Ion Cristoiu, despre filmul „72 de ore”: Este un documentar senzațional, ieșit din comun. El trebuie văzut nu numai de istorici, dar și de generația noastră

• Ion Cristoiu: Filmul acesta, pentru prima dată, pentru mine, pune cap la cap, de dimineață de la ora 4 până la ora 1 noaptea, 13 iunie și, din punctul acesta de vedere, este un documentar senzațional, ieșit din comun. El trebuie văzut nu numai de istorici, dar și de generația noastră, de români pentru a vedea ce a fost pe 13 iunie
• Ion Cristoiu: 13 iunie, ca și  teroriștii, 22 decembrie 1989 după amiaza până pe 25 decembrie 1989, până la împușcarea lui Ceaușescu, lasă impresia unui eveniment care nu a lăsat nicio urmă. La ora actuală nu există rămas, ca și la teroriști, nici martori, nici documente, care să facă o legătură între Ion Iliescu și evenimente.
• Ion Cristoiu: Acum, după ce am văzut filmul, mi-a confirmat teza pe care o am de câțiva ani că, de fapt, 13 iunie a fost o diversiune bine pusă la cale. Nu știu dacă cei care au participat au fost și străini, în sensul ca ajutor. Dar a fost o diversiune bine pusă la cale pentru 14 iunie. Este fascinant, chiar după ce am văzut filmul.

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că filmul documentar “72 de ore”, difuzat duminică seara de Aleph News într-o ediție specială a emisiunii Gândurile lui Cristoiu, arată că 13 iunie 1990 este unul dintre momentele cu multe enigme și accentuează întrebările legate de această zi.

Ion Cristoiu spune că după 13 iunie nu a rămas nicio urmă care să facă legătura între Ion Iliescu și evenimentele de atunci. Publicistul susține că Ion Iliescu și regimul său au fost cei care au câștigat de pe urma violențelor de atunci deoarece până la schimbarea puterii în 1996 nu au mai fost tulburați de manifestații care să-i conteste.

Ion Cristoiu completează imaginile prezentate în premieră de filmul documentar cu o înregistrare audio, din dimineața zilei de 14  în care Ion Iliescu le mulțumește minerilor și îi trimite să apere Piața Universității împreună cu forțele de ordine. În opinia sa, cuvântarea lui Iliescu trădează complicitatea acestuia la violențele minerilor din 14 iunie.

De altfel, publicistul remarcă o ciudățenie a zilei de 13 iunie când manifestanții au atacat TVR, Ministerul de Interne și SRI, dar nu și Palatul Victoria, unde își aveau sediu Președinția și Guvernul. Ion Cristoiu adaugă că atacarea sediului SRI a avut ca scop distrugerea arhivei.

Ion Cristoiu mai spune că apariția lui Ion Iliescu la TVR, în seara zilei de 13 iunie, a avut ca scop pregătirea momentului 14 iunie în care toți cei care au manifestat împotriva puterii instalate după decembrie 1989 sunt etichetați drept elemente huliganice devenind ținte ale furiei minerilor.

Prezentăm principalele comentarii ale publicistului Ion Cristoiu la ediția specială Gândurile lui Cristoiu,în cadrul căreia a fost difuzat filmul documentar “72 de ore”

Despre filmul documentar “72 de ore”

Ion Cristoiu: Pentru mine, care știu aproape pe de rost 13 iunie, e foarte important de precizat 13 iunie. De regulă, după ce au trecut aceste evenimente, presa și opinia publică au prezentat întotdeauna mineriada din 13-14-15 iunie. Imaginile care s-au dat pe toate televiziunile, din 13 iunie a fost una sau două și marea lor majoritate erau din timpul mineriadei de a doua zi. Ori filmul acesta, pentru prima dată, pentru mine,  pune cap la cap, de dimineață de la ora 4 până la ora 1 noaptea, 13 iunie și, din punctul acesta de vedere, este un documentar senzațional, ieșit din comun. El trebuie văzut nu numai de istorici, dar și de generația noastră, de români pentru a vedea ce a fost pe 13 iunie.

Ion Cristoiu: În aceste secvențe, dacă te uiți cu atenție, vom vedea că 13 iunie (14 iunie mai puțin. Au venit minerii, chemați, nechemați au venit) este ca și 22 decembrie 1989, unul din momentele cu multe enigme, cu multe întrebări. Și chiar și după ce vezi acest film rămân întrebările. Ba chiar filmul accentuează întrebările în legătură cu 13 iunie. Repet, 14-15 iunie au venit minerii, au fost coordonați, nu are mistere. 13 iunie a rămas în continuare, tocmai pentru că nu a fost studiat pentru că toți cercetătorii, și Parchetul s-au ocupat de 14 iunie. Dar 13 iunie este și cel mai controversat pentru că, pe de o parte, Ion Iliescu și cei din gruparea lui au susținut de atunci întruna că a fost o rebeliune și au vrut să-l dea jos, și alte puncte de vedere potrivit cărora, de fapt, a fost corect pentru că el trebuia răsturnat și furia populară… în legătură cu 14 iunie și Ion Iliescu recunoaște că nu trebuia să vină minerii. Dar 13 iunie… probabil că se vor mai scrie cărți și tot nu vor reuși să rezolve enigmele.

Ion Cristoiu: 13 iunie, ca și  teroriștii, 22 decembrie 1989 după amiaza până pe 25 decembrie 1989, până la împușcarea lui Ceaușescu, lasă impresia unui eveniment care nu a lăsat nicio urmă. La ora actuală nu există rămas, ca și la teroriști, nici martori, nici documente, care să facă o legătură între Ion Iliescu și evenimente. Putem interpreta, dar nu există. E genul de eveniment, nu spun că așa și este, dar la teroriști sigur așa este, nu știu dacă și la 13 iunie, în care, așa cum vedem în filme, băieții care fac operațiunea nu sunt din țară și pleacă cu tot cu cadavre. La teroriști mi-e limpede că așa e, dar și dincoace nu există nicio probă.

S-au implicat servicii secrete străine în evenimentele din 13-15 iunie 1990?

Ion Cristoiu: Nimeni nu a fixat mineriada în context istoric. În perioada 13-15 iunie 1990, Uniunea Sovietică exista. Ea s-a prăbușit în 1991. Mihail Gorbaciov nu voia să instaleze capitalismul, cum am zis noi ulterior, nu, el voia să perfecționeze socialismul. Dar el rămăsese, foarte important și pentru 22 decembrie, cu toate instrumentele KGB în mână. Adică noi avem acum o imagine că Gorbaciov era așa un băiat simpatic, democrat și cum a venit el la conducerea URSS, în 1985 a zis: nu, eu nu mai folosesc KGB și GRU. Ba dimpotrivă. (…) 14 iunie ne-a îndepărtat pe noi masiv de Occident. După părerea mea Ion Iliescu nu era cu Moscova, deși poate l-a pus Moscova. Totuși, culmea, era un activist din siajul lui Ceaușescu. Când el a venit împreună cu Ceaușescu, el a venit ca anti- Moscova, să nu uităm (…) Regimul Iliescu a încercat până în 14 iunie să se desprindă.

A fost vinovat Ion Iliescu de evenimentele din 13-15 iunie 1990?

Ion Cristoiu: Dacă privim 13 iunie ca și cum s-ar fi petrecut pe vremea Imperiului Roman, din punctul de vedere al bătăliei pentru putere, Ion Iliescu a câștigat. A câștigat în sensul că, după 14 iunie până în 1996, el nu a mai avut nicio problemă. Până pe 14 iunie erau tot timpul demonstrații, Piața Universității… de atunci s-a făcut liniște. Pentru mine politicienii beneficiază de prezumția de vinovăție, nu de nevinovăție, din start. Când e vorba despre lupta pentru putere niciun politician, cât de cât, nu ține cont de nimic. De dragul bătăliei pentru putere un adevărat politician n-are mamă, n-are tată, n-are patrie, n-are interese, ca să rămână la putere. Și din acest punct de vedere,  sigur că el ne-a împins, dar a rămas la putere până în 1996, ba a mai revenit și în 2000.

Despre cuvântarea lui Ion Iliescu din 14 iunie 1990, de la Palatul Victoria

Ion Cristoiu: Este un document crucial pentru înțelegerea lui 14 iunie pentru că minerii vin direct în Piața Victoriei, potrivit acestei înregistrări. Asta dezminte din start teza lui Ion Iliescu că ei au venit nechemați. (Adunarea minerilor din 15 iunie la) Romexpo îl ajută  foarte mult pentru că la Romexpo el spune așa: au venit minerii, noi nu am avut ce face și ca să-i liniștesc, le-am mulțumit. Dacă ascultăm înregistrarea audio vedem că el le muțumește minerilor dimineața, pe 14 iunie.

Fragment din Cuvântarea lui Ion Iliescu în zorii zilei de 14 iunie 1990, adresată minerilor din balconul Palatului Victoria

“Mă adresez dv. de astă dată mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat la chemarea noastră!
Mulțumesc de asemenea tuturor celorlalte delegații din județe care au venit, s-au adăugat acestor forțe solidare ale muncitorimii române.(…)

V-am ruga pe dv., minerii, care sînteți grupați, organizați, să vă îndreptați în coloană pe bulevard, pînă la Piața Universității, s-o ocupați definitiv dumneavoastră. După care, în conlucrare cu forțele de ordine, vă rugăm să asigurați paza pieții Universității, pentru ca să efectueze, să se efectueze lucrări de curățire și de redare a circulației acestui nod.
Dumneavoastră să fiți, dumneavoastră să fiți paznicii, în conlucrare cu forțele de ordine, a acestui punct central din Capitală.

Vă mulțumim foarte mult, vă rugăm să faceți totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sîngeroase, și dumneavoastră să asigurați paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care și-ar mai face apariția în această zonă.”

Ion Cristoiu: Sediul Președinției era tot unde e Guvernul. De asta apare Iliescu și vorbește cu minerii de la Palatul Victoria. Nu se mutase la Palatul Cotroceni. Deci, chiar și din punct de vedere penal, avem expresia cel puțin a unei complicități. Aici se duc la Palatul Victoria, el le mulțumește, dar nu numai că le mulțumește, îi și trimite în Piața Univesității. Nu era normal să spună, dacă era descumpănit, se trezea cu ei, le spunea: mulțumim frumos, plecați acasă, le dădea la fiecare câte o bomboană. Nu, le-a zis să meargă în Piața Universității, și, atenție,  încălcarea gravă a legii, împreună cu forțele de ordine… Păi cum să fie în conlucrare cu forțele de ordine? Era populație civilă. Nu pot să dau mandat unei populații civile să conlucreze cu Poliția, la ce?

13 iunie a avut ca pretext că ei voiau să redeschidă Piața Univesității. Deci minerii primiseră mandate să nu cumva să-i lase… dacă intrau în Piața Universității, care era problema? Erau forțele de ordine care nu-I lăsau. Dar nu minerii. Nu pot să aduc o populație civilă să apere democrația.

De ce nu a fost atacat  Palatul Victoria, sediul Președinției și al Guvernului

Ion Cristoiu: Una din marile ciudățenii ale acestei zile este faptul că sediul Guvernului și al Președinției are două caracteristici: este păzit, nu era gard, gardul s-a făcut după mineriada din septembrie 1991. În locul gardului de acum erau vreo 2-3 șiruri de soldați. Din câte spune la megafon și după cum vin mașinile, feseniștii din București vin numai să-și apere Guvernul. Dar dacă era o mulțime chitită pe violențe, normal era să se oprească măcar în fața Guvernului. Sediul Fiarei era acolo. Cum adică ei trec și nu se opresc să strige măcar Jos Iliescu! ?

Despre lipsa de reacție a Armatei și violențele de la TVR

Ion Cristoiu: E foarte important de ce se duc la Televiziune. Că aici vedem ceva în neregulă. Nu numai prin faptul că soldații aceștia nici măcar nu-i opresc, nu înțeleg ce căutau acolo. Prezența lor și blegeala lor stimulează mulțimea. Faptul că nu li s-a întâmplat nimic, Armata e cu noi… E foarte important, pentru că am văzut în film imaginile de violență de la Televiziune (…)

Ion Cristoiu: A devenit o temă, o temă a mișcărilor de stradă, mersul la Televiziune, la poartă, cu casetă, ca să se dea pe post. Oamenii nu vin aici să dea nimic. Dacă vă uitați în tot filmul ei nu știu ce vor. Normal era nu să devasteze, să vină, eventual, și să strige: Veniți să vă dăm o casetă. Nu. Așa cum se vede și în film, unii dintre ei pătrund, că majoritatea în general nu sunt dintre aceia care dau cu bâta, sunt din ăștia, puștime… dar nu înțeleg de ce trebuia să dai cu bâta că nu-ți ajuta la nimic. Deci scopul demonstrațiilor anti -TVR până în 13 iunie este mersul la poartă, chemat Răzvan Teodorescu și îi spune da-ți caseta, da-ți demonstrația. Pentru că din ianuarie 1990 au fost demonstrații succesive în Piața Universității și ei nu dădeau pe post. Au zis ba că e ceață, ba făceau o ticăloșie: transmiteau în direct, dar luau unu care era mai arămiu așa și ziceau uite ce… De asta e ciudat.

Despre cine cu cine joacă în evenimentele din 13-15 iunie

Ion Cristoiu: Acum, după ce am văzut filmul, mi-a confirmat teza pe care o am de câțiva ani că, de fapt, 13 iunie a fost o diversiune bine pusă la cale. Nu știu dacă cei care au participat au fost și străini, în sensul ca ajutor. Dar a fost o diversiune bine pusă la cale pentru 14 iunie. Este fascinant, chiar după ce am văzut filmul… Eu până acum am susținut că a fost pusă la cale…. s-a creat o tensiune în țară greu de imaginat. Nici nu era nevoie să chemi minerii. Gândiți-vă că se transmitea numai la TVR. Piața Universității a avut drept unul dintre obiective un post de televiziune alternativ. Americanii când au venit ne-au cerut post alternativ. Primul post privat altenativ la postul public a fost Pro Tv. Dar noi nu am avut până atunci, în sensul de știri. A fost SOTI, dar destul de slab.

Ion Cristoiu: În momentul în care telespectatorul de la Vaslui se uita de acasă, ce vedea el? Vedea, transmis de TVR, de dimineață fum, clădiri care ard… dvs dacă ați fi… acum sunt mai multe posturi Tv și mai vine și un comentator care spune că sunt forțe reacționare, simțiți nevoia să puneți mâna pe bâtă. Întreruperea emisiei este momentul care îi face pe toți feseniștii  să se urce în trenuri. Ei nu aveau de unde să știe. (…)

Ion Cristoiu: Ion Iliescu vine la TVR pe 13 iunie, la ora 23.00. La ora 23.00 se terminase. Mai înainte apăruse deja Răzvan Teodorescu că au venit parașutiștii. Și acolo… au lăsat, au spart  și au venit brusc. Dar de ce nu puteau să vină de la început? Și a venit grupul ăla de parașutiști care au rezolvat la Televiziune în câteva minute. Iar la Ministerul de Interne am fost acolo. Păi când au venit parașutiștii au fugit toți, cu excepția mea care eram ziarist și mi-a dat un pumn în cap. (…) Au rezolvat în 5 minute. Și și la TVR. Ei, el vine la 23.00, când e deja rezolvat. Mai rămăses un singur punct în București, Ministerul de Interne. Și atenție la expresie. (….)

Ion Cristoiu: El pregătește 14 iunie. De ce? Pentru că spune este o nouă încercare de forță și enumeră momentele de demonstrații care nu au nicio legătură cu violențele din 13 iunie. 12 ianuarie 1990 a fost o demonstrație, dar nu a fost nimic violent și erau oamenii lui Mazilu, adică pe lângă faptul că i-a zis nu mai da din mână și ce-ai făcut în ultimii 5 ani, atunci s-a lansat… 28 ianuarie nu a fost nimic violent. A fost o demonstrație în Piața Victoriei. În februarie a fost o diversiune, tot așa, s-au dat la o parte în fața sediului Guvernului și au intrat acolo și au  venit parașutiștii și în vreo 4-5 minute i-au dat afară.

Ion Cristoiu: Dar el prezintă, atenție, că 13 iunie este identic cu toate demonstrațiile Opoziției. Deci din start le prezintă feseniștilor că de fapt sunt elemente huliganice. Așa se explică de ce minerii bat orice întâlnesc în cale. Pentru că pe 14 iunie dimineața, ziarul Dimineața, care era al lui, al FSN, apare pe prima pagină o imagine cu o mașină incendiată cu următorul text: Iată opera celor de la România liberă și  Zig-Zag Magazin. Adică vedeți dvs 13 iunie era opera noastră, adică opera celor care îi criticase.

Despre dialogul Diamandescu-Chițac și autobuzele incendiate

“Diamandescu: 52 pentru 53.

Chițac: Da, aud 52.

Diamandescu: Două atacuri succesive. Aruncă cu pietre. Ne mobilizăm (?) aparatul. Și numai un autobuz e distrus. Ăsta a fost sprijinul de azi dimineață până acuma.

Chițac Și să știți că nu mai vine. La 23 august a zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.

Diamandescu: Vă rog să informați pe dl. președinte le dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea, vă rog să informați.

Chițac: Nu, sub nicio formă nu este de crezut că gen. Diamandescu și-ar fi dat foc la autobuze. Nu, deși poate că alții ar zice că ar fi făcut un lucru bun.”

Ion Cristoiu: Tot ce se vede pe 13 iunie, tot ce au văzut telespectatorii, seamănă uluitor cu fenomenul terorist. Teroriștii nu au existat. Au fost 2-3 care au tras așa ca să zică lumea că trage cineva. Terorismul a fost un fenomen strict mediatic. În cazul de față, toată desfășurarea acestei zile are ceva hollywoodian, și incendierea autobuzelor. Pentru că nimic din 13 iunie nu are explicație logică. De fapt, ce voiau oamenii ăia? Nu intră în Guvern. Intră în TVR și nu se duc să dea pe post. Ați observat că ei nu încearcă pătrundă sus? În 22 decembrie s-au dus sus, direct în studioul de emisie. Nu încearcă nimeni, ei stau jos și dau cu bâtele în arhivă. După asta, de ce trebuia să meargă la Ministerul de Interne? În cazul SRI, avea sediul în spatele Poliției Capitalei. Cine știa că acolo e sediul? Nici eu nu știam că acolo e sediul SRI. Păi ei au intrat și au ars arhiva. A fost un moment, ca și Berevoiești, de distrugere a arhivei.

Despre evacuarea corturilor din Piața Universității

Ion Cristoiu: După alegeri, Piața Universității s-a oprit. S-a închis balconul și organizațiile care susținuseră Piața Universității s-au retras. Au rămas una sau două care nu au ocupat carosabilul. E foarte important pentru a înțelege diversiunea. Ei își făcuseră niște corturi unde este peluza Teatrului Național, unde vin minerii și dau ei cu săpăliga. (…) Se hotărăște după alegeri scoaterea lor în forță (…) La ora 4 dimineața are loc o acțiune în forță de o rară violență, nejustificată, erau 2-3 corturi, la care este chemată toată presa, toți jurnaliștii. Inclusiv cei de la Zig-Zag au fost anunțați că la 4 dimineața are loc acțiunea. Și presa internațională. Foarte interesant acest moment. Sunt luați, sunt arestați, nu am înțeles de ce. (…) Iliescu a fost tare deranjat de Piața Universității, de contestare. Era greu și pentru el săracu să înțeleagă. Acum un politician, pe Klaus Iohannis poți să-l contești … mă rog și pe el îl arde la ficați (…)

Ion Cristoiu: Hai, gata, am cucerit Bucureștiul. Și din acel moment până la ora 1 noaptea nu mai există picior de polițist. Nu se mai vede nimic.

Despre o imagine emblematică: omul care își schimbă roata la mașină în mijlocul violențelor

Ion Cristoiu: După părerea mea, ar trebui decupat pentru că este cea mai mare lecție de istorie universală pentru că avem omul simplu, care avea o problemă. Ce s-a întâmplat acolo e valabil pentru toată istoria universală în care omul simplu nu are nicio treabă cu hoardele care se bat, cu războaie, cu bombardamente, cu revoluții (…) Nu e ironie, ăsta este omul. De fapt, la tot ce s-a întâmplat pe 13 iunie participa puțină lume. Restul avea treabă cu mașina (…) Sunt puțini care se bat în jurul nostru. Marea majoritate ne reparăm mașina, avem altă treabă și avem impresia că noi participăm la istorie, dar nu participăm (…) Marea majoritate a populației nu e implicată nici în bătălii electorale, nici în bătălii politice, toți ne reparăm mașinile. Imaginile astea ar trebui date și pe posturi străine, de câte ori se va face un film de istorie (…) De fapt, istoria trece pe lângă el. Se bate în jurul lui, dar el are treabă cu roata aia. E o mare problemă pentru el.