Într-o ţară care nu e

Mereu am dreptate prea târziu. Era o sâmbătă din noiembrie (sunt vreo cinci ani de atunci), când m-am pomenit scriind asta:

Într-o ţară care nu e, ciocănarii văd doar cuie. Păsărarii văd doar sturzi. Orbii îi conduc pe surzi.

Într-o ţară fără π, toate cercurile-s gri. Toate dreptele – strâmbate. Crezul se livrează-n rate.

Într-o ţară care pare, echivocurile-s clare. Transparenţa e opacă. Şi ce dacă?

Într-o ţară născocită, plăsmuirile se-agită. Doar realul e mofluz. Adevăru-o dă-n fakenews.

În ţara lui „prea” şi „foarte” se adună, nu se-mparte. Alb sau negri, tu sau ei. Ţevile sunt sparte, panta rhei.