Ion Cristoiu: Ambasadoarea Americii la Bucureşti atacă regimul Iohannis în chestiunea libertăţii presei

• Ion Cristoiu: Postul TV Digi 24 a difuzat vineri, 17 februarie 2023, în cadrul emisiunii Paşaport diplomatic, un interviu cu Kathleen Kavalec, noul ambasador al SUA la Bucureşti.
• Ion Cristoiu: Un sfert dacă nu şi mai mult, din interviu, sînt mustrări ale regimului Iohannis în chestiunea libertăţii presei. A libertăţii presei văzute ca o condiţie a democraţiei. Potrivit doamnei ambasador, o democraţie autentică înseamnă acces la mass-media liberă.
• Ion Cristoiu: Prin ambasadoarea Americii la Bucureşti administraţia Biden semnalează poporului român că regimul Iohannis n-a reuşit să-i aburească pe americani.

Postul TV Digi 24 a difuzat vineri, 17 februarie 2023, în cadrul emisiunii Paşaport diplomatic, un interviu cu Kathleen Kavalec, noul ambasador al SUA la Bucureşti. Nu urmăresc această emisiune. Mai întîi pentru că e realizată de un post TV care şi-a asumat ipostaza de Scînteia Statului paralel. Emisiunea difuzează interviuri cu ambasadorii ţărilor străine la Bucureşti. Cu excepţia cazurilor cînd e la bază ospătar, cum a fost mizerabilul ambasador la Bucureşti al SUA, Adrian Zuckerman, ambasadorii străini în România folosesc limbajul de lemn al diplomaţiei şi cînd trag apa la WC. Cu excepţia ambasadorilor unor mari puteri – Anglia, SUA, China, Federaţia Rusă – de la ambasadorii intervievaţi de Digi 24 tot în limbaj de lemn, nu te poţi aştepta decît la un somnifer audio-video.

Cu toate acestea, am urmărit cu atenţie interviul acordat de Kathleen Kavalec, noul ambasador al SUA la Bucureşti.

Poreclită sugestiv de Traian Băsescu Marele Licurici şi de Klaus Iohannis, Partener strategic, America repetă în postdecembrism postura Marii Puteri Protectoare faţă de Ţările Române. Aşa a fost Imperiul Otoman, aşa a fost Anglia între cele două Războaie, Germania între 1940-1944 şi Rusia sovietică între 1944-1989. Ca orice Înaltă Poartă America e urmărită de clasa politică de la Bucureşti cu atenţia încordată cu care un pisoi maidanez te priveşte în clipa cînd te-ai oprit în dreptul lui. Mesajele de la Washington sînt literă de lege la Bucureşti. Un zîmbet al Washingtonului produce la Cotroceni o beţie vecină cu drogarea. O mustrare, cît de mică, o insomnie cu palpitaţii.

Înainte de a veni la Bucureşti, orice ambasador străin trece pe la Ministerul de Externe al ţării sale pentru a lua cunoştinţă de dosarul României. Ce probleme are România, ce relaţii are cu ţara respectivă, ce mesaje trebuie să dea ambasadorul după ce-a ajuns la post. Pentru regimul de la Bucureşti, singurul ambasador care contează din acest punct de vedere e cel american. Ca reprezentant al Înaltei Curţi de la Washington, ambasadorul american e singurul ambasador la Bucureşti care face ceva pe obligaţiile decurgînd din statutul de ambasador. Toţi ambasadorii americani din postdecembrism şi-au permis să tragă de urechi România în spaţiul public, să bată cu pumnul în masă în faţa întregii ţări, să poruncească în dreapta şi-n stînga, într-un cuvînt, să se comporte ca un Megaguvernator al României. De regulă, ambasadorii transmit oficialilor dintr-o ţară mesaje în mod discret, în cadrul unor audienţe solicitate. Ambasadorul american nu se osteneşte nici măcar să ceară audienţă la preşedinte. Îi transmite ordine, mustrări, pupici în direct la Tv.

Condiţia neobişnuită a oricărui ambasador american la Bucureşti a fost unul dintre motivele pentru care am urmărit interviul de la Digi 24. Eram sigur că doamna ambasador îl va folosi pentru a transmite public preşedintelui şi premierului mesajele trimise României de administraţia Biden. Aş adăuga acestui motiv alte cîteva:

a) Doamna ambasador a impus temele de abordat şi prin asta întrebările.

b) Doamna ambasador a venit la Bucureşti de cîteva zile. Punctele de vedere despre regimul Iohannis nu sînt rezultatul unui contact temeinic cu viaţa de la noi. Sînt punctele de vedere cu care a venit doamna ambasador la Bucureşti.

c) Acordarea unui interviu la o televiziune nu e o obligaţie pentru un ambasador străin. De regulă, ambasadorii străini nu se prea înghesuie să fie prezenţi în presa noastră. Cu atît mai mult ambasadoarea americană putea să refuze interviul, motivînd că abia a sosit. Faptul c-a acceptat, dacă nu chiar a cerut interviul, mărturiseşte c-a ţinut să dea un Mesaj celor de la Bucureşti în numele administraţiei Biden.

d) Kathleen Kavalec a fost ataşat cultural la Bucureşti în 2000. Interviul putea fi un prilej de a remarca saltul uriaş făcut de România în cei 23 de ani cît a lipsit.

De regulă ambasadorii străini la Bucureşti se întrec în firitiseli cînd vine vorba de ţara noastră, de poporul nostru.

Nici vorbă de aşa ceva în cazul doamnei ambasador.

Întrebată despre ce a remarcat bun în România, doamna ambasador s-a rezumat la aprecierea „nivelului de pregătire militară”. Dintr-o realitate doamna ambasador a găsit de cuviinţă să spună vorbe bune doar despre prezenţa României în NATO, despre cele 2,5% acordate Apărării şi despre faptul că ţara noastră „este pregătită să sprijine Ucraina în acest moment critic”.

România e membră NATO, membră UE, partener strategic al SUA. În cei 33 de ani de postdecembrism ea a avut o evoluţie spectaculoasă în toate domeniile. Potrivit Americii, toţi aceşti 33 de ani n-au fost altceva decît o pregătire conştiincioasă pentru a ajuta militariceşte Ucraina. De altfel, o mare parte a interviului s-a referit nu la România, ci la Ucraina. Era nevoie ca doamna Kavalec să fie numită ambasador în România pentru ca noi, românii, să aflăm opiniile d-sale despre Ucraina?

Interviul se referă însă şi la România. Dacă în privinţa înarmării, a cheltuielilor lor pe pregătire militară, a îndeplinirii condiţiei de membru NATO, ţara noastră merită felicitări, altfel stau lucrurile în privinţa libertăţii presei. Un sfert dacă nu şi mai mult, din interviu, sînt mustrări ale regimului Iohannis în chestiunea libertăţii presei. A libertăţii presei văzute ca o condiţie a democraţiei. Potrivit doamnei ambasador, o democraţie autentică înseamnă acces la mass-media liberă. Din acest punct de vedere doamna ambasador transmite Bucureştiului criticile Washingtonului în ce priveşte libertatea presei în România. Domnia sa nu se dă în lături din a observa că jurnaliştii sînt intimidaţi, hărţuiţi dacă realizează investigaţii incomode pentru Putere. Cu o astfel de viziune domnia se angajează solemn:

„Şi voi încuraja politicienii şi oficialii cu care mă întîlnesc să sprijine mass-media independentă”.

Înaintea acestui interviu, doamna ambasador şi-a prezentat scrisorile de acreditare lui Klaus Iohannis. În discuţia care a urmat i-a transmis preşedintelui mesajul critic transmis prin ea de Washington? Mai mult ca sigur că da.

Numai că doamna ambasador a ţinut să transmită acest mesaj şi Poporului român.

De ce?

Regimul Klaus Iohannis a apelat la o tipică şmecherie românească.

Ea constă în încercarea de a-i face pe americani să treacă cu vederea încălcările statului de drept, tendinţele către dictatură, arătînd straşnică hărnicie în îndeplinirea ordinelor în plan militar.

Prin ambasadoarea Americii la Bucureşti administraţia Biden semnalează poporului român că regimul Iohannis n-a reuşit să-i aburească pe americani.

Să ştie Poporul român că osîrdia cu care regimul Iohannis slujeşte Washingtonul din punct de vedere militar, nu abureşte administraţia Biden în privinţa respectării statului de drept.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro