Ion Cristoiu: Asumarea răspunderii – rezultatul unui act autoritar

Momente și evenimente comentate de mine. 15 septembrie 2009.

Guvernul Emil Boc își asumă răspunderea de trei ori în Parlament, pentru trei legi. Operațiunea e dictată de Traian Băsescu, președintele României, și stăpînul Coaliției PDL-PSD-PC, de guvernare. De aceea, comentariul meu din Jurnalul național, 8 septembrie 2009, poartă titlul:

De ce vrea președintele asumarea răspunderii Guvernului

Potrivit declarațiilor de după obișnuita ședință de luni a Coaliției, Guvernul își va asuma răspunderea în Parlament pentru Legile Educației la 15 septembrie. Așadar, cu toate bombănelile PSD, Legile Educației vor trece prin Parlament prin asumarea răspunderii.

Profund antidemocratică, asumarea răspunderii pentru Legile Educației ar mai putea fi admisă dacă ar fi rezultatul unei decizii a Coaliției de guvernare. Componente ale acestei Coaliții – PD-L-PSD-PC – dețin majoritatea zdrobitoare în Parlament. Mai mult, PD-L reprezintă Dreapta scenei politice, PSD, Stînga, iar PC, deși nu reprezintă nimic, e și el pe acolo. La o adică, s-ar putea spune că, deși fără a fi dezbătute și votate în Parlament, Legile educației întruchipează voința celei mai mari părți a eșichierului politic.

În cazul Legilor Educației, Coaliția de guvernare transpune în practică indicația dată de Traian Băsescu. Domnul președinte n-are nici un complex în a susține că domnia sa a impus asumarea răspunderii.

După ce a cerut Guvernului Boc, într-un interviu televizat, să-și asume răspunderea pentru Legile Educației, Traian Băsescu și-a arătat recent satisfacția pentru că Guvernul e pe cale să se execute.

Dar nu numai atît.

Traian Băsescu n-a cerut Guvernului Boc, altfel spus, Coaliției PD-L-PSD-PC, să-și asume răspunderea pe Legile Educației întocmite de Guvern.

Nu, domnia sa a cerut asumarea răspunderii pentru Legile Educației concepute de Comisia sa de la Cotroceni.

Cînd domnul președinte a înfățișat Legile Educației elaborate de Comisie drept capodoperă a gîndirii moderne, am atras atenția asupra unui fapt anapoda:

Comisia de la Cotroceni e condusă de un fost ministru al Educației și nu de actualul ministru. Deși Traian Băsescu a reușit iscălirea unui Pact pentru Educație, aprobat, fără a fi citit, de cei convocați la Cotroceni, totuși Comisia prezidențială a jucat rolul unui minister al Educației paralel cu ministerul aparținînd Guvernului.

Legile Educației i-au fost prezentate actualului ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, împreună cu indicația de a le accepta.

Ar fi fost de așteptat ca ministrul Ecaterina Andronescu, lider al PSD, să protesteze și să-și dea demisia, avertizînd că, în aceste condiții, domnia sa e o splendidă inutilitate.

N-a făcut-o.

S-a jucat un timp de-a independenta, încropind la iuțeală un cod propriu și, lipsită de sprijinul partidului, a sfîrșit prin a se resemna.

Asumarea răspunderii pentru Legile Educației apare astfel, într-o țară ce se pretinde a fi europeană, rezultatul unui act autoritar.

Parlamentul va vota, prin asumarea răspunderii, Legile Educației în viziunea unui singur om: președintele.

De altfel, Traian Băsescu nu se ferește să declare public că, prin asumarea răspunderii, Învățămîntul va suferi o reformă radicală potrivit viziunii sale.

La recentul Congres al Cadrelor Didactice, domnia sa a vorbit despre Legile Educației în viziunea Comisiei prezidențiale. Comisia înființată și coordonată de Traian Băsescu.

După cele două Coduri, adoptate prin asumarea răspunderii, tot la indicația lui Traian Băsescu a venit rîndul Legilor Educației să fie adoptate prin același procedeu.

La Congresul Cadrelor Didactice, Traian Băsescu a invocat drept argument al asumării răspunderii faptul că nu se mai poate pierde un an de învățămîntul românesc.

Justificarea asumării – și prin asta, justificarea ocolirii Parlamentului sub semnul necesității stringente, e doar un truc electoral.

Traian Băsescu se grăbește să-și vadă adoptate Legile Educației dintr-un motiv foarte simplu:

În curînd își va anunța candidatura la prezidențiale. Unul dintre punctele slabe ale domniei sale, riscînd să fie denunțate de competitori, rămîne faptul că în cei cinci ani de mandat n-a făcut nimic.

În afară de scandal, firește.

Deja însă, domnia sa are cîteva realizări pe care le poate invoca în campania electorală: condamnarea comunismului, adoptarea Codurilor și impunerea unei puteri proromânești la Chișinău.

Prin adoptarea Legilor Educației candidatul Traian Băsescu se va putea mîndri cu o nouă realizare.

Chiar și în condițiile în care – va preciza – n-am fost lăsat de Guvernul Tăriceanu, de PSD, de clasa politică.

Dați-mi încă un mandat și voi duce pînă la capăt și celelalte proiecte, va spune domnia sa.

Fără a sesiza strategia, Mircea Geoană și Crin Antonescu se ocupă de atacarea lui Traian Băsescu pe motive minore.

Ba mai mult, înghițînd Legile Educației, Mircea Geoană îl ajută pe contracandidatul său în campania pentru prezidențiale.