Ion Cristoiu: Librăriile de tip nou nu se mai concurează între ele

• Ion Cristoiu: Scînteia din 19 aprilie 1948 întreprinde un raid prin librării sub titlu O vizită la «Librăria noastră», «Cartea Rusă» şi «Librăria CGM». Noile librării – instituţii de îndrumare culturală a maselor”.
• Ion Cristoiu: Bumbii sintetizează conţinutul reportajului, dedicat în întregime librăriei de tip nou: „În locul concurenţei apare colaborarea. Vînzătorul de cărţi de vine educator şi îndrumător al cititorilor. Librăriile noi – locuri de discutare a problemelor literare”.
• Ion Cristoiu: Librăriile de tip nou diferă de Librăriile de tip vechi prin atmosferă „Librăriile acestea de tip nou, nu mai sînt nişte simple librării. Ele sînt locuri unde cumpărătorii stau adesea de vorbă unii cu alţii, se angajează discuţii, intervenţii despre cărţi, despre problemele de literatură şi de cultură generală.”

După nemţi, ruşii. M-am amuzat într-un eseu mai vechi de grija care loveşte societatea noastră după 23 august 1944: cea de a învăţa limba rusă. În Universul din 3 Aprilie 1941 dau însă peste acest anunţ dedicat învăţării nemţeşte:

„A APĂRUT ÎN EDITURA ZIARULUI «UNIVERSUL»

CURSUL RAPID (Ediţia a doua)

Conversaţii uzuale româno-germane

Profesor D­r VIRGIL TEMPEANU

de la Academia Comercială şi Şcoala Superioară de Război; fost lector la Universitatea din München. Secretar general al Institutului de Cultură Româno-German.

Epuizarea, în mai puţin de o lună, a primei ediţii a arătat ce necesar a fost acest curs. Ediţia 2-a sporeşte cu nouă capitole utile, uşurează şi completează pe celelalte; iar un indice mobil înlesneşte cetirea, de către germani, a cuvintelor româneşti.

Dăm cîteva din capitolele interesantei lucrări:

La gară; pe stradă; în restaurant; la hotel; în tramvai; în diverse magazine, muzee; în grădina zoologică; la medic; la farmacie; la bancă; la poştă; la advocat, la gară, aeroport, autogaraj; pe vapor; sport; pescuit, etc.

Un capitol special tratează expresiunile uzuale, întrebuinţate în diverse împrejurări. . .

Exemplarul costă numai 60 lei Comenzile se vor adresa ziarului «Universul». De vînzare la toate librăriile si chioşcurile ziarului «Universul». Întrucît s-a tipărit un număr restrîns din această ediţie.”

În 1941 Stăpînii erau Nemţii, care luaseră locul Francezilor. Românii se grăbesc să înveţe nemţeşte. După care se vor grăbi să înveţe ruseşte.

*

Absenţă. Am luat la rînd cărţile care mi-ar putea oferi amănunte despre Lovitura de stat din 4-6 septembrie 1940 şi în general despre vara cumplită a lui 1940, cred că una dintre cele mai cumplite veri din Istoria României: Studii de istorie, Memorii, Jurnale. Lipseşte un volum dedicat exclusiv Loviturii, unul care să cuprindă toate amănuntele şi care să dezlege enigmele valabile şi acum despre evenimente, ca de exemplu dacă Ion Antonescu a fost la Rege în 3 septembrie 1940, seara, pentru a discuta despre Guvern, sau a fost pe 4 septembrie 1940, cînd a fost desemnat (eu cred c-a fost şi înainte de desemnare, altfel nu risca Regele să-l demită pe Ion Gigurtu).

*

Librăriile noi şi masele. Scînteia din 19 aprilie 1948 întreprinde un raid prin librării sub titlu O vizită la «Librăria noastră», «Cartea Rusă» şi «Librăria CGM». Noile librării – instituţii de îndrumare culturală a maselor”.

Bumbii sintetizează conţinutul reportajului, dedicat în întregime librăriei de tip nou:

„În locul concurenţei apare colaborarea. Vînzătorul de cărţi de vine educator şi îndrumător al cititorilor. Librăriile noi – locuri de discutare a problemelor literare”.

Intertitlul Nu concurenţă, ci schimburi şi împrumuturi reciproce anunţă aceste rînduri despre Librăriile de tip nou:

„Relaţiile dintre aceste librării sînt şi ele noi. În locul concurenţei comerciale s-a ivit colaborarea frăţească în acelaşi scop: deservirea publicului.

Această colaborare se manifestă concret în schimburile şi împrumuturile de cărţi şi reviste, atunci cînd din diferite motive una dintre librării este lipsită de anumite publicaţii.

Desigur, fiecare librărie îşi păstrează specificul ei. «Librăria CGM» este mai bine aprovizionată cu material literar pentru muncitori, pentru echipele artistice sindicale. Librăria «Cartea Rusă» este cea mai completă în privinţa materialului sovietic, iar «Librăria Noastră» este în frunte cu lucrările teoretice marxisto-leniniste şi cu literatura progresistă din străinătate”.

Librăriile de tip nou diferă de Librăriile de tip vechi prin atmosferă:

„Librăriile acestea de tip nou, nu mai sînt nişte simple librării. Ele sînt locuri unde cumpărătorii stau adesea de vorbă unii cu alţii, se angajează discuţii, intervenţii despre cărţi, despre problemele de literatură şi de cultură generală. Sînt un fel de cluburi unde activiştii sindicali din resoartele culturale se întîlnesc, discută, se informează, fac schimb de experienţă.”

După cum era de aşteptat, librăriile de tip nou diferă de cele vechi prin cărţile puse la dispoziţia cititorilor, şi ei de tip nou:

„Şi în timp ce în aceste instituţii, luminoase şi spaţioase, publicul amator de cărţi vine în număr din ce în ce mai mare, în librăriile în care zac îngălbenite produsele otrăvite ale decadentismului burghez domneşte o tot mai deplină atmosferă de cavou, tulburată doar arareori de vreun vizitator întîrziat”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro