Ion Cristoiu: Eterna lecţie a cinismului politic

• Ion Cristoiu: Lupta pentru putere e o dimensiune a istoriei naţionale, componentă a istoriei universale. Poate fi exclusă această dimensiune din investigarea lui 23 august 1944? Fireşte că nu
• Ion Cristoiu: Nu poţi explica sîrguinţa unor generali precum Gheorghe Mihail, Aurel Aldea, de a implica Armata în Lovitura de stat fără a lua în calcul ura faţă de Mareşalul care-i trecuse în rezervă.
• Ion Cristoiu: Nici Mareşalul nu poate fi ocrotit de raza rece, a trimiterii la cinismul politic. Nu profitase, oare, generalul Antonescu de complicarea situaţiei lui Carol al II-lea, cel care-l pusese premier în speranţa că astfel se va salva, pentru a-l constrînge să demisioneze?

O nenorocire:

Momentul 23 august 1944, asemenea tuturor răsturnărilor de destin, a încăput pe mîna istoricilor.

Majoritatea acestora nu sînt dublaţi de gînditori ai vieţii. Excelenţi în investigarea arhivelor, în verificarea documentelor, istoricii clachează cînd vine vorba de a explica un eveniment prin factorii morali şi psihologici implicaţi.

Lupta pentru putere e o dimensiune a istoriei naţionale, componentă a istoriei universale.

Poate fi exclusă această dimensiune din investigarea lui 23 august 1944?

Fireşte că nu.

Cînd în trecutul românesc s-au înregistrat pîri de frate la păgîni de dragul Domniei, cînd Paharnicul complota stînd la aceeaşi masă cu Domnitorul, cînd Mihai Viteazu e trădat de garda personală şi Alexandru Ioan Cuza e dat în gît de cei apropiaţi, cum să crezi că acţiunile celor implicaţi în vîltoarea lui 1944 şedeau sub semnul patriotismului exemplar?

Nu poţi explica încăpăţînarea lui Iuliu Maniu şi Dinu C. Brătianu de a-l lăsa pe Mareşal să semneze Armistiţiul, dacă nu ţii cont de grija acestora să nu-şi pună iscălitura pe un document care dădea ruşilor, pe gratis, Basarabia şi Bucovina.

Nu poţi explica graba Majestăţii sale de a tăifăsui cu comuniştii fără a lua în calcul îngrijorarea că şi-ar putea pierde tronul.

Nu poţi explica sîrguinţa unor generali precum Gheorghe Mihail, Aurel Aldea, de a implica Armata în Lovitura de stat fără a lua în calcul ura faţă de Mareşalul care-i trecuse în rezervă.

Nici Mareşalul nu poate fi ocrotit de raza rece, a trimiterii la cinismul politic.

Nu profitase, oare, generalul Antonescu de complicarea situaţiei lui Carol al II-lea, cel care-l pusese premier în speranţa că astfel se va salva, pentru a-l constrînge să demisioneze?

*

Scriam pe 8 noiembrie 2014. Îi ajută lui Klaus Iohannis amînarea unei decizii pînă în 2015?

Am scris pe blog că în Procesul ANI versus Klaus Iohannis una dintre părţi nu depusese pînă luni punctul de vedere necesar pentru ca ÎCCJ să ia mult aşteptata decizie. Partea cu pricina era întruchipată de Klaus Iohannis. De ce are interese Klaus Iohannis să tărăgăneze lucrurile? Nu pentru că s-ar teme de o decizie nefavorabilă. Nu cred că Înalta Curte şi-ar asuma responsabilitatea copleşitoare de a scoate din joc pe unul dintre cei doi candidaţi care vor intra în turul al doilea. Mi-e greu să cred şi că ar îndrăzni să-l declare pe Klaus Iohannis nevinovat. Judecînd după năravul românesc al lui Să mai vedem! sunt convins că decizia va fi luată la anul. Asta explică o declaraţie a lui Klaus Iohannis care a făcut să tresalte inimile celor care mai cred în lovituri de teatru în privinţa alegerilor din acest an: Cea potrivit căreia dacă e declarat incompatibil înainte de scrutin face pasul înapoi. De fapt am avut de a face cu o declaraţie pur electorală. Se pare că echipa de campanie a candidatului ANL vrea să scoată cît mai multe voturi din procesul de la Înalta Curte, după metoda victimizării, folosită cu brio de Sorin Oprescu şi de Mircea Diaconu. Dvs ce credeţi? Îi ajută lui Klaus Iohannis amînarea unei decizii pînă în 2015?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro