Ion Cristoiu: 1994: CIA descoperă o cârtiţă a KGB!

• Ion Cristoiu: Şeful Secţiei anti-KGB din CIA, Aldrich Hazen Ames, a fost arestat luni după-amiază sub acuzaţia de spionaj în favoarea KGB. Dezvăluirile făcute presei despre această afacere senzaţională par desprinse din filmele şi romanele poliţiste.
• Ion Cristoiu: Pentru americani, pentru Occident în general, arestarea înaltului funcţionar al CIA poate avea efectul benefic al soneriei unui ceas deşteptător. Cine mai moţăie încă, sedus de zîmbetele pro-americane ale liderilor de la Kremlin, mai mult ca sigur se va deştepta pentru totdeauna
• Ion Cristoiu: Dezvăluirea de la Washington a dovedit că, într-un plan mai profund decît îmbrăţişările protocolare, intens mediatizate, politica Moscovei de azi faţă de America, faţă de Occident, nu diferă prea mult de cea a Moscovei de ieri.

Ediţia din 24 februarie 1994 a Evenimentului zilei titra pe prima pagină, dreapta sus:

Cutremur în serviciile secrete occidentale.

Şeful Secţiei anti-KGB din CIA era spion KGB. El a fost arestat luni seara împreună cu soţia.

Pagina a treia, la care trimitea titlul de pe pagina întîia, publica, alături de o poză a spionului încătuşat, următoarele amănunte:

„Fostul agent de rang înalt, Aldrich Hazen Ames, în vîrstă de 52 de ani, omul însărcinat la CIA cu supravegherea informativă a URSS şi mai tîrziu a Rusiei, a fost arestat luni, împreună cu soţia, sub acuzaţia de a fi spionat pentru KGB începînd din 1985. Colaborarea a continuat şi după destrămarea URSS şi a fost recompensată cu 1,5 milioane dolari. în imagine, Aldrich Ames, cu cătuşe şi cu un lanţ în jurul taliei, surprins de fotoreporteri morţi în faţa tribunalului federal din Alexandria, Virginia.”.

Am dedicat în acelaşi număr evenimentului de senzaţie un comentariu pe pagina întîi intitulat:

Lovitura de teatru de la Washington.

 Încercam să descifrez principalele concluzii ce se desprind din descoperirea Contrainformaţiilor de la CIA. Cea mai importantă concluzie:

„Cine mai moţăie încă, sedus de zîmbetele pro-americane ale liderilor de la Kremlin, mai mult ca sigur se va deştepta pentru totdeauna.”

Comentariul despre cazul Ames se înscria în seria avertismentelor lansate de mine în primii ani postdecembrişti despre Federaţia Rusă ca urmaşă a URSS în relaţia de esenţă cu America şi cu Occidentul.

Iată întreg comentariul:

”Ştirea deja cunoscută de toată lumea. Şeful Secţiei anti-KGB din CIA, Aldrich Hazen Ames, a fost arestat luni după-amiază sub acuzaţia de spionaj în favoarea KGB. Dezvăluirile făcute presei despre această afacere senzaţională par desprinse din filmele şi romanele poliţiste. Aldrich Hazen Ames lucra pentru KGB de mai mulţi ani. El se afla în fruntea unui colectiv care avea drept misiune depistarea spionilor KGB pe teritoriul SUA. E uşor de imaginat cît de bine s-au simţit agenţii KGB din America după ce Aldrich Hazen Ames a fost racolat. Cum e uşor de imaginat, din cele ştiute din filmele şi romanele de spionaj, cîte nenorociri va fi provocat trădarea lui în rîndurile agenţilor CIA cinstiţi. Palpitantă rămîne şi urmărirea lui de către FBI din clipa cînd cheltuielile sale nebuneşti au stîrnit suspiciune. Percheziţii discrete, microfoane plantate peste tot, filare fără întrerupere. Cu aceasta, romanul poliţist s-a încheiat. Se deschide însă – şi nu pentru puţin timp – romanul politic. Aceasta pentru că – afacere de spionaj – lovitura de teatru de la Washington e şi o afacere politică.

Din acest punct de vedere, trebuie să remarcăm înainte de toate faptul că arestarea lui Aldrich Hazen Ames se constituie într-o revelaţie pentru întreaga lume, dar mai ales pentru Europa de Est. Printre alte iluzii create de prăbuşirea Uniunii Sovietice s-a numărat şi credinţa că KGB-ul şi-a redus puterea în lume şi în Europa de Est. Evenimentul de luni după amiază ne arată că destrămarea imperiului sovietic nu a slăbit cu nimic forţa KGB. Dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după lovitura dată CIA, el pare a fi devenit mai puternic. E drept, Aldrich Hazen Ames a fost racolat de pe vremea Războiului rece. Totuşi, el a continuat să activeze cu succes şi după ce în lume a început să se vorbească tot mai mult despre prietenia ruso-americană. Pentru americani, pentru Occident în general, arestarea înaltului funcţionar al CIA poate avea efectul benefic al soneriei unui ceas deşteptător. Cine mai moţăie încă, sedus de zîmbetele pro-americane ale liderilor de la Kremlin, mai mult ca sigur se va deştepta pentru totdeauna.

Dezvăluirea de la Washington a dovedit că, într-un plan mai profund decît îmbrăţişările protocolare, intens mediatizate, politica Moscovei de azi faţă de America, faţă de Occident, nu diferă prea mult de cea a Moscovei de ieri. Importantă pentru occidentali, arestarea lui Aldrich Hazen Amese crucială pentru cei din Europa de Est şi, mai ales, pentru noi, românii. Cu sensibilitatea noastră ascuţită la scenarii, bănuisem că KGB-ul nu devenise între timp o instituţie de binefacere. Intuiam că după decembrie 1989 el nu numai că nu şi-a slăbit activitatea pe teritoriul României, dar că, mai mult, şi-a întărit-o. Intuiam, de asemenea, că în spatele multora din evenimentele enigmatice din ultimii patru ani se profila umbra unei instituţii pentru care evenimentele din decembrie 1989 au fost un excelent prilej de a-şi reface şi extinde reţelele în România. Totul era însă la stadiu de simplă bănuială. Acum, după senzaţionala dezvăluire de la Washington, avem confirmarea. KGB-ul a avut infiltrat un om într-unul dintre nucleele vitale ale CIA şi, prin aceasta, ale Americii. Agentul instituţiei moscovite a acţionat din plin o perioadă de timp fără ca o maşinărie de suspiciunea CIA să-şi dea seama că e subminată din interior.

Ce să mai spunem atunci de bietele Servicii Secrete ale României?! Ce să mai spunem atunci de toate celelalte instituţii ale puterii actuale?! KGB-ul a reuşit să se infiltreze la nivelul conducerii CIA. Putem noi crede aşa de uşor că el n-a reuşit un lucru asemănător şi în cazul României?! Al României în care Serviciile Secrete s-au încropit de puţin timp. Al României în care unii oameni pot fi cumpăraţi nu cu un milion şi jumătate de dolari, cum s-a întîmplat cu înaltul funcţionar CIA, ci doar cu o miime din această sumă. Mi s-ar putea obiecta că sunt nedrept. Că nu ţin cont de patriotismul românesc. Obiecţie valabilă, dacă n-ar fi un adevăr pe care orice om lucid din România de azi l-a sesizat. După decembrie 1989, ori de cîte ori ţara noastră a fost pe cale de a face un pas decisiv către Vest, a intervenit ceva pe plan intern care a oprit-o. Ceva care a ţinut-o mai departe într-o izolare dorită de Moscova şi, deci, şi de KGB: mineriade, atacuri antisemite, punerea la îndoială a unor demnitari favorabili integrării noastre în structurile europene. Poate fi cineva atît de sigur că dincolo de aceste fapte bizare nu se află oameni în genul lui Aldrich Hazen Ames?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro