Ion Cristoiu: Dacian Cioloş – Dan Barna: un conflict de mult aşteptat

• Joi, 3 februarie 2022 s-a aprins – şi arde cu vîlvătaie – Scandalul din USR. Conflictul nu ne surprinde. Ne surprinde că el izbucneşte abia acum.
• În competiţia dintre Dan Barna şi Dacian Cioloş pentru preşedinţia noului partid – USR – ivit din fuziunea dintre USR şi PLUS, a învins Dacian Cioloş.
• Cele două partide – PLUS şi USR – n-au avut în comun decît ostilitatea faţă de PSD.

Joi, 3 februarie 2022 s-a aprins – şi arde cu vîlvătaie – Scandalul din USR.

Scandal e un cuvînt compromis prin folosire excesivă de presa interesată de rating. E întîlnit pînă la greaţă pe burtierele televiziunilor de ştiri. Deoarece vinde conţinutul, un titlu e musai să cuprindă cuvîntul Scandal, chiar dacă el acoperă un simplu schimb de replici, sau o încruntare reciprocă a două personaje. În cazul USR, poate doar Cutremur ar putea surprinde cît de cît conflictul deja public dintre Dacian Cioloş, preşedintele partidului, şi Dan Barna, liderul Biroului Naţional.

Conflictul nu ne surprinde. Ne surprinde că el izbucneşte abia acum.

În competiţia dintre Dan Barna şi Dacian Cioloş pentru preşedinţia noului partid – USR – ivit din fuziunea dintre USR şi PLUS, a învins Dacian Cioloş. O victorie surprinzătoare. Nu numai pentru că Dacian Cioloş fusese pînă atunci preşedintele unui partid mult mai mic decît USR, şi anume PLUS, dar şi pentru că în electorat, în opinia publică, Dan Barna se afirmase ca un nume lesne de identificat cu USR. Dan Barna fusese de cîţiva ani preşedintele USR. Candidase la prezidenţiale şi pierduse în turul întîi în condiţii lesne de suspectat ca fiind produsul unei Operaţiuni menite a-l proclama învingător pe Klaus Iohannis, care-şi dorea în turul al II-lea un triumf şi nu o victorie. După alegerile din 2020, ajunsese vicepremier din partea USR. La fel de surprinzător a fost şi rezultatul pentru conducerea colectivă a noului partid. Un rezultat în favoarea oamenilor lui Dan Barna. S-a ajuns astfel la o schizofrenie. Cele două partide – PLUS şi USR – n-au avut în comun decît ostilitatea faţă de PSD. Scrutinul din 1 octombrie 2021 a dat preşedinţia lui Dacian Cioloş şi conducerea colectivă lui Dan Barna. O asemenea situaţie era condamnată din start la transformarea în conflict şi dacă cei doi ar fi fost roboţi japonezi. Fiind vorba de politicieni şi încă politicieni români, era imposibil ca să nu se ajungă la un conflict violent. Diferenţa dintre cei doi a fost mică, în condiţiile votului online şi, în plus, învinsul a fost Dan Barna, cel care nu-şi imagina că va pierde.

Conflictul a depăşit faza românească a duelului prin cuvinte. Joi seara, la şedinţa Biroului Naţional, Dacian Cioloş a prezentat un Program de 15 pagini cerînd un vot pentru el pînă luni. În esenţă Programul propune o creştere a puterilor preşedintelui astfel încît Dacian Cioloş să nu mai fie, ca pînă acum, un preşedinte decorativ. Dacă nu e votat, Dacian Cioloş demisionează. De atras atenţia că nu e vorba de o simplă ameninţare. Fără acest program concretizat, Dacian Cioloş rămîne un preşedinte de paie. De paie, da, dar care va fi făcut responsabil de dezastrul partidului. Reacţia lui Dan Barna, în numele majorităţii deţinute de el în Biroul Naţional, a fost în măsură să adîncească conflictul şi nu să-l îmblînzească. E greu de crezut în aceste condiţii că vreuna dintre cele două tabere va ceda. Sau Programul nu e votat şi Dacian Cioloş n-are încotro, trebuie să-şi dea demisia. Sau e votat şi atunci Dan Barna pierde puterea în BN şi în partid. Asta deoarece măsurile sînt gîndite să-i asigure lui Dacian Cioloş, în fine, putere în partid. Din punctul meu de vedere, lucrurile trebuie tranşate pînă luni. Dacă se termină cu împăcări ipocrite, USR nu mai are nici o şansă să-şi revină. Partidul are nevoie de un preşedinte puternic, indiferent că acesta e Dacian Cioloş sau Dan Barna.

După Congres între cei doi – Dan Barna şi Dacian Cioloş – s-au desfăşurat cunoscutele firitiseli tipice politicianismului românesc. Nu încape îndoială că pupicii publici schimbaţi de cei doi erau de suprafaţă. Schizofrenia creată în urma scrutinului din 1 octombrie 2021 făcea o fatalitate din ivirea conflictului. Poate că acest conflict, de o rară violenţă, între cei doi, greu de crezut că va putea sfîrşi într-o împăcare, s-ar fi amînat, dacă USR n-ar fi într-o continuă stagnare în sondaje după formarea noului Guvern.

La alegerile din 6 decembrie 2020, USRPLUS a obţinut la Cameră 15,3% voturi, iar la Senat 15,86%.

La finele Crizei politice, dar şi a Coaliţiei de guvernare PNL-USR-UDMR, un sondaj CURS credita USRPLUS cu 11% din intenţiile de vot.

Căderea faţă de parlamentare putea fi pusă pe seama Crizei Politice, de care fuseseră făcute responsabile atît PNL, cît şi USR. Pe 30 decembrie 2021, USR avea 10%, pe 27 ianuarie 2022, 12,5%, pe 30 ianuarie, 10%, pe 2 februarie, 12%. Deşi făcute de case diferite, sondajele duc spre o concluzie comună:

Trecut în Opoziţie, USR nu creşte în sondaje.

Nu creşte în sondaje nici PNL. În cazul PNL, situaţia era de aşteptat. Partidul e la Guvernare. În cazul USR, stagnarea în sondaje e greu de conceput. Mai întîi, pentru că USR a trecut în Opoziţie. Şi nu în orice fel de Opoziţie, ci într-una faţă de o putere copleşitoare. De regulă asta duce la creşterea rapidă a unui partid de Opoziţie. Apoi, prin politica sa de fond – lupta împotriva corupţiei, un altfel de a face politică – USR, rămas singur pe partea Dreaptă ca partid de Opoziţie, putea cîştiga urieşeşte din electoratul de Dreapta, dezamăgit de concubinajul PNL cu Ciuma Roşie. De altfel, nici nu era nevoie de sondaje pentru a observa că USR stagnează. De la trecerea în Opoziţie, USR a devenit pe zi ce trece tot mai lipsit de importanţă pe scena politică. Mai mult ca sigur Dacian Cioloş motivează stagnarea partidului prin absenţa măsurilor propuse de el. O dualitate a puterii a micşorat capacitatea de reacţie a partidului. Programul, aşa cum a fost dat publicităţii, prevede măsuri ţinînd de asigurarea unei comenzi unice. Ar fi fost normal însă ca Programul să conţină cu precădere măsuri menite a duce la ascensiunea partidului. Cea mai importantă mi s-ar fi părut convocarea unui Congres extraordinar, precedat de o dezbatere în rîndul membrilor, pentru a raporta întreaga politică a partidului la realităţile româneşti. Se impunea aceasta, deoarece principala cauză a stagnării USR o reprezintă continuarea politicii nefaste de autoizolare în bula de pe Internet. Această politică a decuplat partidul de la marile probleme ale cetăţeanului (concentrarea exclusivă pe desfiinţarea SIIJ, pe legile Justiţiei) l-a constrîns să rămînă la instrumentele de luptă din vremea Opoziţiei la PSD. Or, în ultima vreme instrumentele spectacolului pe Internet au devenit apanajul AUR.

Un exemplu de concentrare pe probleme care interesează o minoritate a electoratului (cea activă pe reţelele sociale) o găsim în cele două scandaluri recente – cel de la Mogoşoaia şi cel de la Braşov.

Prost comunicate public, cele două întîmplări cărora le-au căzut victime două USR-iste au apărut întregului electorat ca expresii ale abuzurilor la care sînt supuse femeile din partea bărbaţilor. În cazul Mogoşoaia s-a pierdut pe drum Afacerea Sectorul 0, împotriva căruia a luptat USR-ista, iar în cazul Braşov nici n-a fost vorba de o USR-istă victimă a Mafiei, ci de o glumă proastă făcută de un tînăr PNL pe Internet. Fără a sesiza că Scandalul n-a ajuns la opinia publică sub semnul Luptătoarele anticorupţie sînt victime, ci sub semnul Două femei au fost victimele mitocăniei bărbaţilor, conducerea USR s-a năpustit asupra celor două întîmplări, le-a dat dimensiuni înfricoşătoare. Asta în timp ce românii primeau facturi la energie de infarct.

Mai sînt şi alte cauze ale stagnării USR în sondaje:

a) Pierderile de capital produse de năzbîtiile comise de primarii USR-işti precum Clotilde Armand, Dominic Fritz.

b) Ostilitatea afişată a liderilor USR faţă de presa mainstream.

c) Incapacitatea liderilor USR de a vorbi pe înţelesul simplului cetăţean şi nu doar pe înţelesul birocraţilor de la Bruxelles.

d) Campania dusă de propaganda regimului Klaus Iohannis de supradimensionare a vorbelor şi faptelor AUR pentru ca în ochii electoratului partidul lui George Simion să apară drept singurul partid de Opoziţie.

Dacă măcar un sfert din campania împotriva AUR ar viza USR, USR ar creşte în sondaje. Operaţiunea e de o rară abilitate. USR e trecută cu vederea, ba chiar alintată, ca şi cum ar fi la Putere, iar AUR atacată permanent agresiv.

Nu ştim cum se va soluţiona Criza de putere din interiorul USR.

Sigur e că indiferent cum se va soluţiona, USR va continua stagnarea cîtă vreme nu-şi va schimba radical politica.

NOTA: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro