Ion Cristoiu: Ana Pauker „nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea”

• Ion Cristoiu: Gheorghiu Dej convoacă o Plenară a Partidului pentru a denunţa Cultul personalităţii lui Stalin în special şi Cultul personalităţii în lumea comunistă, în general, aşa cum ceruse Kremlinul tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti subordonate.
• Ion Cristoiu: Stenograma Plenarei CC al PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961, publicată sub forma unui prim volum din Dosarul Ana Pauker, la Nemira în 2006, dă seamă de spectacolul mizeriei omeneşti în general şi nu al mizeriei omeneşti la comunişti.
• Ion Cristoiu: Vine rîndul Ghizelei Vass. Are 49 de ani, e în Partid din 1933. Şef al Secţiei de Relaţii Externe al C.C. al PMR în regimul Dej. Şefă şi în anii Ceauşescu. Asemenea multora de la şedinţă se concentrează pe bîrfirea Anei. Multe dintre observaţiile Ghizelei Vass o pun într-o lumină proastă pe ea şi nu pe Ana Pauker.

Între 30 noiembrie – 5 decembrie 1961 se desfăşoară la Bucureşti Plenara Comitetului Central al PMR.

Durata neobişnuită a reuniunii are o explicaţie simplă:

Întors de la Moscova unde Nichita Hruşciov îi mai dăduse un picior în spate mortului Stalin, Gheorghiu Dej convoacă o Plenară a Partidului pentru a denunţa Cultul personalităţii lui Stalin în special şi Cultul personalităţii în lumea comunistă, în general, aşa cum ceruse Kremlinul tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti subordonate.

Dej se află în culmea puterii de partid şi de stat. De aceea, el foloseşte Plenara pentru ca timp de şase zile activiştii care i se supuseră să-i calce în picioare pe cei care îi fuseseră duşmani, în frunte cu Ana Pauker. De aceea, aşa cum mai scris, Stenograma Plenarei CC al PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961, publicată sub forma unui prim volum din Dosarul Ana Pauker, la Nemira în 2006, (selecţia şi editarea documentelor, studiu introductiv şi note: Elis Neagoe-Pleşa, Liviu Pleşa. Cuvânt înainte, acad. Florin Constantiniu) dă seamă de spectacolul mizeriei omeneşti în general şi nu al mizeriei omeneşti la comunişti.

Vine rîndul Ghizelei Vass. Are 49 de ani, e în Partid din 1933. Şef al Secţiei de Relaţii Externe al C.C. al PMR în regimul Dej. Şefă şi în anii Ceauşescu.

Asemenea multora de la şedinţă se concentrează pe bîrfirea Anei.

Multe dintre observaţiile Ghizelei Vass o pun într-o lumină proastă pe ea şi nu pe Ana Pauker:

„Tovarăşul Gheorghiu în expunerea sa s-a referit în cîteva cuvinte asupra purtării şi comportării lui Ana Pauker în închisoare. Eu aş vrea să mă opresc asupra acestei părţi, deoarece aici s-au arătat multe aspecte, aureola care i s-a creat lui Ana Pauker. Ea a avut-o şi în închisoare. Dar, tovarăşi, eu trebuie să vă spun deschis, deşi în închisoare a existat o compoziţie mic-burgheză, de nivel politic cultural scăzut, după o perioadă de existenţă şi viaţa ei din închisoare, aureola ei era în declin. A existat mai mult un miraj, aşa, o îndrăgosteală, dar din punct de vedere politic nu era. Şi vreau să vă dau cîteva aspecte care merită atenţia. Eu m-am reîntors în închisoare în 1938. Colectivul era dezorganizat, învăţătura nu se făcea. Ea era ruptă de colectiv, era izolată cu cîteva cucoane, care toată ziua vorbeau franţuzeşte şi nu se uitau la colectiv. În colectiv erau nemulţumiri, grupuleţe peste grupuleţe, ea era comentată şi judecată de întregul colectiv“.

Abordarea coboară jos, jos de tot, la nivelul unei coafuri de mahala:

„Tovarăşi, trebuie să vă dau multe aspecte, aşa, din viaţa zilnică. Ea nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea. Stătea o responsabilă care urmărea cînd trebuie să-şi schimbe cămaşa pentru fiecare fleac.

Eu acum îmi dau seama de unde cunoştea toate aceste povestiri despre familia Brătienilor, despre diverse cancanuri şi diverse intrigării şi romane ale familiei regale, cu cine era încurcat Carol; seri întregi se petreceau aceste discuţii. Cînd era vorba de luat o poziţie, de a avea o părere, lumea rîdea… Ei, te duci la Ana! Că ai şi da şi nu“.

Dîndu-se peste cap să-i intre în voie lui Dej, Tovarăşa Ghizela compară lagărul de la Caransebeş (unde era închis Dej), cu cel în care se afla Ana Pauker, pentru a extrage o nouă linguşire faţă de Conducător:

„Trebuie să spun că şi în această compoziţie, în afară de o îndrăgostire pentru talismane, cum spuneau fiecare, asta am cadou de la Ana Pauker, altceva, din punct de vedere politic, nu era. Mi-am dat mai mult seama de viaţa acestui colectiv, de spiritul familiarist, liberalist, care era acolo mai tîrziu, cînd în lagăr am stat împreună cu tovarăşii care au fost la Caransebeş. Era un alt spirit, un spirit sănătos, şi care, trebuie să spun, au avut mult de furcă cu noi pînă ne-au lecuit de toate acestea, de care ne-a molipsit în viaţa de zi cu zi Ana Pauker. Ţin minte, cînd s-a întors, [că] i-am spus: Vezi, de-abia în lagăr cu tovarăşii am aflat ce e adevărata viaţă de partid. Zice: Lasă, că te ştiu eu, ţi-a plăcut că ai stat cu bărbaţii, nu ţi-a plăcut că erai cu noi. Ăsta era răspunsul, fără să-şi manifeste un interes ce a fost acolo, cum a fost acolo“.

S-o recunoaştem:

Nu ştiam că Ana Pauker avea şi umor!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro