Interviu The Economist: Cum va fi schimbată Columbia după ce Gustavo Petro a câștigat alegerile prezidențiale

• Gustavo Petro a spus că va face alianțe în funcție de capacitatea lor de a realiza reformele pe care le consideră fundamentale pentru a construi pacea în această țară.
• Amenințările cu moartea au devenit o normalitate în Columbia și mii de astfel de situații sunt întâlnite în fiecare zi.
• În Columbia au fost alegeri legislative pe 13 martie, unde au încercat să ia 700.000 de voturi din cele 3 milioane de voturi exprimate pentru lista lui Gustavo Petro la Senat.

La 19 iunie, Gustavo Petro a câștigat alegerile prezidențiale din Columbia, obținând 50,5% din voturi, față de 47,3% pentru Rodolfo Hernández, rivalul său populist. La 20 mai, The Economist i-a luat un interviu lui Petro la Bogota.

The Economist: Cum intenționați să vă finanțați toate propunerile? Doriți să extindeți dimensiunea statului, interzicând în același timp noi explorări de petrol și gaze, deși hidrocarburile reprezintă jumătate din exporturile Columbiei.

Gustavo Petro: În primul rând, veniturile din petrol și cărbune au fost în scădere și, în realitate, subvenționăm cărbunele – nu este o sursă de venit pentru Columbia, ci o cheltuială. Subvenționăm producția de cărbune din cauza unor contracte semnate cu mult timp în urmă cu mina Cerrejón [o mare mină de cărbune în carieră deschisă]. Așadar, nu acolo este problema. Problema este în deficitul fiscal pe care îl avem astăzi, care este cel mai mare din istoria Columbiei și se datorează în parte scăderii prețului internațional al petrolului și al cărbunelui, care va continua și în viitor – deoarece cererea de petrol și cărbune va continua să scadă.

Combinat cu pandemia de COVID-19 și cu politicile implementate pentru a o înfrunta, pentru care guvernul [Iván] Duque a contractat mai multe datorii pentru a le plăti, acest lucru a crescut deficitul fiscal la aproape 80 de trilioane de pesos (20 de miliarde de dolari), în condițiile în care bugetul național este de 350 de trilioane de pesos (88 de miliarde de dolari), ceea ce înseamnă aproximativ 8% din PIB.

Așadar, întrebarea este: cum, dacă există un deficit atât de mare, putem crește cheltuielile sociale? Așadar, primul lucru pe care vi l-aș răspunde este că trebuie să reducem deficitul fiscal, iar modalitatea de a face acest lucru este printr-o reformă fiscală, pe care am discutat-o public, nu ascundem necesitatea de a crește unele taxe și de a elimina o serie de scutiri fiscale.

Prima reformă ar fi tocmai eliminarea subvențiilor la hidrocarburi, mai exact la cărbune. Iar în ceea ce privește petrolul, am transforma în lege faptul că plata redevențelor – care reprezintă venitul pe care statul columbian îl primește din exploatarea petrolului pentru că este proprietarul [drepturilor minerale] – nu ar mai trebui să fie dedusă din impozitul pe venit plătit de companiile de petrol și cărbune. Aceasta era norma înainte, nu putea fi dedusă: o companie petrolieră își făcea profiturile, plătea un impozit pe profit și plătea redevențe care, în general, erau date statului. Această regulă s-a schimbat și redevența este dedusă din impozitul pe venit, adică nu se plătește nicio redevență. Aceasta a fost o hotărâre judecătorească a Consiliului de Stat de acum aproximativ trei ani. Pierderea pentru trezorerie din plata redevențelor, în funcție de prețul internațional al petrolului, variază între 10 și 20 de trilioane de pesos (între 2 și 5 miliarde de dolari) pe an.

Reforma fiscală

TE: Dar ați pune capăt în totalitate explorării petrolului și gazelor naturale din prima zi?
GP: Aceasta este o altă întrebare. Spun că redevențele nu vor mai fi deduse din impozitul pe venit, ceea ce înseamnă că profiturile companiilor petroliere vor continua, nu-i așa? Aceasta este logica. Ceea ce vreau să spun este reforma fiscală. Reforma fiscală are legătură, într-o anumită măsură, cu hidrocarburile, care reprezintă principala sursă de valută a țării. Acest lucru ar reduce deja semnificativ deficitul fiscal al Columbiei.

Dar există, de asemenea, o altă serie de măsuri fiscale care trebuie luate pentru a reduce deficitul fiscal. Dacă se adaugă impozitul pe dividende, care în Columbia nu este perceput, spre deosebire de majoritatea țărilor din lume, impozitul pe dividende ar reduce semnificativ deficitul fiscal al Columbiei.

TE: Cât de mare ar fi acest impozit?

GP: La fel ca impozitul pe venit, ar crește pe măsură ce veniturile companiei cresc, până când ar ajunge la 30%. Dividendele, care reprezintă venitul primit de proprietarul companiei pentru că a luat banii din profiturile companiei, adică pentru că nu i-a reinvestit, nu sunt impozitate în prezent. Dorim ca acesta să fie impozitat în funcție de mărimea dividendului, după aceeași scară care există deja pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Acum am răspuns la prima întrebare. Așadar, reforma fiscală ar reduce deficitul fiscal. Dar ideea pe care o propunem este ca pentru fiecare doi pesos pe care îi economisim, unul să meargă spre reducerea deficitului fiscal, iar celălalt să meargă spre finanțarea unor noi cheltuieli sociale. Acesta este modul în care plănuim să plătim noile cheltuieli. Acum putem trece la următoarea dumneavoastră întrebare despre hidrocarburi. Și este vorba despre modelul economic columbian în general: de când a abandonat economia bazată pe cafea, în urmă cu 30 de ani, economia Columbiei a depins de exporturile de petrol, cărbune și cocaină.

În cel mai bun moment, exporturile de cafea ajungeau la 6,5 miliarde de dolari pe an. Iar aceste trei produse – petrol, cărbune și cocaină – au reușit să aducă 65 de miliarde de dolari pe an în 2013. Așadar, de zece ori mai mulți bani. Dar dacă ne uităm la numărul de locuri de muncă generate, industria cafelei a angajat peste 2 milioane de persoane. Industria petrolului și a cărbunelui angajează doar 150.000 de persoane. Așadar, am schimbat dolarii cu locurile de muncă. Am generat un fel de boală olandeză [în care exporturile de combustibili fosili cresc valoarea monedei locale și fac necompetitive alte industrii, care necesită mai multă forță de muncă]. Acele 65 de miliarde de dolari din exporturile anuale ale acestor trei produse au fost cheltuite pe importuri, în general pe produse care erau cultivate în țară. Iar consecința a fost distrugerea producției interne.

Petrolul și cărbunele nu sunt sustenabile pentru o economie pe termen lung, iar cocaina și mai puțin. Așadar, Columbia trebuie să își diversifice sistemul economic către un model complet diferit, într-o tranziție. Iar programul meu de guvernare sugerează că această tranziție ar trebui să se îndrepte către o economie bazată pe producția agricolă, industrie și turism. Așadar, de la o economie bazată pe extracție la una bazată pe producție. Iar unul dintre lucrurile pe care le propun este să interzicem noi contracte de explorare a hidrocarburilor. Aceasta înseamnă menținerea tuturor contractelor și proiectelor de explorare a petrolului semnate în prezent – dar nu vom semna noi concesiuni de explorare a petrolului.

Gustavo Petro cere respectarea Constituției din 1991

TE: Să vorbim despre independența băncii centrale, care a fost importantă pentru atragerea investițiilor străine. Doriți să o schimbați?

GP: Nu am spus că vreau să o schimb. Nu știu de unde vine asta.

TE: Deci ce înseamnă că vreți să puneți în consiliul de administrație sectoare apropiate de societate?

GP: Înseamnă că trebuie să respectăm Constituția din 1991. Președintele are dreptul de a numi unii membri ai consiliului de administrație în timpul mandatului lor. Și asta voi face și eu când va veni rândul meu să numesc noi membri ai consiliului de administrație. Voi numi doi membri din partea societății civile.

TE: Credeți că Banca Centrală este în prezent independentă?

GP: Consiliul de administrație a fost ales de un singur guvern, cel al lui Álvaro Uribe Velez [un președinte de dreapta care a condus între 2002 și 2008]. Acesta a obținut modificarea constituției în 2004 pentru a-i permite să candideze pentru realegere. Realegerea prezidențială a fost interzisă de Congres în 2015]. Atunci când a fost stabilită realegerea, fără a schimba regulile privind numirea membrilor Băncii Centrale, care i-a acordat multă putere pentru a alege majoritatea membrilor consiliului de administrație al băncii.

TE: Ați vorbit cu liderii de afaceri și, dacă da, ce asigurări le-ați dat că Columbia va avea în continuare un climat de afaceri stabil?

GP: Ei bine, am făcut lucruri de genul acesta, explicând realitatea programului meu. Chestia este că în Columbia, ca și în alte țări, campaniile de combatere, în acest caz împotriva mea, au creat narațiuni false. Astfel, caricatura despre programul meu a fost că vom expropria întreprinderile, ca și cum am vrea să creăm o economie sovietică. Nu am sugerat niciodată acest lucru, nici măcar în perioada în care eram gherilă. Mișcarea mea de insurgență [M-19] a făcut parte din procesul de rescriere a constituției din 1991. Iar ideea pe care am propus-o în acea constituție, care este încă în vigoare și pe care vreau să o îndeplinesc, este aceea de a crea o economie de piață social-democrată – așa cum o numesc germanii. Cu drepturi universale și respect pentru proprietatea privată, precum și pentru libera inițiativă. Dar ținând cont întotdeauna de responsabilitatea socială. Și, mai presus de toate, democratizarea condițiilor de producție în mâinile întregii societăți.

Noi nu facem alianțe cu oricine și cu toată lumea

TE: Ne puteți vorbi despre taxele pe care doriți să le măriți pentru cei mai bogați 4.000 de oameni din Columbia?

GP: Ei bine, se potrivește perfect. Columbia are una dintre cele mai mari inegalități sociale din lume, iar sistemul nostru fiscal nu reduce această inegalitate, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Europa. Așadar, reforma noastră fiscală dorește să completeze trei obiective: reducerea deficitului, stimularea producției și creșterea justiției sociale, a justiției fiscale.

TE: Senatorul Iván Marulanda a sugerat reglementarea unei părți a pieței de cocaină de aici. Președintele Pedro Castillo din Peru vorbește, de asemenea, despre acest lucru. Este un lucru pe care l-ați susține?

GP: Legalizarea marijuanei este o realitate astăzi, iar Columbia ar trebui să profite de acest lucru. Dar acest lucru s-a întâmplat mai întâi în SUA. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu cocaina. Dacă SUA nu legalizează cocaina, noi nu am putea face nimic în Columbia. Ar fi doar o idee utopică.
Așadar, ceea ce trebuie să avem în vedere în ceea ce privește mafiile cocainei – care s-au transformat în organizații cu infracțiuni multiple, ceea ce înseamnă că nu exportă doar cocaină, ci comit crime împotriva umanității pe teritoriul columbian – cu legături extinse cu puterea politică și în interiorul statului [columbian].

Aceste organizații criminale se dezvoltă din cauza interdicției care există în Statele Unite. Atâta timp cât această interdicție este menținută, ele vor continua să crească. Cu excepția cazului în care nu avem o politică alternativă care vizează eliminarea puterii lor politice în interiorul Columbiei. Și aceasta este strategia pe care o propun pentru țară. Știu că nu vom reuși să punem capăt narcotraficului atât timp cât va exista prohibiția. Pentru că prohibiția generează profituri extraordinare. Dar putem slăbi aceste organizații criminale prin democratizarea societății columbiene și prin crearea unei economii puternice bazate pe producție.

TE: Rodolfo Hernández este în creștere în sondaje. Ați lucra cu el, cu Sergio Fajardo sau cu oricare dintre ceilalți candidați la președinție?

GP: L-am invitat pe Fajardo încă de la alegerile din 2018 să aibă un dialog politic cu noi și să stabilim printr-o consultare populară cine ar fi candidatul.

TE: Dar reprezentanții coaliției dvs. au vorbit întotdeauna despre arderea campaniei sale.

GP: Nu, acesta este doar un jargon politic pe care îl folosim aici, în Columbia. Folosim cuvântul arde atunci când cineva nu atinge numărul de voturi necesar pentru a fi ales. Eu însumi spun că am ars în campania mea din 1994 pentru Senat.

TE: Dincolo de folosirea acestui cuvânt, există percepția că i-ați atacat campania.

GP: Acestea sunt controversele campaniei electorale. Lui Hernández i-am propus același lucru [dialog]. Dar dacă va trece în turul al doilea nu va fi posibil. Iar dacă voi câștiga în primul tur, de asemenea, nu va fi posibil. Dar există procesele politice prin care trecem. Efectiv, Hernández a fost mai capabil decât Fajardo să concureze [cu mine]. Iar acum concurează cu Uribismo pentru locul doi. Iar Uribismo și-ar putea transfera voturile către cel care se află pe locul al doilea împotriva mea, pentru a încerca să mă împiedice să pun în aplicare reformele mele politice.

TE: În această campanie ați făcut alianțe cu foste figuri din partidele uribiste, precum Roy Barreras și Armando Benedetti. De asemenea, ați încheiat alianțe cu personalități creștine evanghelice. Așadar, se pare că există doi Petros: cel care a luptat împotriva establishment-ului în calitate de primar al Bogotei și cel care face alianțe cu politicieni tradiționali. Care dintre cei doi Petro ar guverna?

GP: Noi nu facem alianțe cu oricine și cu toată lumea. Pentru noi este clar cine este rivalul nostru: social, economic și politic. Așa că nu ne jucăm. Ne izolăm rivalii. Pentru că establishmentul este divizat.