• Dau peste Castro de Serge Raffy, Nouvelle édition augmentée, Date de parution: le 14 décembre 2016. Pe copertă, editura Fayard a pus o bandă roșie pe care scrie La bio de Référence. Cartea a apărut înainte ca Fidel Castro să fi murit.
• Autorul crede că Raul a luat măsuri tipice comunismului chinezesc fără acordul lui Fidel. O prostie. Fidel trebuie admirat pentru forța sa de a se retrage din viața publică. Un altul s-ar fi cramponat de putere. Și s-a retras tocmai pentru ca Raul să ia măsuri capitaliste.
• Toate măsurile capitaliste de tip chinezesc ar fi picat rău la imaginea lui Castro de Revoluționar. Dar așa, cine a adus cu sine capitalismul? Raul, nu Fidel. Rețin, totuși, din această carte scrisă parcă de un TeFeList de la noi, chestia cu ceasul lui Napoleon.

Zicere. De dimineață îmi zic să trec pe la Librăria Papirus din vecinătatea Pieței Romane. Mă țineam că văzusem acolo Memoriile lui Gorbaciov. Pe ocazii.ro, Memoriile, diferite de Viața mea înainte și după Perestroika, au coperta colorată. Cartea despre care cred că e cu Memoriile lui Gorbaciov mi-o amintesc ca avînd o copertă complet roșie. Eram atît de sigur că e vorba de lucrarea lui Gorbaciov încît marți, de Ziua Copilului, mi-a părut rău că librăria era închisă.

Auzi prostie!
Parlamentul a decis pentru 1 iunie zi liberă.
Cică astfel părinții se vor putea ocupa de sărbătorirea copilului. De parcă un copil nu-l sărbătorești în fiecare zi, ci doar de Ziua lui internațională, decisă pe vremuri de Moscova. M-am dus ață la librărie. Aici nici vorbă de Memoriile lui Gorbaciov. Le confundasem cu Memoriile lui Hrușciov. Libăria e bine aprovizionată. Găsesc o carte nouă, nemaiîntîlnită pînă atunci:
Sfîrșitul e mereu aproape. Momente apocaliptice de la colapsul Epocii Bronzului pînă la amenințarea nucleară, de Dan Carlin, varianta românească a cărții The End Is Always Near. Apocaliptic Moments, from the Bronz Age Collapse to Nuclear Near Mises. Din motive care-mi scapă, cartea e băgată în țiplă. Aștept conștiincios la tejghea ca o mămică să-și convingă odrasla că pot cumpăra doar o carte, cea din mîna ei. După ce librăreasa mi-o scoate din învelișul fără rost, o deschid la întîmplare și tot din întîmplare dau peste un citat din Voltaire:
„Istoria e plină de sunetul papucilor de mătase care coboară scările și al saboților de lemn care urcă.”

*

Castro. Azi noapte, după trimiterea materialelor gazetărești am început să caut date despre vizita lui Gorbaciov la Havana. Internetul nu e cine știe ce sursă din acest punct de vedere. Caut pe Kindle cărți despre Castro în speranța că voi găsi alte cărți decît cele pe care le am deja, cărți care să se refere și la vizita lui Gorbaciov. Dau peste Castro de Serge Raffy, Nouvelle édition augmentée, Date de parution: le 14 décembre 2016. Pe copertă, editura Fayard a pus o bandă roșie pe care scrie La bio de Référence. Am cartea lui Serge Raffy. Poartă titlul Castro, l’infidèle. Am citit-o și am studiat-o în vederea cărții Prin Cuba lui Fidel Castro. E varianta din 2003. Cea de acum a renunțat la atributul de infidel și a adăugat două capitole:

Epilogue și Nouvel Epilogue – Les repetance du Cid. Cartea a apărut înainte ca Fidel Castro să fi murit. Citesc acest capitol nou, ca să văd dacă-mi oferă ceva în plus pentru cartea mea, Prin Cuba lui Fidel Castro. Mare lucru nu găsesc. Amănunte despre retragerea lui Castro, despre cum a pus mîna pe putere Raul Castro. Autorul crede că Raul a luat măsuri tipice comunismului chinezesc fără acordul lui Fidel. O prostie. Fidel trebuie admirat pentru forța sa de a se retrage din viața publică. Un altul s-ar fi cramponat de putere. Și s-a retras tocmai pentru ca Raul să ia măsuri capitaliste. În felul acesta Castro revoluționarul rămîne o icoană pentru toți rebelii lumii. Ce-ar fi fost dacă măsurile ar fi fost luate de Castro? Rebelii lumii l-ar fi acuzat de oportunism. Castro și a dat seama că poporul cubanez nu poate face decît o Revoluție a stomacului. Și prin Raul i-a oferit posibilitatea de a-și umple stomacul. Toate măsurile capitaliste de tip chinezesc ar fi picat rău la imaginea lui Castro de Revoluționar. Dar așa, cine a adus cu sine capitalismul? Raul, nu Fidel. Rețin, totuși, din această carte scrisă parcă de un TeFeList de la noi, chestia cu ceasul lui Napoleon. Citez:

„În orice caz, afirmă unul dintre apropiații lui Raul, îl vor acuza de toate relele, indiferent ce s-ar întîmpla. Să luăm, de exemplu, ceasul lui Napoleon, pe care el l-a oferit Muzeului Împăratului francez de la Havana. Cei de la Miami îl acuză că l-a furat. Or el a aparținut familiei sale, nevestei Vilma.

O mică întoarcere în timp: în 1959, după triumful Revoluției, familia Vilmei Espin, de origine franceză, avea în posesia sa faimosul ceas pe care Napoleon l-a purtat pe patul de moarte. El indică – se spune – ora exactă a morții Împăratului. Medicul personal al lui Napoleon l-a luat, evident, fără acordul defunctului. A plecat apoi în Cuba, la Santiago, unde s-a instalat. El a oferi ceasul breloc consulului Franței de la vremea respectivă, un anume M. Guillois, un strămoș de-al Vilmei. Acesta l-a oferit Vilmei cadou de nuntă cînd aceasta s-a căsătorit cu Raul. Vilma, combatantă din Sierra Cristal, de o frumusețe răpitoare, a murit în 2007.”

Rețin de asemenea finalul cărții, scris înainte de moartea lui Fidel Castro:

„Cei care scriu azi istoria Cubei poartă Nike, butonează telefoanele mobile și urmăresc meciurile din NBA, campionatul de basket american. Își vor aminti ei că într-o zi, în chiar în mijlocul secolului XX, strămoșii lor au crezut în himerele unui prezentator de marionete care i-a ținut închiși o viață întreagă în insula lor?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Citește și

• Daniel David lansează un proiect-pilot de folosire a Inteligenței Artificiale în școli pentru a sprijini profesorii și elevii
• Ungaria dorește ca Ucraina să devină o „zonă tampon” între Rusia și Europa
• Europa planifică o Forță Multinațională de „Reasigurare” pentru încetarea focului în Ucraina. Ce obiective are MFU