- Fosta președintă, susținătoare a președintelui Macron, a devenit noua președintă a Adunării Naționale, cu sprijinul deputaților de dreapta clasică, după trei tururi de scrutin.
- În al treilea tur de scrutin, Braun-Pivet a obținut 220 de voturi, Chassaigne 207 voturi și Chenu 141 voturi, asigurându-și astfel funcția de președintă a Adunării Naționale.
- Rezultatul indică absența unei majorități absolute în Adunarea Națională, forțând partidele politice din Franța să negocieze o coaliție, un scenariu rar întâlnit în ultimii 65 de ani ai celei de-a Cincea Republici.
După trei tururi de scrutin, fosta președintă, Yael Braun-Pivet, susținătoare a președintelui Macron, a devenit noua președintă a Adunării Naționale, cu sprijinul deputaților de dreapta clasică.
În primul tur, candidatul Noului Front Popular (NFP, alianța stângii) Andre Chassaigne de la Partidul Comunist (PCF) a obținut 200 de voturi, Sebastien Chenu (Reuniunea Națională, RN-dreapta radicală/extremă) 143 de voturi, Braun-Pivet (Împreună pentru Republică, EPR-centru, pro-prezidențial) 172 de voturi, Philippe Juvin (Dreapta Republicană, DR-dreapta clasică) 48 de voturi, Naïma Moutchou (Orizonturi, centru dreapta) 38 de voturi și Charles de Courson (LIOT, independenți) 18 voturi.
Cum niciun candidat nu a obținut majoritatea absolută a voturilor celor 574 de deputați care au votat din 577, s-a organizat un al doilea tur în care Juvin și Moutchou s-au retras. De această dată, Braun-Pivet s-a plasat pe primul loc cu 210 voturi, Chassaigne a obținut 202 voturi, Chenu 143 voturi și de Courson 12 voturi.
Nici de această dată nu a fost obținută majoritatea absolută, așa că a fost organizat un al treilea tur de scrutin, în care a fost ales candidatul cu cele mai multe voturi. Braun-Pivet a obținut 220 de voturi, Chassaigne 207 voturi și Chenu 141 voturi.
Acest rezultat constituie o victorie temporară pentru președintele Macron, care a așteptat rezultatele alegerii președintelui Adunării Naționale pentru a numi un prim-ministru. Totuși, rezultatul arată că în Adunarea Națională nu există o majoritate absolută, ceea ce înseamnă că partidele politice din Franța vor trebui să negocieze o coaliție, o practică rar întâlnită în ultimii 65 de ani ai celei de-a Cincea Republici, dar comună în majoritatea țărilor europene.