Iohannis cere reexaminarea modificărilor aduse Legii monumentelor de for public

• Preşedintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, pentru reexaminare, modificările aduse Legii monumentelor de for public, care nu ar asigura o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite, nu reglementează cu claritate procedura de urmat şi poate genera confuzii în aplicare.
• Potrivit documentului, la art. I pct. 4 din legea supusă reexaminării, alineatul (4) al articolului 51, nou introdus, prevede: „(4) Hotărârea comisiilor zonale pentru monumentele de for public privind amplasarea lucrărilor de artă plastică monumentală de for public prevăzute la art. 2 alin (3) lit. a) se comunică unităţii administrativ-teritoriale competente prin grija serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii. În Municipiul Bucureşti, competenţa aparţine Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti”.

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, pentru reexaminare, modificările aduse Legii monumentelor de for public, care nu ar asigura o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite, nu reglementează cu claritate procedura de urmat şi poate genera confuzii în aplicare.

„Legea pentru modificarea şi completarea Legii monumentelor de for public nr. 120/2006 instituie noi reguli pentru protecţia monumentelor de for public. Considerăm însă că normele referitoare la amplasarea monumentelor de for public, elaborarea propunerilor de modele-standard ale lucrărilor de artă plastică monumentală de for public, precum şi cele referitoare la eliberarea autorizaţiilor de construcţie în zona de protecţie a acestor lucrări nu asigură o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite, nu reglementează cu claritate procedura de urmat şi pot genera confuzii în aplicare. În acest sens, considerăm că, sub aspectul lucrărilor de for public aplicate pe monumentele istorice de valoare naţională şi universală ori pe monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural sau amplasate în zona de protecţie a acestora, se impune stabilirea, fără echivoc, a atribuţiilor Comisiei Naţionale pentru Monumentele de For Public/comisiei zonale competente faţă de cele ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice/comisiei zonale competente şi, în consecinţă, reanalizarea de către Parlament a legii menţionate”, potrivit cererii de reexaminare.

Potrivit documentului, la art. I pct. 4 din legea supusă reexaminării, alineatul (4) al articolului 51, nou introdus, prevede: „(4) Hotărârea comisiilor zonale pentru monumentele de for public privind amplasarea lucrărilor de artă plastică monumentală de for public prevăzute la art. 2 alin (3) lit. a) se comunică unităţii administrativ-teritoriale competente prin grija serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii. În Municipiul Bucureşti, competenţa aparţine Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti”.

Însă norma la care trimite alin. (4) al art. 51, respectiv art. 2 alin (3) lit. a), de asemenea nou introdus prin legea supusă reexaminării, prevede că vor face parte din categoria lucrărilor de artă plastică, artă monumentală de for public şi lucrările comemorative situate pe monumente istorice de grupa A şi B sau în zona de protecţie a acestor clădiri, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Totodată, potrivit lit. d) a aceluiaşi articol din legea supusă reexaminării, vor fi incluse în această categorie şi sculpturile monumentale rezultate în urma organizării de tabere de creaţie plastică, reamplasate în spaţii publice situate în zona de protecţie a monumentelor istorice de grupa A şi B, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 422/2001.

„În acest context, trebuie subliniat că, potrivit art. 5 alin. (1) din legea supusă reexaminării, amplasarea monumentelor de for public se va realiza cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile privind urbanismul şi autorizarea executării lucrărilor în construcţii, precum şi cu avizul privind concepţia artistică a monumentului de for public, emis de Ministerul Culturii sau, după caz, de serviciile deconcentrate ale acestuia, în baza analizei realizate de Comisia Naţională pentru Monumentele de For Public, sau, după caz, de comisiile zonale pentru monumentele de for public. Or, în privinţa monumentelor istorice, art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 422/2001 prevede că amplasarea lucrărilor de artă plastică monumentală pe monumentele istorice, respectiv lucrări comemorative situate pe monumente istorice de grupa A şi B, ca şi în zona lor de protecţie se face numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii, aviz emis potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. j) şi k) din acelaşi act normativ, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. În plus, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 120/2006 din forma în vigoare, monumentele de for public pot fi clasate ca monumente istorice, urmând regimul juridic general stabilit pentru acestea, acesta din urmă fiind reglementat de Legea nr. 422/2001”, critică Iohannis.

Şeful statului susţine că, din conţinutul normativ al legii supuse reexaminării nu rezultă cu claritate dacă amplasarea lucrărilor de artă plastică, artă monumentală de for public prevăzute la art. 2 alin (3) lit. a) şi lit. d) din aceeaşi lege va fi supusă unei singure proceduri de avizare în funcţie de regimul juridic al acestora (monument istoric sau exclusiv monument de for public) sau vor fi necesare două avize: unul emis la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice/comisiei zonale competente, iar altul emis la propunerea Comisiei Naţionale pentru Monumentele de For Public/comisiei zonale competente, care pot ajunge la unitatea administrativ-teritorială competentă în momente diferite şi care, pe fond, pot avea chiar soluţii contradictorii.

„Considerăm că este necesar să fie revăzut conţinutul normativ al legii supuse reexaminării şi sub aspectul necesităţii eliminării unor exprimări imprecise, de natură a genera disfuncţii în aplicare. Astfel, apreciem că sintagma <într-o zonă de protecţie> din conţinutul art. 2 alin. (1) al art. I pct. 1 are un conţinut neclar întrucât în terminologia utilizată în reglementările din domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului există mai multe tipuri de zone de protecţie, respectiv a monumentelor istorice, de mediu, sanitară, militară, etc. De asemenea, referitor la mobilierul urban, semnalăm că art. 2 alin. (3) lit. c) al art. I pct. 2 conţine o noţiune neclară, nedefinită, respectiv cea de <dimensiuni monumentale cu caracter decorativ>. Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii monumentelor de for public nr. 120/2006”, se menţionează în finalul cererii de reexaminare semnată de Klaus Iohannis.