- Ion Cristoiu: Vineri, 11 februarie 2022, ora 23.42 Der Spiegel a publicat pe site, sub semnătura a patru redactori – Maik Baumgärtner, Matthias Gebauer, Martin Knobbe şi Fidelius Schmid articolul intitulat. „CIA se aşteaptă la un atac rusesc săptămîna viitoare” care debuta în chip de Breaking News.
- Ion Cristoiu: Prin raportare la născocirile lui Caracudi de pe banca din Cişmigiu născocirile din Der Spiegel sînt mult mai subtile şi prin asta mult mai periculoase. Caracudi născocea ştiri pentru a cîştiga şi el un ban. Der Spiegel, CNN, Bild, născocesc ştiri false la ordin, în cadrul Diversiunilor puse la cale de Serviciile secrete occidentale.
- Ion Cristoiu: Diversiunea cu teroriştii a avut drept obiectiv crearea unei atmosfere de frică astfel încît românii să nu bage de seamă cum Iliescu şi gaşca puneau mîna pe putere în România. Fake News-uri precum cel cultivat de Der Spiegel au menirea de a crea o atmosferă de frică. Locul teoriştilor l-au luat ruşii.
Vineri, 11 februarie 2022, ora 23.42 Der Spiegel a publicat pe site, sub semnătura a patru redactori – Maik Baumgärtner, Matthias Gebauer, Martin Knobbe şi Fidelius Schmid (Ilf şi Petrov au lansat scrisul în doi, presa germană inaugurează scrisul în patru!) – articolul intitulat. „CIA se aşteaptă la un atac rusesc săptămîna viitoare” care debuta în chip de Breaking News:
„Situaţia din Ucraina escaladează dramatic: conform informaţiilor primite de SPIEGEL, SUA şi-au avertizat aliaţii din Europa că se tem de un atac rusesc miercuri.
Serviciile de informaţii americane i-au avertizat pe aliaţii NATO mai urgent decît oricînd cu privire la un atac iminent al Rusiei asupra Ucrainei. Potrivit informaţiilor primite de Spiegel, atît serviciul secret al SUA, CIA, cît şi armata SUA, pe baza unor noi informaţii ,au informat vineri guvernul german şi alte state NATO că se tem că atacul ar putea avea loc încă de miercurea viitoare.
Potrivit mai multor diplomaţi şi militari, în şedinţele informative (briefing-uri) ţinute în secret, SUA au oferit multe detalii. Mai exact, au fost descrise rutele pentru invazia rusă, precum şi unităţile ruse individuale şi ce sarcini îşi vor asuma. Data posibilului început al invaziei a fost 16 februarie.”
Preluată de toate agenţiile de presă, informaţia dată ca sigură de publicaţia nemţească, a provocat în Europa şi în lume o isterie de proporţii lesne de rezumat prin propoziţia:
Miercuri, 16 februarie 2022, fix, începe Războiul mondial.
Asta deoarece o invadare a Ucrainei de către Federaţia Rusă poate fi focul de pistol de la Saraievo, cel care a declanşat Primul Război Mondial.
Isteria a fost susţinută, fără invocarea CIA, de CNN, postul de fake news-uri exemplare în campania împotriva lui Donald Trump.
Planuri de invadare a Ucrainei, şterpelite de „un serviciu de informaţii” din buzunarul de la spate al pantalonilor lui Putin, au fost publicate în cîteva rînduri de Bild. Bild e însă o publicaţie specializată în chiloţi şi adultere. Spiegel, chiar dacă la un moment dat a sfeclit-o cu un aşa-zis jurnal intim a lui Hitler, trece însă drept o publicaţie serioasă.
Informaţia s-a rostogolit pe întreaga planetă fără a ridica semne de întrebare şi pentru că, spre deosebire de Bild, Spiegel a procedat mai subtil şi prin asta mai perfid. Spre deosebire de Bild, Spiegel nu invocă ”un anume serviciu de informaţii”, ci chiar CIA şi Serviciile Secrete ale Pentagonului. Publicaţia scrie că Agenţia, dar şi Serviciile secrete ale Pentagonului au livrat informaţia Guvernului German, precum şi altor guverne ale ţărilor membre NATO. (Şi Guvernului Ciucă?!). Dacă ar fi spus că informaţia a fost luată de cei patru redactori de la CIA, ea şi-ar fi pierdut din credibilitate. Cititorii s-ar fi întrebat cum au pus mîna pe ea cei patru semnatari. Dar aşa, prin precizarea că a fost dată deja Guvernului Federal se presupune că Der Spiegel are o sursă la cabinetul cancelarului.
Am consacrat un lung eseu, intitulat Radiografia ştirilor din surse, felului în care personajul Caracudi, din proza Reportaj, a lui Caragiale născocea ştiri pe bancă în Cişmigiu, date ca informaţii sigure despre întîmplările de la Palatul Regal, mai precis despre discuţiile lui Carol I cu premierul Ion C. Brătianu, zis Vizirul. Ştirile născocite în Cişmigiu de Caracudi au ridicat urieşeşte tirajul publicaţiei Revolta naţională, care-l angajase pe ziarist. În eseu, am răspuns întrebării de ce erau crezute de cititorii Revoltei naţionale gogoşile lui Caracudi. Revolta naţională era o gazetă de Opoziţie la lunga guvernare Ion C. Brătianu. Născocirile lui Caracudi aveau drept esenţă teza că Guvernul e pe ducă, deoarece Regele nu-l mai suportă pe I.C. Brătianu. Cititorii Revoltei, atît politicieni, cît şi alegători, tocmai asta îşi doreau din răsputeri:
Căderea Guvernului.
Prin urmare, născocirile lui Caracudi mergeau în întîmpinarea dorinţei cititorilor.
Născocirile din Der Spiegel, dar şi din alte publicaţi occidentale, în chestiunea Crizei Ucraiana, merg şi ele în direcţia dorinţei cititorilor:
De a crede că Federaţia Rusă e noul Imperiu al Răului.
Eseul meu făcea parte dintr-o serie de texte puse sub titlul:
Caragiale despre contribuţia presei la tîmpirea poporului.
Personajul Caracudi a devenit în România de-a lungul timpului întruchiparea ziaristului care născoceşte informaţii gogonate fără nici un pic de jenă c-ar putea fi prins cu minciuna. Presa de senzaţionalism ieftin a fost poreclită Presa de tip Caracudi. Complexaţi de statutul de provinciali ai Europei, am fost înclinaţi să credem că presa de tip Caracudi poate fi practicată doar în România.
Aiurea!
Articolul din Spiegel ne avertizează că presa de tip Caracudi poate fi practicată şi în Germania şi în alte ţări care ne sînt vîrîte pe gît de 30 de ani ca exemple de modernitate. De la debutul Crizei Ucraina publicaţii văzute de noi, românii, ca icoane ale profesionalismului ars de idealul adevărului s-au dezvăluit ca întruchipînd cu brio presa de tip Caracudi.
Der Spiegel, The Guardian, CNN, BBC, Deutsche Welle, instituţii de presă cu pretenţii de a fi exemple de corectitudine, s-au dovedit, din punct de vedere a născocirilor, mult peste OTV, celebra televiziune a lui Dan Diaconescu. Televiziunea lui Dan Diaconescu ni se relevă azi superioară lui Der Spiegel şi CNN. Spre deosebire de instituţiile de presă cu pretenţii, OTV n-avea pretenţia că întruchipează presa profesionistă cu bătaie planetară.
Să ne întoarcem la articolul din Der Spiegel. Prin raportare la născocirile lui Caracudi de pe banca din Cişmigiu născocirile din Der Spiegel sînt mult mai subtile şi prin asta mult mai periculoase. Caracudi născocea ştiri pentru a cîştiga şi el un ban. Der Spiegel, CNN, Bild, născocesc ştiri false la ordin, în cadrul Diversiunilor puse la cale de Serviciile secrete occidentale. Caracudi născocea ştiri fără a ţinti vreun scop politic. De aceea ştirile sale pot fi categorisite ca simple ştiri false. Născocirile din Der Spiegel, Bild, de la CNN sînt făcute în scopuri vădit manipulatoare, cunoscute de redacţie. E greu de crezut că un ziarist, fie şi cu o minte de găină, nu şi-a dat seama cînd i s-a servit informaţia cu atacul de miercuri că pute a Diversiune. Orice ziarist şi-ar fi dat seama că pute a diversiune şi după precizarea că informaţia fost obţinută nu numai de CIA, dar şi de Serviciile secrete ale Armatei SUA. Pe o informaţie de tipul celei cu atacul într-o zi precisă pune mîna doar un singur Serviciu, care are – se presupune- un agent adînc conspirat în anturajul lui Vladimir Putin. E genul de informaţie care se dă doar preşedintelui SUA şi atunci doar pentru a fi citită de preşedinte. Cum să crezi că informaţia de top a stat la îndemîna mai multor Servicii secrete şi că a fost dată tuturor guvernelor din NATO?!
Ziariştii de la Der Spiegel au ştiut că sînt autorii unei manipulări neruşinate. Aşa cum cei de la CNN ştiau că mint cu neruşinare cînd născoceau informaţii false ca provenind de la surse din anturajul lui Donald Trump. O minimă verificare critică a articolului ne dezvăluie perfidia manipulării:
1) Informaţia despre atacul de miercuri, 16 februarie 2022, e dată indirect, ca fiind livrată de CIA Guvernului german. Verificarea ştirii e imposibilă. Ea presupune a avea acces la notele trimise de CIA guvernelor din ţările membre NATO.
2) Dacă articolul ar fi susţinut că Agenţia deţine informaţii privind atacul de miercuri, credibilitatea ar fi fost pusă la îndoială.
Ştirea e că informaţia a fost transmisă oficial Guvernelor. Ca s-o transmiţi oficial trebuie să fii sigur sută-n sută că e verificată şi răsverificată.
Născocirii i se dă un aer de autenticitate. CIA nu şi-ar fi permis s-o transmită oficial dacă nu era adevărată.
Duminică, 13 februarie 2022, toate agenţiile de presă au difuzat această ştire:
„Consilierul pe probleme de securitate naţională al Casei Albe, Jake Sullivan, şi purtătorul de cuvînt al Pentagonului, John Kirby, au subliniat duminică, 13 februarie, că nu pot confirma informaţiile potrivit cărora serviciile de informaţii americane indică faptul că Rusia plănuieşte să invadeze Ucraina miercuri.”
Cele două personaje sînt din punct de vedere oficial destinatare ale informaţiilor date de CIA şi de Serviciile Secrete ale Armatei americane.
Ele dezmint ştirea din Der Spiegel c-ar fi fost informate de Servicii cu privire la un atac preconizat pentru miercuri, 16 februarie 2022.
Mai mult ca sigur cei doi ne cred proşti.
Fake News-ul din Der Spiegel a fost umflat de CNN.
El s-a rostogolit începînd de vineri noaptea. Responsabilitatea le-ar fi cerut celor doi să dezmintă născocirea încă din noaptea de vineri spre sîmbătă.
Au făcut-o abia duminică şi atunci în cadrul unui interviu. Asta pentru a da timp fake news-ului să-şi facă efectul.
Manipulările ordinare ale presei occidentale în chestiunea Crizei Ucraina seamănă izbitor cu cele din perioada teroriştilor din decembrie 1989. Diversiunea cu teroriştii a avut drept obiectiv crearea unei atmosfere de frică astfel încît românii să nu bage de seamă cum Iliescu şi gaşca puneau mîna pe putere în România. Fake News-uri precum cel cultivat de Der Spiegel au menirea de a crea o atmosferă de frică. Locul teoriştilor l-au luat ruşii. Ce nu trebuie să bage de seamă cetăţenii occidentali?
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro