Ion Cristoiu: Diversiunea Cum a atacat Rusia NATO cu o rachetă trasă de Ucraina!

• Ion Cristoiu: Un incident petrecut în inima Europei, într-o ţară membră NATO, despre care NATO să n-aibă informaţii precise nici după 12 ore de la producere. Nu e însă nici un motiv de nelinişte din acest punct de vedere. Toţi cei care au susţinut că e vorba de Rusia au minţit cu neruşinare.
• Ion Cristoiu: Toţi liderii NATO, inclusiv Klaus Iohannis, au ştiut la scurt timp de la incident că-i vorba de o rachetă ucraineană. De ce n-au dezminţit informaţia ventilată de presă, de ce au întreţinut isteria, ba chiar au amplificat-o?
• Ion Cristoiu: Ce s-a urmărit prin această Diversiune? Întreţinerea vie a urii faţă de Rusia în rîndul cetăţenilor occidentali care contribuie prin taxe şi impozite la hrănirea Războiului din Ucraina. Şi nu în ultimul rînd, revenirea atenţiei faţă de un război a cărei lungime creează o anume monotonie şi prin asta dezinteresul opiniei publice occidentale.

Nae Ionescu ar fi deschis aceste însemnări cu faimosul Iată faptele!

Şi, evident, ar fi prezentat faptele.

Faptele care ar putea fi puse sub titlul:

Cum a atacat Rusia NATO cu o rachetă ucraineană lovind o remorcă plină de lemne de foc.

Cum însă faptele au fost relatate pe larg în presă şi cunoscute de toţi românii, făcuţi să creadă marţi seara că a doua zi se vor trezi direct în Rai, pentru că Noaptea va fi Apocalipsa, mi se pare de prisos să le mai reamintesc. Rapiditatea cu care pentru presă ceva căzut din cer cu explozie peste o remorcă plină cu lemne într-un sat de la graniţa Poloniei cu Ucraina, ucigînd doi săteni, a devenit atac îndreptat de Rusia împotriva unei ţări membre NATO, nu surprinde:

 1) Presa, chiar şi cea zisă quality, e în stare să facă din ţînţar armăsar de dragul ratingului.

2) Presa, chiar şi cea zisă quality, devenită simplă presă de Război după declanşarea conflictului din Ucraina, prin nimic deosebită de presa care slugăreşte propaganda, face tot ce e posibil în materie de dezinformare pentru a lupta împotriva ruşilor.

Un exemplu mai mult decît convingător ni-l oferă Associated Press. Pe vremuri una dintre cele mai profesioniste Agenţii de presă din lume, AP a căzut sub nivelul TASS de pe vremea lui Stalin. Despre incidentul din satul polonez, agenţia a transmis în noaptea de marţi spre miercuri ştirea potrivit căreia „un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informaţii americane” a afirmat că ar fi vorba de rachete ruseşti. De remarcat din start patentul tuturor fake newsurilor cultivate pe scară largă de presa occidentală:

Invocarea unui oficial din Serviciile secrete americane sau britanice în general în condiţiile în care America şi Anglia au mai multe servicii secrete. Formula Servicii secrete dă putere de convingere, iar formula vagă servicii secrete americane sau britanice scuteşte pe ziarist de o dezminţire, aşa cum s-ar fi întîmplat dacă ar fi invocat un serviciu secret anume.

Surprinde însă felul în care liderii ţărilor membre NATO, dar şi liderii Uniunii Europene, au abordat incidentul. Potrivit unei sinteze publicate de Evenimentul zilei, totul a pornit de la acest fapt:

„Marţi, 15 noiembrie la ora 15.40, satul Przewodow, cu o populaţie de 500 de locuitori, situat la şase kilometri de graniţa cu Ucraina, în districtul Hrubieszow din Polonia. Un tractor de la o fermă a fost lovit de un proiectil, lăsînd un crater de aproximativ cinci metri în diametru şi doi metri adîncime. Doi bărbaţi, în vîrstă de 50 şi 60 de ani, au fost ucişi, în timp ce martorii au declarat că au auzit explozii. Zona incidentului a fost izolată rapid de poliţie şi de armata poloneză. Anchetatorii au fost trimişi la faţa locului.”

Tot marţi, în jurul orei 18.00, pe reţele de socializare au început să circule informaţii despre două rachete ruseşti care au lovit tractorul şi remorca, însoţite de imagini cu craterul şi cu tractorul şi remorca răsturnate. De îndată, ştirea a fost preluată şi transmisă de toată lumea, fără o minimă prudenţă, sub titlul Rachete ruseşti atacă o ţară membră NATO.

Rusia dezminte rapid informaţia. Marţi, Rusia lansase asupra Ucrainei o sută de rachete de croazieră de mare precizie (un salt uriaş în precizia de pînă acum), reuşind să lovească puncte cheie ale infrastructurii energetice a Ucrainei fără a face mai mult de o pagubă umană. Era posibil ca una dintre aceste rachete să fi căzut din greşeală în satul Przewodow, aflat la graniţa Poloniei cu Ucraina. Rusia dezminte şi o asemenea posibilitate. Pentru a lua în considerare teza atacării unei ţări membre NATO era musai ca Rusia să-şi asume lovitura. Fireşte, orice om normal, chiar şi lider politic occidental, s-ar fi întrebat ce fel de atac împotriva Poloniei e acela în care se trage o singură rachetă şi aceea pentru a lovi un tractor cu o remorcă, în care se aflau doi săteni. Dacă respectivii ar fi fost Ben Laden sub acoperire de doi ţărani polonezi, sau dacă tractorul n-ar fi fost tractor, ci un lansator de minirachete nucleare, parcă ai mai crede că Rusia şi-a permis să piardă un milion de dolari (atîta costă o rachetă de croazieră) ca să dea cu roţile-n sus un tractor de fermă. Fie şi acest amănunt ar fi reclamat minimei logici de care dispune un om politic occidental o anume prudenţă. Dar chiar şi fără această logică, liderii ţărilor membre NATO au ştiut la cîteva minute de la incident că racheta era ucraineană, trasă aiurea de antiaeriana ucraineană, mînuită în acest caz de ucraineni şi nu de specialişti NATO sub acoperire de ucraineni. Nu se putea întîmpla altfel. Dacă s-ar fi întîmplat altfel, dacă n-ar fi ştiut, deci, întreg eşafodajul de încredere în NATO s-ar fi prăbuşit. Cum să nu ştie NATO, date fiind luptele din Ucraina, ce a căzut nu în Orientul îndepărtat, nu dincolo de Cercul polar, ci într-o localitate aflată la cîteva sute de kilometri de Varşovia? Mai ales că zona a fost rapid izolată de Armata Poloneză. Ar fi fost normal, în aceste condiţii, ca de îndată ce pe toate televiziunile au început să curgă burtierele cu Polonia atacată de Rusia, NATO să dea un comunicat oficial de dezminţire.

Mai ales că era vorba de o ţară membră NATO.

Ei bine, nu s-a întîmplat aşa.

Polonia e ţară membră NATO. Pregătită la ultimele standarde ale Alianţei. Indiscutabil, Guvernul polonez a ştiut ce s-a întîmplat mai repede decît liderii occidentali.

Explozia a avut loc la ora 15.40.

Televiziunile şi site-urile încep să deruleze informaţia – Un stat membru NATO atacat de Rusia! – începînd cu ora 18. Se creează în scurt timp o isterie planetară. Coţofane şi coţofeni de la toate televiziunile occidentale cer activarea articolului cinci, ba chiar şi declanşarea unui Război NATO – Rusia. Explicabil. Noile generaţii de jurnalişti sînt morţi după jocurile video cu bătălii de blindate.

Dă Guvernul polonez un Comunicat de dezminţire?

Nu dă.

Mai mult, la ora 19 purtătorul de cuvînt al guvernului polonez, anunţă o reuniune a Biroului Naţional de Securitate. Armata e pusă în stare de alertă. Reuniunea durează trei ore. Timp în care opinia publică mondială e în stare de alertă.

Guvernul polonez nu numai că nu dezminte, fie şi din grija faţă de polonezi, dar mai mult toarnă gaz pe foc prin măsurile de excepţie justificate doar dacă ar fi fost un atac rusesc.

Marţi, la ora 22, Volodîmîr Zelenski ţine un discurs video isteric în care, susţinînd teza unui atac rusesc, reiterează cunoscutele teze ucrainene că Rusia nu se va opri la Ucraina, că Ucraina e ultima redută în faţa invadării ruseşti a Europei şi prin urmare Occidentul ar trebui să-şi dea viaţa pentru ca Ucraina să-i arunce pe ruşi în Mare.

În aceste trei ore liderii occidentali s-au năpustit să scrie pe Tweeter că sînt alături de Polonia lovită, că sînt gata să intre în Război cu Federaţia Rusă.

Măcar după trei ore de deliberări ar fi fost normal ca Guvernul polonez să spună în fine adevărul.

N-o face.

Ba mai mult, amplifică isteria mondială prin măsurile anunţate. Se anunţă ridicarea stării de alertă şi posibilitatea ca Polonia să ceară aplicarea articolului 4 din Tratatul NATO.

La Bali, liderii prezenţi la reuniunea G20 publică după miezul nopţii un Comunicat de sprijinire a Poloniei.

Dacă e un Comunicat de sprijinire înseamnă că Polonia chiar a fost atacată de ruşi.

Încetul cu încetul, cu o timiditate regizată, se avansează teza unei rachete ucrainene trasă împotriva unei rachete ruseşti. Tonul îl dă Joe Biden. Suficient de şmecher ca să nu spună de-a dreptul c-a fost o rachetă ucraineană.

Miercuri seara, teza unei rachete ucrainene era deja o axiomă.

E mai mult decît ciudată abordarea incidentului de către liderii ţărilor membre NATO, în frunte cu liderii polonezi.

Şi e vorba în primul rînd de imaginea de descumpănire, de ignoranţă pe care ne-o oferă toţi liderii NATO nu la cinci minute, nu la o oră, ci la aproape 12 ore de la incident faţă de ceea ce s-a petrecut în cătunul de la graniţă.

A crede că ei n-au ştiut la scurt timp de la incident despre ce-i vorba ar însemna să ne neliniştim:

Un incident petrecut în inima Europei, într-o ţară membră NATO, despre care NATO să n-aibă informaţii precise nici după 12 ore de la producere.

Nu e însă nici un motiv de nelinişte din acest punct de vedere.

Toţi cei care au susţinut că e vorba de Rusia au minţit cu neruşinare.

Toţi liderii NATO, inclusiv Klaus Iohannis, au ştiut la scurt timp de la incident că-i vorba de o rachetă ucraineană.

De ce n-au dezminţit informaţia ventilată de presă, de ce au întreţinut isteria, ba chiar au amplificat-o?

Pentru că participau la o nouă diversiune mediatică într-un Război în care jumătate din confruntări sînt în spaţiul mediatic cu presa occidentală pe post de Armată de zombi propagandişti.

Se ştie că în privinţa imaginii asupra unui eveniment contează doar partea de început a campaniei de presă.

În cazul incidentului de la fermă, au contat doar cele 12 ore în care întreaga presă a lumii, sprijinită de declaraţiile politicienilor, au impus convingerea că Rusia a atacat o ţară membră NATO.

A doua parte – cea a dezminţirii – nu reuşeşte niciodată să înlăture din conştiinţa colectivă falsurile împinse de prima parte a campaniei.

Cel mai bun exemplu e dat de revenirea AP asupra groaznicului fake news de marţi noaptea.

Miercuri, Agenţia a tipărit următoarea erată:

„Associated Press a relatat eronat, pe baza unor informaţii de la un înalt oficial american din domeniul informaţiilor care a vorbit sub protecţia anonimatului, că rachete ruseşti au intrat în Polonia şi au ucis doi oameni”.

Erata a trecut neobservată. Mai ales că Agenţia a dat-o discret.

Restabilirea Adevărului a fost imposibilă şi pentru că liderii occidentali, în frunte cu Joe Biden, au susţinut cu jumătate de gură Adevărul.

În tot acest timp, parte a Diversiunii, Zelenski a continuat să susţină că racheta a fost trasă de ruşi.

Nu împotriva voinţei americanilor, ci la ordinele acestora.

Poziţia Ucrainei a avut menirea de a păstra credibilitatea Fake News-ului.

Joi după-amiaza s-a intrat în faza a treia a Diversiunii, cea de împlinire a obiectivului.

Liderii occidentali au susţinut, toţi în cor, ca interpretînd o partitură dată, că n-are importanţă dacă racheta a fost ucraineană.

Are importanţă că ea a fost trasă de bieţii ucraineni pentru a se apăra de masivele atacuri ruseşti.

Ca la o comandă, întreaga presă occidentală a transmis acelaşi mesaj.

Aşadar, Rusia poartă responsabilitatea celor doi morţi din satul polonez de graniţă.

Ce s-a urmărit prin această Diversiune?

Ce se urmăreşte din 24 februarie 2022 prin toate Diversiunile mediatice:

Întreţinerea vie a urii faţă de Rusia în rîndul cetăţenilor occidentali care contribuie prin taxe şi impozite la hrănirea Războiului din Ucraina.

Şi nu în ultimul rînd, revenirea atenţiei faţă de un război a cărei lungime creează o anume monotonie şi prin asta dezinteresul opiniei publice occidentale.

Astfel că din cînd în cînd se pun la cale Diversiuni mediatice menite a readuce în prim plan Războiul din Ucraina.

Iar cetăţeanul occidental să scoată banul ca să i-l dea lui Volodîmîr Zelenski, pentru ca acesta să poată face seară de seară un podcast de preşedinte care n-a uitat totuşi că e actor de profesie.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro