Ion Cristoiu: „Elenei Lupescu i s-a confiscat averea, pentru c-a stricat casa Reginei Elena!”

• Ion Cristoiu: Din ziare: Universul, 1 aprilie 1941: „Averea Elenei Lupescu trece fără nici-o indemnitate în proprietatea Statului. Textul decretului – lege semnat de d. general Ion Antonescu. (…) Din punct de vedere oficial, Elena Lupescu era o persoană particulară. Era concubina Regelui, dar sigur nu avea serviciu.
• Ion Cristoiu: Expunerea de motive, semnată de Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei: (…) Marea Regină Elena, Mama Regelui nostru, a fost umilită şi silită să-şi părăsească palatul, fiul şi ţara, iar copilăria Regelui nostru a fost lipsită de cea mai sfântă dintre bucurii: mângâierea mamei. (…)
• Ion Cristoiu: „Este o sancţiune generoasă şi uşoară, prea uşoară; care are însă scopul de a lăsa în istorie lecţia educatoare a pedepsei moralizatoare; pentru ca generaţiile ce vor să vină să gă­sească dovada respectului drepturilor şi onoarei redate pe toate planurile, chiar şi pe cel istoric, vieţii publice româneşti.”

Din ziare: Universul, 1 aprilie 1941.

„Averea Elenei Lupescu trece fără nici-o indemnitate în proprietatea Statului

Textul decretului – lege semnat de d. general Ion Antonescu

D. general Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a semnat următorul decret-lege :

GENERAL ION ANTONESCU CONDUCĂTORUL STATULUI ROMAN

ŞI PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Asupra raportului d-lui ministru de Stat No. 23.771 din 29 Martie 1941 ;

Având în vedere dispoziţiuniile decretului Lege No. 3052 din 5 Septembrie şi No 3072 din 7 Septembrie 1940; am decretat şi decretăm:

DECRET LEGE

Art. I. Se expropriază fără nici o indemnitate şi trec în proprietatea Statului pe temeiul şi la data prezentului­decret, următoarele proprietăţi imobiliare ale Elenei Lupescu:

1. – Teren şi clădiri situate în Parcul Filipescu, aleea Vulpache No. 2, loturile No. 11, 12, 13, 14 şi 15 din fosta proprietate Filipescu, cumpărate de la Dumitrescu Virginia, cu actul autentificat la No. 5189 din 27.11. 1934, Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, pe preţul de 5.000.000 lei (valoare cca. 18.000.000 lei).

2. – Teren şi clădiri în suprafaţă de 3914 mp., comuna Sinaia, jud. Prahova, strada Tache Ionescu No. 1, cumpărat de la Nicolae Chrisoveloni cu actul autentificat la No. 7258 din 24.11. 1937, Tribunalul Ilfov Secţia Notariat, cu preţul de lei 3.000.000 (valoare cca. 10.000.000 lei).

3. – Teren situat în comuna Băneasa (59 ha.) cumpărat de la Gh. Herescu şi alţii, cu actul autentificat la No. 21178 din 7.VI. 1938 cu preţul de 9.000.000 lei şi toate construcţiile şi instalaţiile (valoare cca. 20.000.000 lei) ;

4. – Teren situat în Sinaia, str. Principele Nicolae No. 2, în întindere de 1970 m. p. cumpărat de la Otilia Rozeanu din Bucureşti prin actul autentificat de Tribunalul Prahova la No. 3936 din 10 August 1932 şi transcris la No. 3589 din 10 August 1932, cu preţul de 1.100.000 lei (valoare cca. 5.000.000 lei).

5. – Un teren în suprafaţă de 441.71 m. p. Lotul No. 76 în comuna Techirghiol Eforia, cumpărat de la societatea „Techirghiolul“ cu actul transcris la No. 5091 din 15 Octombrie 1934, cu preţul de 66.300 lei (valoare cca. 700.000 lei).

Art. II. Se expropriază în aceleaşi condiţiuni, toate bunurile mobiliare, drepturile şi creanţele de orice natură ale aceleiaşi.

Art. III. Toţi acei care deţin sau cunosc un drept sau un titlu de orice natură al numitei, urmând să cadă în aplicarea prezentului Decret, sunt obligaţi să-l declare sau să-l depună în termen de 15 zile de la publicarea prezentului Decret-Lege, la Primul Preşedinte al Tribunalului Ilfov, sub sancţiunea pedepsei cu 5 ani muncă silnică în caz de nedeclarare.

Art. IV. Sub aceiaşi sancţiune, toţi cei cari în ultimii 10 ani au primit în depozit sau cu orice titlu, orice sume de bani, devize, valori, etc. ale numitei, pentru oricât timp şi cu orice destinaţiune, sunt obligaţi să facă o declaraţie la Primul Preşedinte al Tribunalului Ilfov în aceiaşi termen şi cu aceleaşi condiţiuni.

Dat în Bucureşti, la 28 Martie 1941.

CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN

ŞI

PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI

(ss.) GENERAL ANTONESCU

MINISTRU DE STAT (ss.) Mihai A. Antonescu

Declaraţiile d-lui general Antonescu

Cu prilejul publicării acestui decret, d. general Antonescu a făcut următoarea declaraţie:

Acest act reparator al onoarei Dinastiei şi Ţării îl închin, în omagiu credincios, suferinţelor Regelui nostru şi ale încercatei şi nobilei Regine Mame, pentru ca viitorul să găsească în fapta noastră dovada mândriei româneşti şi a luptelor duse pentru a asigura Tronului şi Neamului cinstirea la care au dreptul.”

Expunerea de motive, semnată de Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei:

„Istoria românească a ultimului deceniu a înscris în paginile ei epoca cea mai zbuciumată şi mai tristă a vieţii noastre publice.

Dinastia însăşi, care prin exemplul său de înaltă moralitate şi prestigiu, a stat, de la înfiinţarea Domniei, ca o pavăză nebiruită în faţa oricăror atingeri nesănătoase, a fost umbrită de o gravă întunecare.

Marea Regină Elena, Mama Regelui nostru, a fost umilită şi silită să-şi părăsească palatul, fiul şi ţara, iar copilăria Regelui nostru a fost lipsită de cea mai sfântă dintre bucurii: mângâierea mamei.

Întregul nostru sistem de conducere a fost stăpânit de un spirit nefast care a înlăturat de la răspunderi adevăratele valori naţionale, a ucis, a umilit şi a îngenunchiat altele, a folosit şi stins unele rezerve care – în alte condiţiuni – ar fi putut servi Statul.

Mediocritatea servilă, linguşirea demoralizatoare şi adesea imoralitatea penală s-au aşezat, stăpânitoare, în fruntea conducerii noastre.

La capătul acestei decăderi, Dinastia, cinstită de întregul popor, a fost zdruncinată; viaţa noastră politică a fost scoborîtă; descompunerea şi umilirea esenţelor morale ale Neamului au dus la sfâşietoarea prăbuşire a sfintelor noastre graniţe.

Un popor întreg a plătit cu jertfa sa, cu fiinţa lui veşnică, ceea ce nu era decât un păcat mărginit, cu care Neamul nu se solidarizase niciodată; el nu izbutise a-l înlătura la vreme, pentru că neputând-o face pe căi liniştite, voise să evite un zbucium grav, tocmai pentru a nu atinge cinstirea Dinastiei şi siguranţa graniţelor noastre.

Această înţelepciune şi răbdare a poporului român trebuie să le înţeleagă – astfel – mai ales străinii.

Şi toate acestea, datorită unei prezenţe nefaste care a ajuns să aibă rolul unei fatalităţi istorice.

Prin lupta Dvs. D-le General, această prezenţă tragică, şi amestecul ei în viaţa noastră de Stat, au fost înlăturate.

Dinastia şi-a recăpătat autoritatea, prestigiul şi iubirea; statul, onoarea, iar viaţa publică, însănătoşirea.

Prin decretul pe care am onoarea să vi-l supun se încheie, aceste pagini întristătoare, printr-o dreaptă sancţionare a vinovatei.

I se expropriază fără nici-o indemnitate întreaga avere câştigată prin umilirea Neamului. Statul are însă drepturi şi leziuni de acoperit, pentru prejudiciile ce a suferit prin actele de care expropriata a beneficiat din banul public.

Este primul Decret pe care a semnaţi, Domnule General, atingând proprietatea, aparent fără despăgubire, Dvs. care vă trudiţi să întăriţi proprietatea românească, temelia vieţii şi a Poporului.

Dar, statul a avut prejudicii mult mai mari decât valoarea bunurilor expropriate, iar naţiunea noastră a plătit destul.

Este o sancţiune generoasă şi uşoară, prea uşoară; care are însă scopul de a lăsa în istorie lecţia educatoare a pedepsei moralizatoare; pentru ca generaţiile ce vor să vină să gă­sească dovada respectului drepturilor şi onoarei redate pe toate planurile, chiar şi pe cel istoric, vieţii publice româneşti.”

Faţă de acest document de importanţă istorică, pentru că el trimite la personaje istorice – Elena Lupescu, Carol al II-lea, Regina Mamă Elena, Regele Mihai I, generalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu – desprins din cel mai mare ziar al vremii – Universul – îmi permit următoarele observaţii:

1. Elena Lupescu e Duduia, concubina lui Carol al II-lea. I se confiscă toată averea din România abia la opt luni de la fuga din ţară. De ce nu s-a întîmplat asta imediat după ce Elena Lupescu a plecat peste graniţă împreună cu Carol al II-lea, pe 7 septembrie 1940?
2. Din punct de vedere oficial, Elena Lupescu era o persoană particulară. Era concubina Regelui, dar sigur nu avea serviciu. Cu toate aceste, timp de 10 ani (se întorsese în ţară din Franţa în 1940) a acumulat o avere imensă. Evident, prin traficul de influenţă făcut pe lîngă Majestatea sa, dar şi ca rezultat al slugărniciei politicienilor, miliardarilor şi demnitarilor români care se întreceau să-i dea cadouri de valoarea unei averi. Mulţi bani erau obţinuţi de Elena Lupescu la jocul de cărţi din Aleea Vulpache, joc la care invitaţii pierdeau dinadins sume imense.
3.  Nici unul din imobilele deţinute de Elena Lupescu n-a fost revendicat după 1990.
4.  Imobilele sînt ocupate azi de diferite instituţii şi poate de persoane fizice. Le-am publicat adresele din Decret pentru ca toţi cei care locuiesc în ele să ştie că înaintea lor prin clădirile respective a umblat faimoasa Elena Lupescu.
5.  Printre argumentele invocate de Mihai Antonescu, la vremea respectivă ministrul Justiţiei, se numără şi acuzaţia că Elena Lupescu i-a stricat casa Reginei Elena. E – să recunoaştem – un fapt de o rară originalitate, tipic însă poporului român. Să-i confişti unei femei averea pentru c-a stricat casa cuiva luîndu-i bărbatul!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro