Ion Cristoiu: 21 decembrie 2021. O diversiune regizată cu grija de a face economii bugetare

• Ion Cristoiu: În cei 31 de ani de gazetărie independentă am fost, ca ziarist, martorul multor diversiuni de transformare a unei mişcări paşnice într-o mişcare violentă. Toate aceste diversiuni au fost deosebit de costisitoare.
• Ion Cristoiu: Diversiunea din 21 decembrie 2021 aduce o premieră în Istoria diversiunilor postdecembriste. S-a născut Diversiunea regizată cu grija de a face economii bugetare. În aceste condiţii, greutatea diversiunii cade pe manipularea prin presă.
• Ion Cristoiu: Realizată sub semnul economisirii, diversiunea din 21 decembrie 2021 s-a definit şi printr-o sărăcie în materie de inteligenţă. Regizorii nu s-au mai ostenit să însceneze ceva complicat. Au apelat la o diversiune cusută pe aţă albă. Ei au pariat în schimb pe Presa Puterii. Aceasta a avut misiunea istorică de a face din rahat bici.

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că diversiunea din 21 decembrie, de luare cu asalt a Parlamentului de către contestatarii ceritificatului verde, stă nu numai sub semnul economisirii, pe care statul o face pe spatele privatului, prin presa aservită, ci şi sub semnul lipsei de inteligenţă, fiind o diversiune ieftină, cusută cu aţă albă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Folosirea protestelor de stradă în interese obscure prin transformarea lor în mişcări violente a fost şi este una dintre cele mai cunoscute diversiuni postdecembriste.

Toţi cercetătorii psihologiei maselor susţin că nimic nu e mai uşor decît să transformi o mişcare paşnică într-o mişcare violentă. Se ştie că în mulţime şi individul cel mai paşnic poate deveni violent. Caragiale a scris chiar o povestire pe această temă:

Cum devine cineva revoluţionar şi om politic…?

Niţă, un băiat voinic, blajin şi cinstit, e trimis de patron cu o căruţă să cumpere un sac de cărbuni. Nimerit în toiul unei confruntări între manifestanţi şi Poliţie, blajinul Niţă îşi iese din minţi şi începe să arunce în jandarmi cu cărbuni.

Această lege a psihologiei colective înlesneşte manipularea unei mulţimi cu ajutorul unor provocatori. Nu-ţi trebuie, în cazul unei mulţimi înfierbîntate, prea mulţi cetăţeni să dărîme un gard, să dea să intre într-un sediu şi să se caftească rău, rău de tot cu forţele de ordine.

Multe dintre diversiuni au drept scop compromiterea unui protest, a unei mişcări populare sau a unui partid. În astfel de cazuri forţele de ordine joacă teatrul slăbiciunii. Mai că nu invită pe protestatari să fie violenţi. De aceea în toate ţările civilizate, unde nu se practică intens ca la noi compromiterea mişcărilor de stradă, forţele de ordine au drept principală preocupare descurajarea. Trupele antirevoltă, poliţiştii pe cai, au printre altele misiunea de a descuraja mulţimea înfierbîntată.

Am scris în comentariul anterior că marţi, 21 decembrie 2021, am asistat, la Parlament, la o diversiune ieftină. Cei 2000 de protestatari împotriva Certificatului Verde nu au fost descurajaţi de trupele antirevoltă. Li s-a interzis, în schimb, în chip oficial, să intre în curtea Senatului, un spaţiu uriaş în care intrarea e liberă. Lesne de înţeles că mulţimea înfierbîntată, dar şi lucrată de provocatori, a simţit nevoia să pătrundă în curte cu orice preţ. În chip surprinzător nu i-a fost prea greu. Forţele de ordine au lăsat o poartă întredeschisă. Cînd unii au sărit gardul, forţele de ordine s-au retras pe treptele clădirii. Cînd au dat să intre în clădire, protestatarii s-au confruntat cu fermitatea forţelor de ordine. Drept pentru care s-au resemnat. E limpede că diversiunea a avut drept scop lăsarea protestatarilor să intre în curte. Doar în curte. La mărimea curţii şi 10 mii de oameni îşi pierdeau forţa de izbire. În cadrul Diversiunii protestatarii trebuia să poată fi acuzaţi de televiziunile Puterii, alcătuite din Antena 3 şi Digi 24, de <vandalizarea maşinilor>. Vandalizare înseamnă însă distrugerea unei maşini. În cazul <vandalizării> trîmbiţate de Antena 3, protestarii au dat cu spray doar pe jumătate din parbriz. E limpede că regizorii acestui scenariu s-au gîndit la o diversiune făcută cu maximum de economii bugetare. Această preocupare s-a văzut nu numai în chestia maşinilor, dar şi în resemnarea <violenţilor> cînd au dat nasul cu uşa închisă. Regizorii n-au catadicsit să-i informeze pe cei de la Antena 3 că diversiunea nu se va mări pînă la pătrunderea în clădire. Prin urmare, Antena 3 striga isterică pe la prînz că s-a intrat în clădirea Senatului. Aceeaşi preocupare de economisiri bugetare s-a vădit şi în încetarea bruscă a aşa-ziselor violenţe în clipa cînd George Simion a cerut respectarea caracterului paşnic.

Prin comparaţie cu alte mişcări de proteste violente din lume cea de la Parlament a fost prin cuminţenie un soi de ieşit la iarbă verde.

Nu s-a aruncat cu în forţele de ordine cu cocteiluri Molotov, nu s-au smuls bucăţi din pavaj pentru a le da în cap jandarmilor, n-au fost incendiate sau răsturnate maşini, nu s-a bătut nimeni cu un reprezentat al legii, n-au fost scuipaţi ca la 10 august 2018 nici un jurnalist de la vreo televiziune care-i face proşti pe antivaccinişti, n-au fost călcate în picioare în chip simbolic portretele conducătorilor.

În cei 31 de ani de gazetărie independentă am fost, ca ziarist, martorul multor diversiuni de transformare a unei mişcări paşnice într-o mişcare violentă. Toate aceste diversiuni au fost deosebit de costisitoare. Să luăm două exemple.

În 13 iunie 1990, am asistat la transformarea unui protest paşnic al străzii anti FSN într-un protest violent. Ca istoric al clipei, am putut remarca efortul ieşit din comun pentru realizarea diversiunii:

Scutierii au fugit din faţa demonstranţilor, s-au incendiat maşini, autobuze, s-a pătruns în instituţii de stat.

Bucureştiul s-a transformat într-un haos suficient de mare pentru ca transmisiile în direct ale TVR-ului FSNist să-i convingă pe românii din ţară că în Bucureşti se încearcă o lovitură de stat legionară!

Scopul diversiunii din 13 iunie 1990 e ştiut de decenii:

Compromiterea mişcărilor de stradă anti FSN şi antiIliescu şi crearea condiţiilor pentru aducerea minerilor la Bucureşti.

Mineriada din septembrie 1991, începută în 26 septembrie 1991, a fost şi mai costisitoare. Timp de 3 zile Capitala a fost ca într-un război civil. Pagubele materiale au fost imense.

Scopul diversiunii:

Forţarea demisiei lui Petre Roman de către Statul Paralel condus de Ion Iliescu.

Prin raportare la aceste două diversiuni, cea din 21 decembrie 2021 e de o sărăcie strigătoare la cer. Diversiunile din 13 iunie 1990 şi din 26-29 septembrie 1991 au inclus în chip automat Presa Puterii. Pentru această presă, avînd în frunte TVR, trebuia creată în Bucureşti o atmosferă de război. Putem spune că în cazul celor două diversiuni, pentru înscenările din realitate care urmau să fie transmise de Presa Puterii s-au depus eforturi enorme: de inteligenţă, de bani, de regie, de mijloace umane. Diversiunea din 21 decembrie 2021 a fost faţă de cele din 1990 şi 1991 ca un film de apartament faţă de o superproducţie hollywoodiană.

În cazul diversiunilor din 1990 şi 1991 manipularea prin presă a fost minimă. TVR n-a făcut altceva decît să filmeze înscenările hollywoodiene şi să le comenteze tendenţios.

În cazul lui 13 iunie 1990, acuzînd Opoziţia din Parlament şi din stradă de rebeliune legionară.

În cazul celei din 26-29 septembrie 1991, acuzînd Guvernul Roman c-a provocat violenţa minerilor prin tratarea arogantă a acestora.

În cele două diversiuni accentul a fost pus pe înscenarea din real.

Diversiunea din 21 decembrie 2021 aduce o premieră în Istoria diversiunilor postdecembriste.

S-a născut Diversiunea regizată cu grija de a face economii bugetare.

În aceste condiţii, greutatea diversiunii cade pe manipularea prin presă.

Şi cum presa e privată, putem spune că Statul face economii pe spinarea privatului.

Realizată sub semnul economisirii, diversiunea din 21 decembrie 2021 s-a definit şi printr-o sărăcie în materie de inteligenţă.

Regizorii nu s-au mai ostenit să însceneze ceva complicat.

Au apelat la o diversiune cusută pe aţă albă.

Ei au pariat în schimb pe Presa Puterii.

Aceasta a avut misiunea istorică de a face din rahat bici.

Un protest în care violenţa a fost la cote minime a fost transformată, prin hăuliri isterice din studiouri, într-o Luare cu asalt a Parlamentului, într-o tentativă de lovitură de stat fascistă, într-o tulburare a ordinii de drept, într-o vandalizare de bunuri, într-o terorizare a întregului Parlament.

Asta în prima zi, 21 decembrie 2021.

A doua zi întîmplarea a devenit expresie a Pericolului fascist, în ascensiune în România.

 De ce oare nu se mai ostenesc regizorii să pună la cale diversiuni ca lumea, apelînd la diversiuni simpliste, ieftine, cusute cu aţă albă?

Cumva pentru că s-au convins că sîntem uşor de tras pe sfoară şi n-are nici un rost să-şi mai bată capul regizînd diversiuni costisitoare?!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro