INS: România continuă să piardă locuitori și să îmbătrânească rapid. Cât de îngrijorătoare sunt datele în 2025 și ce impact au asupra dezvoltării țării

• Populația urbană din România este de 11,99 milioane, în scădere cu 1%, iar cea rurală are 9,68 milioane, în creștere ușoară.
• Jumătate din populație trăiește în zone cu contribuție scăzută la PIB, afectând productivitatea economică și veniturile.
• Investițiile private evită zonele rurale din cauza infrastructurii precare și a lipsei forței de muncă calificate.

Institutul Național de Statistică a publicat datele provizorii privind populația după domiciliu la 1 iulie 2025. România are 21,67 milioane de persoane, în scădere cu aproape 110.000 de persoane față de anul trecut.

Este o confirmare a trendului descendent început în urmă cu mai bine de două decenii: țara continuă să piardă locuitori și să îmbătrânească rapid.

Potrivit definiției INS, populația după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetățenie română și domiciliul stabil în România, indiferent dacă acestea locuiesc efectiv în țară.

Statistica de domiciliu poate cuprinde și românii plecați temporar sau pe termen lung în străinătate. Nu trebuie confundată cu populația rezidentă, care include doar persoanele care trăiesc efectiv în România la un moment dat.

La data de referință, populația urbană din România era de aproximativ 11,99 milioane de locuitori, în scădere cu 1% comparativ cu anul anterior, în timp ce populația rurală a crescut ușor, ajungând la 9,68 milioane de persoane (+0,1%). Proporția generală rămâne relativ constantă: 55,3% dintre români trăiesc în orașe, iar 44,7% în mediul rural.

România se situează printre țările cu cea mai ridicată pondere a populației rurale din Uniunea Europeană, unde media este doar între 25 și 30%. Astfel, nivelul populației rurale din România este aproape dublu față de media europeană.

Această realitate demografică se traduce prin faptul că jumătate dintre locuitori trăiesc în zone care contribuie mai puțin la Produsul Intern Brut (PIB).

Acest aspect influențează direct productivitatea economică, având în vedere că sectoarele cu valoare adăugată ridicată, precum industria, serviciile și tehnologia, se concentrează în orașe. De asemenea, veniturile medii sunt semnificativ mai mici în mediul rural, unde oportunitățile de angajare sunt limitate.

Investițiile private tind să ocolească regiunile rurale, în special din cauza infrastructurii deficitare și a lipsei forței de muncă calificată.

Mai mult, proporția rurală ridicată afectează dezvoltarea regională și necesită menținerea unei infrastructuri extinse și costisitoare: drumuri, școli, spitale și rețele publice de utilități, în condițiile unei populatii dispersate.

Aceasta generează o inegalitate a nivelului de dezvoltare între regiuni, dificil de corectat prin singure investiții publice. Multe localități rurale cu populație îmbătrânită pierd anual rezidenți, dar continuă să necesite costuri ridicate pentru serviciile publice, cum ar fi școli cu puțini elevi, dispensare neutilizate și drumuri slab circulate. Pe termen lung, această situație pune presiune asupra bugetului public și reduce eficiența investițiilor.

În plus, mediul rural se caracterizează printr-un nivel mediu mai scăzut al educației și calificării. Eurostat indică faptul că România are cea mai mare rată a tinerilor NEET (care nu lucrează și nici nu studiază) din UE, fenomen concentrat în zonele rurale.

Lipsa transportului public, a infrastructurii digitale și a oportunităților locale limitează mobilitatea socială și profesională, alimentând un cerc vicios al sărăciei rurale: venituri mici, educație redusă și perspective limitate.

Această demografie influențează în mod direct modalitatea în care România primește și utilizează fonduri europene. O proporție semnificativă a populației rurale justifică declanșarea unor programe specifice, cum ar fi PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală), investiții în infrastructura locală și digitalizarea serviciilor publice.

Pe de altă parte, dispersia și îmbătrânirea populației în mediul rural complică implementarea acestor programe, iar rata absorbției fondurilor europene rămâne redusă exact în zonele care au cea mai mare nevoie de ele.

În ceea ce privește structura populației după gen, femeile reprezintă majoritatea, cu 51,2% din total, adică aproximativ 11,1 milioane, față de 10,56 milioane bărbați.

Procesul de îmbătrânire demografică se accentuează în continuare. La 1 iulie 2025, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au depășit pragul celor sub 15 ani, cu un total de peste 4 milioane, comparativ cu aproximativ 2,99 milioane tineri.

Indicatorul de îmbătrânire demografică, care exprimă numărul persoanelor vârstnice la 100 de tineri, a crescut de la 130,2 la 135,4 în doar un an.

Vârsta medie a populației a ajuns la 43,1 ani, iar vârsta mediană la 44 de ani, ambele în creștere progresivă.

Cea mai numeroasă grupă de vârstă este cea a persoanelor între 45 și 49 de ani, reflectând generațiile născute în anii șaptezeci și optzeci.

România se află printre țările cu cel mai rapid declin al populației din Uniunea Europeană. Conform datelor Eurostat, România a înregistrat cea mai mare pierdere demografică în ultimele două decenii, în principal datorită emigrării.

La începutul anului 2024, aproximativ 3,1 milioane de cetățeni români trăiau în alte state membre UE, reprezentând 22% din totalul cetățenilor europeni stabiliți în străinătate.

În medie, România pierde aproximativ un milion de locuitori la fiecare zece ani. Președintele Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, a atras atenția că în ultimele trei decenii vârsta medie a crescut cu mai mult de șapte ani și că țara va coborî de pe locul șase pe locul șapte în UE după numărul de locuitori.

Pe termen lung, o populație în regres și din ce în ce mai îmbătrânită exercită presiune asupra sistemului de pensii și asupra forței de muncă active.

Raportul dintre persoanele aflate în vârsta de muncă (15-64 ani) și cele de peste 65 de ani se deteriorează continuu, ceea ce ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea financiară a sistemului public și eventuale creșteri ale vârstei legale de pensionare.

De asemenea, scăderea numărului de tineri va afecta potențialul economic al țării și capacitatea acesteia de inovare.

Datele privind distribuția populației după domiciliu sunt mai mult decât simple statistici, ele stau la baza politicilor publice – de la pensii și sănătate, până la educație și urbanism. Acestea influențează repartizarea fondurilor regionale și avertizează asupra dezechilibrelor demografice care vor modela următoarele decenii: un segment tot mai numeroas al populației va fi constituit din persoane în vârstă, cu un bazin redus de contribuabili și o cerere tot mai mare pentru servicii medicale și sociale.