităţi fără a pune nimic în loc.

Germania, Polonia, Grecia şi Austria sunt state care spun o cu totul altă po­veste în ceea ce priveşte abordarea acestui sector strategic.

Statisticile europene arată că în perioada 2011-2020 parcul de producţie de energie al României s-a micşorat cu 9%, de la 19.733 MW la circa 18.000 MW. Astfel, deşi în perioada 2009-2014 România a trecut printr-un puternic val de investiţii în proiecte de energie verde, care au adăugat sistemului energetic naţional circa 4.300 MW noi, închiderile de unităţi, mai ales cele din zona termo, au anulat la nivelul întregului sistem acest aport pozitiv de capacitate.

Rezultatul este că de trei ani, România a devenit importator net de energie electrică.

Lucrurile stau însă diferit cu multe alte state europene care au înţeles importanţa strategică a sectorului energetic şi au acţionat ca atare. Germania şi-a crescut capacitatea instalată cu 34%, dar poate cel mai grăitor caz este cel al Poloniei, care a reuşit să termine anul 2020 cu o capacitate de producţie a energiei cu 29% mai mare faţă de cea din 2011.

Dar mai sunt şi alte probleme. România aduce de dincolo de petrol şi cantităţi semnificative de motorină. Anul trecut, potrivit datelor preli­minare ale INS, România a importat 1,9 milioane de tone de motorină, în valoare de peste un miliard de euro, la un consum total de 6,2 milioane de tone de motorină. Cu excepţia rafinăriei Brazi deţinută de OMV Petrom, restul marilor rafinării din România, Petromidia şi Petrotel Lukoil, sunt proiectate să funcţioneze cu un petrol greu, sulfuros, astfel că aducerea altui tip de ţiţei mai dulce ridică dificultăţi de ordin tehnic de procesare.