- Ion Cristoiu: Şedinţele Consiliului de Miniştri din perioada Războiului Sfînt sînt o excelentă sursă de informaţii despre România reală din timpul Regimului Antonescu.
- Ion Cristoiu: Viaţa îi obligă pe cei care conduc şedinţa, cît şi pe cei care participă la ea, să abordeze direct, fără menajamente, dificultăţile.
- Ion Cristoiu: Din Stenograma publicată în volumul IV al seriei Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri, Guvernarea Ion Antonescu, iulie-septembrie 1941, aflăm, de exemplu, că-n Bucureşti lipsea brînza.
Şedinţa. Aşa cum am mai scris, Şedinţele Consiliului de Miniştri din perioada Războiului Sfînt sînt o excelentă sursă de informaţii despre România reală din timpul Regimului Antonescu. Aici, în şedinţă, se abordează şi se dezbat, departe de constrîngerile propagandistice, toate problemele mari şi mici ale realităţii. Viaţa îi obligă pe cei care conduc şedinţa, cît şi pe cei care participă la ea, să abordeze direct, fără menajamente, dificultăţile.
Din Stenograma Şedinţei din 14 iulie 1941, de sub conducerea lui Mihai Antonescu, Stenogramă publicată în volumul IV al seriei Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri, Guvernarea Ion Antonescu, iulie-septembrie 1941, aflăm, de exemplu, că-n Bucureşti lipsea brînza:
„M. Antonescu: În ce priveşte aprovizionarea: din situaţia pe care o am privitoare la Bucureşti – şi rog pe dl ministru al Aprovizionării să nu uite să ia măsurile necesare – rezultă că în Bucureşti lipseşte brînza. Acesta este un aliment care, mai ales în împrejurările de acum, cînd este lipsă de carne, şi celelalte alimente sînt în măsură foarte redusă, brînza este un aliment care poate fi folosit în lipsa altora. Or, şi acesta lipseşte în Bucureşti. De aceea vă rog să luaţi măsuri. De exemplu, azi-dimineaţă s-a constatat că nu s-a găsit brînză, iar pe unde a fost, a fost o cantitate cu totul insuficientă, iar în unele pieţe n-a fost deloc, de exemplu, ca în Piaţa 6 Septembrie.
D.D. Negel (Subsecretar de Stat la Ministerul Economiei Naţionale pentru Aprovizionarea Armatei şi Populaţiei Civile, 26 mai-17 noiembrie 1941, fugit din ţară după 23 august 1944 – n.n.): Negustorii cer majorarea preţurilor. Aceasta este cauza pentru care nu se găseşte. Am făcut în Dobrogea o convenţie, ca să ne putem asigura cantitatea necesară.
M. Antonescu: V-am rugat, de mai multe săptămîni, ca să faceţi o aprovizionare mai intensă a Capitalei cu brînză şi vă rugasem să-mi comunicaţi rezultatul.
Vă rog să-mi spuneţi care sînt rezultatele intervenţiei dv. în ce priveşte aprovizionarea preventivă cu conserve şi mărirea capacităţii de producţie a fabricilor noastre de conserve din Bucureşti şi chiar din alte regiuni.”
*
Perspectiva lirică. Lectură harnică din Meridiane sovietice de Geo Bogza, volum de reportaje tipărit în 1953 la ESPLA. Faţă de alte scrieri despre URSS, cele ale lui Geo Bogza surprind prin situarea aparte a reporterului faţă de realităţi. Amănuntele care spun cititorului ce şi cînd şi mai ales pe unde a fost autorul lipsesc din reportajele scriitorului nostru. Dacă ţinem seamă de trimiterile la Noaptea polară de la Leningrad, vizita lui Geo Bogza a avut loc în iunie. În ce an? nu pot răspunde, deşi în iunie 1949 a fost la Leningrad şi Zaharia Stancu. La un moment dat, Zaharia Stancu aminteşte că în Delegaţia la Serbările dedicate lui Puşkin sînt doi români. Nu cred că al doilea e nevastă-sa. Ar putea fi, oare, Geo Bogza? Oricum, deşi m-am apucat de Meridiane sovietice pentru studiul URSS văzut cu ochi semi-comunişti, citesc reportajele din volum ca şi cum ar fi fost scrise acum despre Rusia postcomunistă. Geo Bogza aplică aici faimoasa sa perspectivă de sus a realităţii, perspectivă grandilocventă fără a fi bombastică, deoarece ochiul aparţine unui poet. Pentru rezistenţa în timp a scrierii perspectiva lui Geo Bogza e crucială. Abordarea realităţilor sovietice de sus, din cer, raportate la Glob sau chiar la Cosmos, elimină amănuntele, stilizează realul şi prin asta îl fereşte pe autor de consemnarea fie falsă, fie idealizată. Cenzura nu-i poate reproşa nimic, deoarece poezia e scutită de raportarea la Adevărul vieţii.
*
Scriam pe 1 aprilie 2014. A pierdut Victor Ponta alegerile prezidenţiale din Slovacia?
Buricismul (obsesia propriului buric, incapacitatea de mai vedea şi altceva ) a făcut ca pentru presa noastră o seamă de întîmplări din Europa să treacă nebăgate în seamă: succesul zdrobitor repurtat în Turcia de Partidul lui Erdogan la scrutinul local, în ciuda acuzaţiilor de corupţie; lovitura zdravănă primită de Socialişti la alegerile municipale din Franţa; cîştigarea prezidenţialelor din Slovacia de către un independent – Andrej Kiska – în confruntarea cu premierul în exerciţiu, Robert Fico.
Victoria independentului Kiska în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor din Slovacia a beneficiat, totuşi, de un comentariu: cel semnat de Dan Turturică în România Liberă. Confratele porneşte de la o realitate: scrutinul din Slovacia anunţă într-un fel pe cel din România din iarna aceasta. Premierul Robert Fico e un fel de Victor Ponta convins să candideze. Partidul lui domină Parlamentul (83 de locuri din 150). Părea că Victor Ponta al Slovaciei nu poate fi învins. Şi totuşi a fost învins în turul al doilea de un debutant într-ale politicii.
De ce? Pentru că în turul al doilea toţi ceilalţi candidaţi de Dreapta i-au dat voturile lui Kiska. Dan Turturică spune că o soartă asemănătoare l-ar aştepta şi pe Victor Ponta.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro