- Ion Cristoiu: Înainte de 9 mai, potrivit unei tradiţii instalate în presa occidentală după 24 februarie 2022 s-a declanşat o întrecere planetară de profeţii ce va spune Parada, dar mai ales ce va spune Vladimir Putin.
- Ion Cristoiu: Parada a înşelat toate aşteptările occidentale. Vladimir Putin n-a declarat Război Ucrainei şi nu a anunţat mobilizarea generală. N-a zis nimic concret despre Războiul din Ucraina. A fost Parada fără un mesaj?
- Ion Cristoiu: Momentul 9 mai 2022 de la Moscova a spus multe despre ce gîndeşte Vladimir Putin în aceste zile. Şi anume că Rusia va continua Războiul, în ciuda angajării împotriva ei a întregului Occident, pînă va obţine victoria.
Sărbătorirea Zilei Victoriei pe 9 mai 2022 în Rusia a avut drept punct central Parada militară din Piaţa Roşie. Ziua Victoriei se sărbătoreşte ca zi naţională în Rusia din 1965. Pe vremea lui Elţîn Beţivul, cel care a făcut din Rusia un vasal al Americii numai şi numai pentru a fi el Noul Ţar, Ziua de 9 mai a fost împinsă în plan secund. Ruşii îşi pierduseră nu doar orgoliul naţional de a fi intrat în Paris (unde au impus numele de Bîstro) şi în Berlin, dar şi minimele condiţii de viaţă. Cînd am fost ultima oară la Moscova, vorbindu-mi de aceşti ani de restrişte ai ruşilor, amintind de cei ai lui 1941, cineva m-a dus în Gara Kiev, pentru a-mi arăta locurile în care profesorii universitari doctori docenţi cerşeau o bucată de pîine.
Vladimir Putin a reabilitat Ziua de 9 mai.
I-a dat şi mai mare amploare ca înainte de prăbuşirea URSS din două motive:
1. Nevoia de a redeştepta ceea ce el a considerat şi consideră a fi orgoliul rusesc de Mare Putere, nu prea diferit de cel împărtăşit de America de după al doilea Război Mondial.
2. Nevoia de a da o replică foştilor Aliaţi ai Uniunii Sovietice în timpul Marelui Război care, de la un moment dat, după Prăbuşirea URSS, au sărbătorit Debarcarea din Normandia ca moment capital al înfrîngerii Germaniei naziste.
Anul acesta Parada şi Discursul lui Vladimir Putin au fost văzute de politicienii occidentali şi de presă drept unul dintre marile evenimente ale anului.
Explicaţia acestei transformări a unui moment naţional într-un eveniment internaţional a fost căutată în realităţile războiului din Ucraina. Sau mai bine zis în încercarea întregii lumi de a răspunde la o întrebare care a devenit din 24 februarie încoace titlu de cărţi şi de talk show-uri:
Ce-i în capul lui Putin?
O întrebare cu multe note de dramatism dacă ne gîndim că Vladimir Putin stăpîneşte o ţară care posedă cel mai mare arsenal nuclear de pe glob, şi în acelaşi timp a arătat că e în stare de ceea ce românii ar numi să facă nefăcute. Cine-şi imagina că Liderul care pînă nu demult dăduse o mînă de ajutor Occidentului în lupta acestuia împotriva ISIS, deschisese ţevile gazului rusesc pentru industria din Vest şi mai ales oferise companiilor occidentale condiţii excepţionale de investiri în continentul rusesc, va ataca fără o declaraţie de război şi în chip brutal o ţară independentă, membră a ONU?
Înainte de 9 mai, potrivit unei tradiţii instalate în presa occidentală după 24 februarie 2022 s-a declanşat o întrecere planetară de profeţii ce va spune Parada, dar mai ales ce va spune Vladimir Putin.
S-ar putea alcătui un studiu de patologie psihologică despre năzbîtiile prezentate de presa occidentală drept profeţii despre ce va spune Putin în discursul de la Paradă. Cea mai des întîlnită aiureală e cea despre folosirea momentului de către Putin pentru a declara Război Ucrainei şi prin asta mobilizarea generală. Profeţia asta de consumatori de haşis a izvorît din luarea în serios a aserţiunilor de propagandă de război întreţinută de generali în retragere şi specialişti suspect de proşti potrivit cărora Rusia a pierdut Războiul din Ucraina. Temeiul acestei aserţiuni stă în atribuirea lui Putin a unui scop despre care el nu s-a pronunţat niciodată. Şi anume schimbarea regimului prooccidental din Ucraina cu unul prorus prin cucerirea Kievului. Fireşte, pentru orice om care nu s-a sculat mahmur şi pe la prînz era limpede că în veacul acesta cucerirea unei capitale nu înseamnă nimic pentru ţara respectivă şi cu atît mai puţin pentru regimul respectiv. Capitala e mutată pur şi simplu într-un alt oraş. Profeţia despre Declararea Războiului se anunţa din start o neghiobie impusă minţilor de propaganda de război. Vladimir Putin n-a zis întîmplător războiului Operaţiune specială. Din cîte ne amintim toate intervenţiile americane din ultimii 50 de ani, începînd cu intervenţia din Vietnam şi terminînd cu invadarea Afganistanului au fost prezentate americanilor de către administraţiile prezidenţiale drept Operaţiuni speciale şi nu războaie ale Americii. Un război cu o ţară presupune considerarea ei ca fiind egală Americii. Cum să fie America egală Afganistanului? La fel a zis şi Putin despre Rusia în raport cu Ucraina. Cum să fie Rusia egală cu Ucraina ca să merite declararea unui război? Împotriva Ucrainei se va declanşa o Operaţiune specială. La fel ca americanii în cazul Războiului din Irak, ruşii n-au fost mobilizaţi, nici măcar implicaţi cu toţii în Războiul din Ucraina.
Spre dezamăgirea presei (care a rezolvat problema ratingului lansînd ştirea de chiloţăreală la nivel înalt despre iubita însărcinată a lui Vladimir Putin, deşi nu numai că nimeni n-a confirmat asta, dar mai mult nu există nici o confirmare că Vladimir Putin ar avea o iubită), Parada a înşelat toate aşteptările occidentale. Vladimir Putin n-a declarat Război Ucrainei şi nu a anunţat mobilizarea generală. N-a zis nimic concret despre Războiul din Ucraina.
A fost Parada fără un mesaj?
Răspunsul ni-l dă aceast fragment din discursul lui Vladimir Putin:
„9 mai 1945 este înscrisă pentru totdeauna în istoria lumii ca un triumf al poporului nostru sovietic unit, al unităţii şi puterii sale spirituale, despre actul său de curaj nemaiîntâlnit atât pe linia forntului, cât şi în spatele acestuia.
Ziua Victoriei ne este extrem de apropiată şi de dragă fiecăruia dintre noi. Nu există familie în Rusia care să nu fi fost afectată de cel de-Al Doilea Război Mondial. Memoria lor nu va apune niciodată. În această zi, la interminabilul flux al Regimentului Nemuritor participă copii, nepoţi şi strănepoţi ai eroilor celui de-Al Doilea Război Mondial. Ei poartă cu ei fotografii ale rudelor, ale militarilor decedaţi, care au rămas pentru totdeauna tineri, şi ale veteranilor care ne-au părăsit deja.”
Aflată în Război cu o coaliţie multinaţională alcătuită din 40 de state, conduse de America, o coaliţie care a deschis împotriva Rusiei trei fronturi – al Sprijinului făţiş dat Ucrainei în arme, bani şi specialişti în folosirea armamentului modern şi în culegerea de informaţii, al Sancţiunilor economice gîndite ca nişte lovituri militare, al Propagandei de război care implică marea presă occidentală – Rusia e prezentată de Vladimir Putin ca repetînd situaţia din timpul Marelui Război Pentru Apărarea Patriei.
Reabilitarea Marelui Război în spaţiul public a fost opera lui Vladimir Putin.
Una dintre cele mai bune cărţi despre Rusia în Marele Război rămîne cea semnată în 2005 de Rodric Braithwaite sub titlul Moscow 1941: A City and Its People at War, tradusă la noi în 2015 de Corint sub titlul Moscova 1941. Sfîrşitul Blitzkriegului. Cartea a obţinut National Book Critics Circle Award 2005 pentru lucrare de nonficţiune. Autorul a cunoscut îndeaproape Rusia ca ambasador la Moscova între 1988-1992, dar şi ca adviser and chairman of the UK Joint Intelligence Committee (1992–93).
În capitolul final, Rodric Braithwaite observă nu fără o ciudată melancolie:
„Odată cu trecerea generaţiilor, amintirea războiului a început să se estompeze. Noi clădiri şi-au croit loc în livezile de pe şoseaua Mojaiskoe. Oamenii nu mai citesc operele lui Simonov şi Tvardovski. Pentru copiii de la Şcoala nr. 110, ceremoniile anuale de amintire a foştilor elevi au început să pară din ce în ce mai inutile. Recviem-ul lui Mitlianski a fost vandalizat, şi a trebuit să fie scos din curte, pînă într-un loc retras, dincolo de intrarea în şcoală. Grupul celor care şi-au amintit acel fulger izbucnit pe cerul senin de iunie a început să se restrîngă. Cei care au supravieţuit au întemeiat un tipar nostalgic: ţin minte supravegherea incendiilor de pe acoperişuri, ferestrele acoperite cu benzi de hîrtie care se încrucişau pentru a le împiedica să se pulverizeze, baloanele pentru realizarea barajelor aeriene pe cer, aricii din oţel care baricadau străzile, zecile de mii de femei care săpau tranşee, dificultăţile create de evacuare, foametea şi spaima.”
Autorul vorbeşte de efortul autorităţilor din Rusia ultimului timp de a păstra amintirea Marelui Război. Nu atît ca un Război cîştigat de Rusia, ca o victorie strălucită, fireşte, cît mai ales ca victorie obţinută în cele din urmă, după străbaterea Deşertului. Discursul de la Parada de 9 mai 2022 reaminteşte ruşilor de anii 1941- 1942, pînă la Stalingrad, cînd totul părea pierdut, dar mai ales cînd suferinţele poporului erau uriaşe. Şi cu toate acestea Rusia a învins. A învins împotriva oricărui calcul şi a oricărei profeţii. Aşa cum spunea o vorbă atribuită lui Stalin la vremea respectivă:
Va fi soare şi pe uliţa noastră.
Văzut sub acest semn, al mesajului că la fel ca în Marele Război pentru Apărarea Patriei, ruşii vor rezista la toate sancţiunile economice, la rusofobia devenită stare de spirit în Occident, la umilinţele care ar fi pentru ei interzicerea participării sportivilor la întreceri internaţionale, momentul 9 mai 2022 de la Moscova a spus multe despre ce gîndeşte Vladimir Putin în aceste zile.
Şi anume că Rusia va continua Războiul, în ciuda angajării împotriva ei a întregului Occident, pînă va obţine victoria.
După părerea mea această victorie se referă la chiar scopul pentru care a fost declanşat Războiul:
Nu numai cucerirea, dar şi rusificarea Sudului Ucrainei, aşa cum s-a întîmplat în 2014 cu Crimeea.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro