- Atras pe neaşteptate şi în stilul meu specific de enigma Preluării Antoneştilor de către nişte civili în noaptea de 23 spre 24 august 1944, am încercat să desluşesc mai întîi dacă Operaţiunea a fost asumată de către comunişti a fost decisă la întîlnirile dintre liderii PCR şi Palat înainte de Lovitura de Stat. Nici un document nu confirmă ipoteza unei înţelegeri anterioare.
Cum de s-a ajuns ca fostul Conducător al ţării să fie preluat de echipa de ospătari a lui Bodnăraş şi duşi la casa conspirativă din Vatra Luminoasă? O sursă pentru un posibil răspuns rămîne volumul 23 August 1944 în arhivele comuniste, editura Majadahonda, 2000, Colecţia Dosarele comunismului, ediţie îngrijită de Gheorghe Neacşu, prefaţă de Ioan Scurtu. Volumul dezvăluie în premieră mărturiile unor participanţi la Lovitura de stat – Lucreţiu Pătrăşcanu, Constantin Agiu, Emil Bodnăraş, Petre Constantinescu Iaşi, Constantin Pîrvulescu, Bellu Zilber, Victor Rădulescu Pogoneanu, Ion Mocsonyi Styrcea. Din intervenţia lui Emil Bodnăraş aflăm că Preluarea n-a făcut parte dintr-un Plan. Pur şi simplu Regele şi Sănătescu au răsuflat uşuraţi cînd le-a zis comunistul Emil Bodnăraş că rezolvă el problema. Majestatea Sa uitase rapid cine erau comuniştii. Căutîndu-l pe Dămăceanu, Emil Bodnăraş ajunge la Palat. Aici descoperă că marea problemă a complotiştilor era Ce facem cu Antonescu:
„M-am dus imediat Palat. Se întunecase de acuma, era pe la vreo 9 şi într-adevăr acolo i-am găsit. Erau foarte frământaţi, foarte agitaţi. Îl reţinuseră pe Antonescu, îl izolase într-o cameră blindată unde avea un seif. (…)
Au fost arestaţi ambii Antoneşti, care au fost băgaţi într-un seif, într-o cameră blindată, iar pe Pantazi, Pichi Vasiliu şi Elefterescu într-o altă cameră blindată.
Cînd am venit era de văzut ce facem cu ei. Noi am prevăzut să-i internăm într-o casă a noastră. Regele nu ştia cum ne gîndim să procedăm. O singură condiţie ne-a pus: numai să nu-i împuşcaţi acuma, dar a fost imediat de acord că nu pot fi ţinuţi nici la o închisoare, nici la Palat nu pot rămîne, numai dumneavoastră să-i ţineţi, dar să nu-i împuşcaţi. N-am avut nici o dificultate din acest punct de vedere. Atunci seara am stat de vorbă cu el. El era încă palid, foarte emoţionat. Atunci ne-am înţeles ce facem cu ei. Deci am stabilit că Antoneştii pleacă de la Palat. Tot atunci am discutat problema locului său şi atunci a ieşit din buzunar planul pe care îl făcusem ca să-l trimitem la Tîrgovişte şi a fost foarte multumit. I-am dat regimentul lui de escortă şi a plecat şi el şi mama sa. Au plecat spre Tîrgovişte sau spre Curtea de Argeş, bine păziţi, bine escortaţi. Asta încă în noaptea de 23 spre 24, spre ziuă au plecat, după ce s-au făcut toate formalităţile.”
De remarcat despre Marele Erou numit Regele Mihai. După ce dă Lovitura, împins de la spate de Camarilă, primul lui gînd e s-o şteargă din Bucureşti. Comuniştii îl scuteau de o mare bătaie de cap:
Antoneştii.
Acceptă disperat ca aceştia să-l ia. Ar fi acceptat şi dacă s-ar fi oferit să-i ia interlopii.
Cum iese de la Palat, Bodnăraş trece la lucru. Şi el improvizează. Formează echipa dintre ospătari. Alege casa din Vatra Luminoasă, pentru că o ştia. La ora unu se înapoiază de la Palat. Preluarea a fost simplă. Nici un ofiţer deşi era vorba de Batalionul de Gardă n-a pus întrebarea Cum, adică, îi predăm comuniştilor?:
„Pe la ora unu noaptea ne-am întors la Palat cu grupa, cu Mladin Ştefan. Am avut două maşini ale noastre mici, dar ne-am [decis – n.e.] să luăm o maşină dubă a Palatului şi cred că pe la doua noaptea ne-am dus să-i luăm. Pînă atunci nici nu-i văzusem, doar m-am asigurat că sînt. Mi-au dat un ofiţer care m-a dus la seiful lui Antonescu, unde era închis. Acesta cunoştea cifrul de la seif, a făcut numărul, a băgat cheia, cum a întors cheia a luat-o la fugă şi am rămas singur cu Mladin. L-am pus pe Mladin să deschidă uşa. În încăpere ardea o lumină în tavan, era o căldură infernală şi Antoneştii în cămaşe. S-au speriat când au văzut civili. Am avut banderolele formaţiunilor de luptă şi au înţeles că treaba este puţin altfel. I-am luat pe ton militar şi i-am dus jos. În curte stătea duba, era o maşină de aprovizionare închisă şi i-am aşezat, pe ei şi cîte un om înarmat de al nostru. Eu cu Mladin şi cu Florica, care adusese grupa aceia cu Mladin la Palat, în maşina noastră a comandamentului în frunte şi ei în urmă şi după aceea a mai venit încă o maşină. Deci am constituit un fel de caravană. Ne-am strecurat prin dispozitivul nostru, pe nişte străduţe mici, ca să nu intrăm într-o capcană nemţească şi i-am dus în Vatra Luminoasă. Tot grupul a rămas în Vatra Luminoasă. Ni s-a mai adus armament; Florica a rămas şi ea acolo ca să aibă grijă de mâncare, împreună cu cumnata mea. Aşa au stat acolo vreo săptamînă până au venit sovieticii. I-am predat Comandamentului Sovietic în 8-9 septembrie. Nimeni n-a ştiut că sunt acolo.”
Cum adică?
Timp de săptămîni, Regele nu s-a interesat de ce se întîmplă cu Mareşalul Antonescu?