Ion Cristoiu: 2022 pe plan extern. Topul primelor cinci evenimente care au făcut Istorie

• Ion Cristoiu: Rusia atacă Ucraina la ora 5.30, în dimineaţa zilei de 24 februarie 2022. Am simţit nevoia să menţionez nu numai ziua, ci şi ora la care s-a declanşat atacul, pentru că e vorba, indiscutabil, de unul din marile evenimente ale secolului al XXI-lea. Indiferent de rezultatul Războiului, ora 5.30, 24 februarie 2022, va fi în toate cărţile de Istorie a lumii, la începutul rîndului întîi al capitolului Războiul din Ucraina.
• Ion Cristoiu: Aşa cum am scris la vremea respectivă, cine conduce PCC, conduce China. Xi Jinping conducea China la vremea Congresului de două mandate de cinci ani. Teoretic, la Congres trebuia înlocuit. Partidul şi China au fost de acord ca el să fie reales, graţie unor modificări de statut şi de Constituţie. Alegerea unui nou lider ar fi slăbit China cel puţin prin perioada de frămîntări tipice schimbărilor la vîrf.
• Ion Cristoiu: Referendumul de alipire a teritoriilor cucerite de Rusia de la Ucraina. A fost pentru Războiul din Ucraina un moment de cotitură. Cîtă vreme teritoriile erau doar cucerite militariceşte, se mai putea spera într-o cedare a Rusiei la negocieri în genul: Teritorii cucerite în 2022 în schimbul Crimeii. Anexarea face dificile, dacă nu imposibile, negocierile.

Ion Cristoiu: Rusia atacă Ucraina la ora 5.30, în dimineaţa zilei de 24 februarie 2022. Am simţit nevoia să menţionez nu numai ziua, ci şi ora la care s-a declanşat atacul, pentru că e vorba, indiscutabil, de unul din marile evenimente ale secolului al XXI-lea. Indiferent de rezultatul Războiului, ora 5.30, 24 februarie 2022, va fi în toate cărţile de Istorie a lumii, la începutul rîndului întîi al capitolului Războiul din Ucraina.

1) Rusia atacă Ucraina la ora 5.30, în dimineaţa zilei de 24 februarie 2022.

Am simţit nevoia să menţionez nu numai ziua, ci şi ora la care s-a declanşat atacul, pentru că e vorba, indiscutabil, de unul din marile evenimente ale secolului al XXI-lea. Indiferent de rezultatul Războiului, ora 5.30, 24 februarie 2022, va fi în toate cărţile de Istorie a lumii, la începutul rîndului întîi al capitolului Războiul din Ucraina. La scurt timp, după aflarea vestei, pe la 9 şi ceva dimineaţa, am intervenit în regim de Breaking News în Jurnalul meu video pentru a-mi avertiza telespectatorii:

Obişnuiţi-vă cu gîndul! Din această dimineaţă, viaţa va fi altfel!

Aşa a fost, pot spune acum, la finele lui 2022.

Au trecut de la declanşarea Războiului 10 luni. Zece luni în care s-au petrecut atît de multe evenimente în şi în legătură cu conflictul violent din Europa încît le-am putea subsuma definiţiei de Accelerare a Istoriei.

Nu ştim ce se va întîmpla de acum încolo în Războiul din Ucraina. Acum, la finele lui 2022, ştiind deja ce s-a întîmplat, putem spune că deocamdată Rusia e victorioasă.

A reuşit să cucerească şi să anexeze 20% din teritoriul Ucrainei, fără o declaraţie de Război şi, prin asta, fără o mobilizare a tuturor forţelor umane şi materiale. Anunţată cu surle şi trîmbiţe de presa occidentală , presă devenită constelaţie de fiţuici de război, contraofensiva Ucrainei, declanşată oficial la finele lui august, a eşuat. Succesul contraofensivei ar fi însemnat ca acum, în decembrie 2022, cel puţin o jumătate din teritoriul cucerit de ruşi să fie eliberat. E drept, Ucraina a eliberat cîteva localităţi şi un petic de pămînt. În sine, se poate mîndri cu o victorie. Prin raportare la obiectivul anunţat de Volodîmîr Zelenski seară de seară, în podcastul care ţine loc de contraofensivă pe teren, nu înseamnă nimic. Obiectivul Rusiei a fost chiar din debutul Războiului cucerirea teritoriului ucrainean dominat de ruşi şi anexarea acestuia. După ce şi-a atins obiectivul, Moscova a trecut în apărare. Pentru păstrarea teritoriului cucerit, Rusia foloseşte strategia de paralizare prin loviturilor năprasnice administrate Ucrainei de la distanţă. Repet, e vorba de situaţia de pe teren la finele lui 2022. Nu resping posibilitatea ca Ucraina în 2023 să recucerească teritoriile pierdute din 2014 pînă acum şi să-i azvîrle pe ruşi în Mare. Cum nu resping posibilitatea ca Războiul Occident – Rusia să devină din Război Rece – Război fierbinte. Avem astfel un prim efect istoric al Războiului din Ucraina:

Harta Europei s-a schimbat. Ucraina a rămas fără 20% din teritoriu, Rusia şi-a mărit teritoriul cu 20%.

Sînt multe efecte istorice ale Războiului de pînă acum. Pînă şi o carte ar fi insuficientă pentru a le trece în revistă.

Ne vom rezuma la cîteva, mai importante:

a) Clătinarea ordinii planetare de după Căderea comunismului, în care America învingătoare în Război a rămas singura superputere a Planetei. America n-a pierdut această poziţie. Numai că întîia oară după 1990, această poziţie e pusă sub semnul întrebării.

b) Căderea Europei occidentale la nivelul de a cincea roată la căruţa Americii. Înainte de Război, Europa Occidentală aspira la postura de concurent al Americii în cadrul unei lumi multipolare. UE îşi făcuse o politică externă proprie. Germania şi Franţa invocau o Armată Europeană. Visul unei Europe Occidentale care să-şi spună cuvîntul pe plan mondial s-a prăbuşit. Europa Occidentală s-a aliniat pe post de batalion în Coaliţia condusă de America.

c) Confirmarea spectaculoasă a Europei de Est ca pod al Americii în Europa şi în UE. Polonia, România, Statele baltice au devenit instrumente ale Americii. Atît în Războiul cu Federaţia Rusă, cît şi în confruntarea discretă cu Europa de Vest. Spre deosebire de ţările occidentale America trece în plan secund, cînd e vorba de protectorate, statul de drept, în favoarea rolului de bază militară. Prin urmare, Războiul din Ucraina a dus la o înrăutăţire a democraţiei în România, în Polonia.

d) Compromiterea totală a marii Prese Occidentale. În timpul Pandemiei, Marea Presă Occidentală a fost un simplu mijloc de Propagandă al Puterii, practicînd pe scară largă Fake news-ul. Războiul din Ucraina a transformarea Marea Presă din instrument al Propagandei medicale în instrument al Propagandei militare.

e) Prăbuşirea ONU. La fel ca şi Liga Naţiunilor înainte de Al Doilea Război, ONU a devenit o instituţie paralizată şi prin asta inutilă.

Ar fi cazul să-i fie proclamat oficial Decesul.

f. Victoria direcţiei asiatice în faţa direcţiei europene ca urmare a sancţiunilor aplicate Moscovei. E un moment din Istoria Rusiei în care se optează pentru teza Rusia aparţine Asiei şi nu Europei. Asta înseamnă că Europa nu va mai putea apela ca pînă la Război la Rusia pentru rezolvarea unor probleme precum terorismul, migraţia.

2) Realegerea lui Xi Jingping ca preşedinte al Partidului Comunist Chinez.

Aşa cum am scris la vremea respectivă, cine conduce PCC, conduce China. Xi Jinping conducea China la vremea Congresului de două mandate de cinci ani. Teoretic, la Congres trebuia înlocuit. Partidul şi China au fost de acord ca el să fie reales, graţie unor modificări de statut şi de Constituţie. Alegerea unui nou lider ar fi slăbit China cel puţin prin perioada de frămîntări tipice schimbărilor la vîrf. PCC şi China au considerat că o asemenea perioadă trebuie evitată în acest timp cînd China e angajată alături de Rusia, în bătălia pentru noua ordine planetară.

3) Victoria lui Victor Orban în alegerile parlamentare din Ungaria, în 3 aprilie 2022.

Aşa cum am scris la vremea respectivă, victoria lui Victor Orban e o palmă dată birocraţiei de la Bruxelles. Evident, UE a încercat să influenţeze alegerile chiar în chip făţiş. N-a reuşit. S-a dovedit astfel că Birocraţia de la Bruxelles nu mai poate face orice. Realitate confirmată de blocarea de către Austria a admiterii în Schengen a României şi Bulgariei.

4) Scandalul de corupţie de la Parlamentul european.

Chiar dacă în România el a fost neglijat, Scandalul va avea efecte grave asupra încrederii cetăţenilor europeni în UE. Asta şi pentru că Birocraţia de la Bruxelles n-a dat nici un semn că-şi recunoaşte eşecul şi că trebuie să ia măsuri. Absenţa măsurilor va adînci neîncrederea cetăţenilor europeni în Comisia Europeană, în Parlamentul European şi chiar în UE.

5) Referendumul de alipire a teritoriilor cucerite de Rusia de la Ucraina.

A fost pentru Războiul din Ucraina un moment de cotitură. Cîtă vreme teritoriile erau doar cucerite militariceşte, se mai putea spera într-o cedare a Rusiei la negocieri în genul:

Teritorii cucerite în 2022 în schimbul Crimeii.

Anexarea face dificile, dacă nu imposibile, negocierile. Pe de o parte, pentru că Ucraina, nu-şi poate permite să piardă 20% din teritorii. Pe de alta pentru că Rusia nu-şi permite să renunţe la ele.

Pentru Occident anexarea a semnalat că Federaţia Rusă nu dă înapoi.

Topul primelor cinci evenimente care s-a dovedit simple plesnituri mediatice

1) Nominalizarea Giorgiei Meloni ca prim ministru al Italiei.

Văzută la vremea respectivă ca un cutremur, evenimentul s-a dovedit o simplă plesnitoare mediatică. Nimic din ceea ce făgăduia Meloni în campanie stîrnind frisoane birocraţiei de la Bruxelles nu s-a întîmplat. Se confirmă bănuiala că victoria aşa-zisei Extreme Drepte în Italia a fost o Operaţiune a Sistemului care şi-a propus prin asta să compromită Suveranismul. Cine ca mai vota în Italia pentru un partid suveranist după ce ajuns la putere, partidul lui Meloni nu şi-a îndeplinit niciuna din bubuitoarele făgăduieli electorale.

2) Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan

Urmărită de întreaga planetă ca o provocare a Chinei la Război, vizita n-a avut nici un efect asupra Istoriei. Tentativa de pupare a mîinii lui Zelenski a egalat vizita în plan mediatic.

3) Alegerile legislative din SUA

Profeţite ca un moment de cotitură în Istoria Americii şi a Lumii, alegerile din SUA n-au schimbat nimic în politica externă şi internă a Americii. Şi nu pentru că republicanii n-au cîştigat la scor, ci pentru că Statul paralel, cel care l-a dat jos pe Donald Trump, e cel care conduce America. Şi dacă ar fi învins la scor republicanii, tot nu s-ar fi schimbat ceva în politica Americii, dictată de statul din dosul perdelei.

4) Ucraina şi Moldova primesc statutul de ţări candidate la UE.

Văzută la vremea respectivă ca un cutremur în politica europeană, decizia n-a avut nici un efect în realitate.

Nu de alta, dar mai toate ţările nemembre ale UE sînt ademenite cu perspectiva admiterii în UE.

5) Moartea Reginei Elisabeta a II-a.

Uriaş spectacol mediatic, moartea Reginei n-a reuşit să influenţeze nici măcar poziţia Casei Regale în viaţa politică a Angliei, d-apoi viaţa politică a ţării. După ce-a devenit Rege, Charles s-a dovedit mai mediocru decît pe vremea cînd pretindea succesiunea. Ce-o fi făcînd el de cînd a ajuns Rege? Împleteşte vreun ciorap de lînă?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro