Ion Cristoiu: Marii cărturari ar trebui să interzică prin testament ca, la moartea lor, să scrie despre ei jurnaliştii români

• Ion Cristoiu: Răzvan Theodorescu ocupă un loc de frunte în Panteonul românesc în calitate de cărturar. Un cărturar implicat în viaţa Cetăţii. Suficient de lucid pentru a observa cu mîhnire slăbiciunile ţării sale pe care n-a şovăit s-o definească drept România tranzacţionistă.
• Ion Cristoiu: La moartea sa analfabeţii funcţionali ce-şi zic jurnalişti au semnat articole copiate după Wikipedia, mai precis după mizeriile trecute acolo de duşmanii lui Răzvan Theodorescu. Aşa se explică faptul că marele cărturar a fost redus la ipostaza de omul lui Ion Iliescu, de conducător al TVR pe vremea guvernării FSN.
• Ion Cristoiu: Nu cred că a fost vorba de răutate din partea jurnaliştilor. A fost vorba pur şi simplu de analfabetism funcţional. Ca să scrii despre marele cărturar Răzvan Theodorescu trebuie să citeşti. Să citeşti nu SMS-uri, ci Cărţi, cum ar fi cele ale lui Răzvan Theodorescu.

Ion Cristoiu: Răzvan Theodorescu ocupă un loc de frunte în Panteonul românesc în calitate de cărturar. Un cărturar implicat în viaţa Cetăţii. Suficient de lucid pentru a observa cu mîhnire slăbiciunile ţării sale pe care n-a şovăit s-o definească drept România tranzacţionistă. Ion Cristoiu: La moartea sa analfabeţii funcţionali ce-şi zic jurnalişti au semnat articole copiate după Wikipedia, mai precis după mizeriile trecute acolo de duşmanii lui Răzvan Theodorescu. Aşa se explică faptul că marele cărturar a fost redus la ipostaza de omul lui Ion Iliescu, de conducător al TVR pe vremea guvernării FSN. Ion Cristoiu: Nu cred că a fost vorba de răutate din partea jurnaliştilor. A fost vorba pur şi simplu de analfabetism funcţional. Ca să scrii despre marele cărturar Răzvan Theodorescu trebuie să citeşti. Să citeşti nu SMS-uri, ci Cărţi, cum ar fi cele ale lui Răzvan Theodorescu.

A murit Răzvan Theodorescu. De regulă nu scriu despre cei dispăruţi, fie şi pentru că pot fi suspectat de a fi ţinut cont de învăţătura Despre morţi numai bine. Fac o excepţie în cazul lui Răzvan Theodorescu. Şi asta pentru că am citit ce a scris presa de coţofene şi fătuci despre marele cărturar. După parcurgerea textelor cu pricina m-am gîndit că oamenii de cultură ar trebui să interzică prin testament ca la moartea lor să scrie despre ei jurnalişti români.

 Pe 1 decembrie 2020, cu prilejul Zilei Marii Uniri, am avut la Aleph News un dialog cu academicianul Răzvan Theodorescu. Am dedicat o parte a comentariului meu de pe cristoiublog.ro de la vremea respectivă acestui dialog pe parcursul căruia a trebuit să-mi reamintesc din cînd în cînd că eram moderator într-o emisiune Tv şi nu student care asculta o prelegere de a profesorului Răzvan Theodorescu. Atît de puternic m-a fermecat interlocutorul.

Notam în debutul comentariului:

„Luni, 30 noiembrie 2020, am înregistrat pentru Aleph News un dialog cu academician profesor Răzvan Theodorescu despre Actualitatea Marii Uniri. Azi, 1 decembrie 2020, emisiunea va fi difuzată pe Aleph News începînd cu ora 19. Au fost multe subiecte abordate cu istoricul de renume Răzvan Theodorescu, Luni, 30 noiembrie 2020, am înregistrat pentru Aleph News un dialog cu academician profesor Răzvan Theodorescu despre Actualitatea Marii Uniri. Azi, 1 decembrie 2020, emisiunea va fi difuzată pe Aleph News începînd cu ora 19. Au fost multe subiecte abordate cu istoricul de renume Răzvan Theodorescu, unul dintre puţinii noştri istorici în stare să extragă din Trecutul românesc o sumă de învăţături preţioase pentru prezent. Am discutat cu domnia sa despre Generaţia Marii Uniri. Prin ce se deosebesc politicienii care au făcut Marea Unire de politicienii care fac azi doar politică? Mai întîi prin faptul că făuritorii Marii Uniri erau bărbaţi de stat, oameni care voiau să construiască o ţară şi nu doar să cîştige alegerile. Apoi prin faptul că erau şi oameni de cultură. Un bărbat de stat îşi face un ţel al vieţii din implementarea unui Proiect de ţară. Nu poţi avea un Proiect de ţară dacă nu eşti şi om de cultură. Sînt cîteva dintre ideile de forţă lansate de Răzvan Theodorescu pe parcursul dialogului.. Am discutat cu domnia sa despre Generaţia Marii Uniri. Prin ce se deosebesc politicienii care au făcut Marea Unire de politicienii care fac azi doar politică? Mai întîi prin faptul că făuritorii Marii Uniri erau bărbaţi de stat, oameni care voiau să construiască o ţară şi nu doar să cîştige alegerile. Apoi prin faptul că erau şi oameni de cultură. Un bărbat de stat îşi face un ţel al vieţii din implementarea unui Proiect de ţară. Nu poţi avea un Proiect de ţară dacă nu eşti şi om de cultură. Sînt cîteva dintre ideile de forţă lansate de Răzvan Theodorescu pe parcursul dialogului. ”

Explicam astfel de ce m-a fermecat interviul dat mie de Răzvan Theodorescu:

Am avut ca interlocutor pe „unul dintre puţinii noştri istorici în stare să extragă din Trecutul românesc o sumă de învăţături preţioase pentru prezent” .

Asta l-a definit pe cărturarul Răzvan Theodorescu:

Formidabilul talent de a prezenta istoria ca pe Doamna Învăţătoare pentru noi, cei de azi.

Dedic o mare parte din Jurnalul meu video de marţi, 7 februarie 2023, reluării mai multor fragmente din acest interviu în care Trecutul a fost convocat pentru a ne ţine lecţii despre prezent. Printre ideile de forţă ale interlocutorului, comentate de mine în Jurnalul video, se cuvine a evidenţia:

Marea Unire a fost produsul unei generaţii de politicieni care nu s-au mai repetat în Istoria noastră, politicieni definiţi înainte de toate prin faptul de a fi fost oameni de carte.

Nu poţi fi om de stat nu numai în România, dar şi în orice ţară din lume, dacă nu ştii Istorie şi mai ales Istoria ţării tale.

E vorba însă de o cultură istorică activă, vie, folosită pe larg în făurirea Proiectelor de ţară şi mai ales în implementarea lor.

Cînd intri în Politică trebuie să-ţi fie limpezi răspunsurile la două întrebări:

De ce are nevoie ţara ta?

Ce Proiect de ţară îţi propui plecînd de la ceea ce crezi a fi starea ţării tale de la un moment dat?

 Societatea românească e azi crîncen scindată, cum n-a fost niciodată în Istoria sa modernă. Principală cauză stă în faptul că un partid care pleacă de la Putere moare după puţin timp. În alte ţări, plecarea de la Putere nu numai că nu e o nenorocire, ca la noi, dar mai mult, e un moment benefic pentru un partid, pentru un politician, care devine mai puternic uneori decît pe vremea cînd era la Putere. La noi nu există instituţia numită Opoziţie, respectată de Putere, de Presă, de opinia publică. Şi cea mai bună dovadă rămîne – observa Răzvan Thoedorescu în decembrie 2020- faptul că Opoziţia n-are acum, cînd mai sînt patru ani pînă la prezidenţiale, un candidat. Sîntem în februarie 2023. Acum mai e doar un an şi ceva pînă la prezidenţiale. Ştim cine va fi candidatul Opoziţiei la prezidenţialele din 2024?

România e o ţară unică prin sinteza dintre latinitate şi ortodoxie. Ortodoxia însă nu e prea bine văzută în Uniunea Europeană. Noi, românii, ar trebui să fim mîndri de ortodoxia noastră.

Cel mai mare bărbat de stat din Istoria României moderne e Ionel Brătianu. Răzvan Theodorescu l-a proclamat astfel, pentru că şeful Liberalilor a avut curajul de a trînti uşa mai marilor Lumii la Conferinţa de pace de la Paris.

Cine are azi curajul să trîntească una?

Nimeni.

Toţi politicienii noştri pleacă trăgînd uşa după ei cu limba.

Răzvan Theodorescu ocupă un loc de frunte în Panteonul românesc în calitate de cărturar. Un cărturar implicat în viaţa Cetăţii. Suficient de lucid pentru a observa cu mîhnire slăbiciunile ţării sale pe care n-a şovăit s-o definească drept România tranzacţionistă. La moartea sa analfabeţii funcţionali ce-şi zic jurnalişti au semnat articole copiate după Wikipedia, mai precis după mizeriile trecute acolo de duşmanii lui Răzvan Theodorescu. Aşa se explică faptul că marele cărturar a fost redus la ipostaza de omul lui Ion Iliescu, de conducător al TVR pe vremea guvernării FSN. L-am criticat şi eu pe Răzvan Theodorescu pentru avatarurile sale politice. Asta n-a însemnat c-am uitat o clipă de Cărturarul Răzvan Theodorescu. Nu cred că a fost vorba de răutate din partea jurnaliştilor. A fost vorba pur şi simplu de analfabetism funcţional. Ca să scrii despre marele cărturar Răzvan Theodorescu trebuie să citeşti. Să citeşti nu SMS-uri, ci Cărţi, cum ar fi cele ale lui Răzvan Theodorescu.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro