Ion Cristoiu: „Ambiția de a străluci e goana după sufragiile proștilor” (Garabet Ibrăileanu)

Volumul V, Opere de Garabet Ibrăileanu, cumpărat de la Tîrgu Cărții, conține și cugetările din Privind viața. Din cîte-mi amintesc, am citit cartea, mai demult însă, în maturitatea timpurie, cînd reporter de teren fiind la Viața studențească, foloseam deplasările în țară pentru ca, închis în hotel, să citesc tot ce-mi cădea în mînă. Din carte am copiat la vremea respectivă în Caiete unele cugetări, transcrise mult mai tîrziu pe Diario. E limpede că la vremea respectivă n-am citit Privind viața altfel decît ca un simplu cititor. Am acum posibilitatea să mă uit pe ea ca un specialist. Aflu astfel că, publicate în reviste, cugetările au fost tipărite editorial întîia oară la editura Cultura națională în 1930. M-am precipitat asupra cărții pentru a găsi aforisme sclipitoare, produse ale inteligenței mușcătoare.
Dezamăgire totală.

Din 211 cugetări, 90 (le-am numărat cu creionul în mînă!) sînt despre femei. N-am luat în calcul aforismele despre amor. Parcurgînd aforismele despre femei și amor ai impresia jenantă că te afli în fața unui Oracol de licean bubos. Garabet Ibrăileanu și-a publicat cugetările mai întîi în revistă, sub pseudonimul Cezar Vraja. Fiind vorba de anii 1919-1922, avea la ora conceperii lor aproape 50 de ani. În 1930 le publică însă sub numele său. La 59 de ani, profesorul universitar, directorul de revistă, criticul de autoritate, semnează despre femei și amor niște panseuri de un ridicol stînjenitor. Iată cîteva exemple:

• „Nu crede că, strălucind în fața unei femei mai mult decît amantul ei și eclipsîndu-l, ai putea s-o întorci către tine. Nu vei reuși decît să-ți atragi antipatia și invidia ei.”
• „Cînd o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, față de tine, încurcată, stîngace și vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat.”
• „De zece ani ești prieten de aproape cu o femeie și vă ziceți «dumneata». Acum un ceas ai văzut întîia dată pe o femeie, care ți s-a dat și al cărei nume nici nu-l știi, și vă ziceți «tu». Oare singura apropiere dintre suflete este corpul?”
• „Nu poate fi o mai mare ofensă pentru un bărbat decît atunci cînd femeia cu care e prieten se înamorează, în timpul prieteniei cu el, de un altul.”
• „Un bărbat, cînd încetează de a iubi pe o femeie și începe să iubească pe alta, are toate menajamentele pentru femeia părăsită. O femeie, în aceeași împrejurare, e crudă și sfidătoare. Femeia are sentimentul că cruzimea ostentativă față cu bărbatul părăsit este un dar și un omagiu pe care îl aduce noului ei amant.”
• „O femeie de rasă și de lux este un produs rafinat în salon și un animal primitiv în iatac.
  O femeie comună e gospodină și într-un caz și în altul.”

Cu greutate, cu mare greutate, am reușit să găsesc gînduri mai acătării, demne de a fi transcrise ca învățături de viață. Iată cîteva:

• „Cîte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta! Ai spus vorbele care sînt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel.”
• „Dacă, apucînd pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amîndouă.”
• „Crima fundamentală a naturii împotriva omului e că a pus conștiința unui Kant într-un corp de mamifer supus legilor stupide ale materiei care, cu un curent imperceptibil de aer ori cu o infimă bacterie, poate stinge pentru eternitate conștiința în care se aprinsese un univers.”
• „Un prost care tace nu va plictisi niciodată ca un inteligent care-și debitează întreaga gîndire.”
• „Ambiția de a străluci este goana după sufragiile proștilor.”
• „În orice bibliotecă scriitorii în viață alcătuind o minoritate infimă, marii cititori stau toată viața de vorbă cu morții.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro