- Ion Cristoiu: Afacerea Skoda a putut fi dezvăluită graţie intervenţiilor în Parlament ale lui Nicolae lupu, preşedintele Partidului Ţărănesc. Dezbaterile din 22 martie 1933 par a fi rupte din cele de azi. Opoziţia denunţă de la tribună.
- Ion Cristoiu: După un timp, cînd opinia publică era cu gîndul într-altă parte, investigaţiile parlamentare, ba chiar şi cele judiciare, s-au întrerupt la un semnal discret din culise.
- Ion Cristoiu: Uşor de recunoscut în acest scenariu repetat cu o osîrdie seculară tipicul tuturor scandalurilor de corupţie de după 1989. Cei arestaţi şi condamnaţi au ieşit din închisoare sub fel de fel de motive. Alţii nici n-au intrat. Şi unii şi alţii se bucură de milioanele de dolari obţinute pe sub mînă.
Ion Cristoiu: Afacerea Skoda a putut fi dezvăluită graţie intervenţiilor în Parlament ale lui Nicolae lupu, preşedintele Partidului Ţărănesc. Dezbaterile din 22 martie 1933 par a fi rupte din cele de azi. Opoziţia denunţă de la tribună.
Oricît ar părea de ciudat, un mijloc de a îngropa investigarea unei afaceri de corupţie a fost dezbaterea în Parlament.
Despre rolul inutil al zgomotoaselor dezbateri parlamentare, ne vorbeşte, de exemplu, Stenograma şedinţei Camerei din 22 martie 1933, dominată de intervenţia lui Nicolae Lupu, şedinţă în care s-a dezbătut Afacerea Skoda.
Afacerea Skoda a putut fi dezvăluită graţie intervenţiilor în Parlament ale lui Nicolae lupu, preşedintele Partidului Ţărănesc. Dezbaterile din 22 martie 1933 par a fi rupte din cele de azi. Opoziţia denunţă de la tribună. Puterea tropăie şi zbiară din sală. Cel puţin aşa se desprinde din broşura: Afacerea «Skoda». Lupta dusă de Dl. dr. N. Lupu, Preşedintele Partidului Ţărănesc, pentru apărarea cinstei şi intereselor ţării româneşti. Discursuri rostite în Cameră, (Bucureşti, 1933).
Iată un fragment din Stenogramă:
„D. Şt. Cico-Pro, preşedinte: D. Preşedinte al Consiliului are cuvîntul.
D. dr. Al. Vaida-Voevod, preşedintele Consiliului de Miniştri: D-le preşedinte, d-lor deputaţi, găsesc inutilă supralicitarea în riposturi şi parariposturi. Dosarul este depus, d. dr. Lupu are ocazia amplă să-l studieze şi are toate drepturile ca, de la tribună pe baza studiului ce-l va face, să-şi dezvolte interpelarea.
După aceea, d-lor, daţi-mi voie să mulţumesc cu această ocazie Camerei, că a binevoit ieri să asculte pe d. subsecretar de stat Călinescu, care era mai în curent decît mine cu detaliile. Eu nu voiam să mai ripostez şi să discut pînă ce nu va fi încheiată cercetarea. Fac apel de pe acum la d-voastră, majoritate, cît şi opoziţie, ca să-mi admiteţi dreptul de ultim cuvînt după ce d. subsecretar de stat va desvolta răspunsul în numele guvernului. (Protestări vehemente pe băncile Partidului Ţărănesc.)
D. Gh. Ştefănescu-Goiceanu: Nu se poate. (Zgomot).
D. dr. Al. Vaida-Voievod, preşedintele Consiliului de Miniştri: Pentru că, d-lor, eu nu pot să degradez acest loc pe care am onoarea să stau, discutînd în fiecare zi, pe temă de detaliu, aceeaşi chestiune. Mie îmi revine rolul şi datoria ca să consider puncte de vedere superioare de stat! (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii.)
Onorată Cameră, respectînd acest punct de vedere, vă rog să îngăduiţi să închei discuţiunea şi să nu mai ripostez. (Aplauze pe băncile majorităţii.)
D. dr. N. Lupu: Cer cuvîntul, d-le preşedinte.
D. Şt. Cicio-Pop, preşedinte: Nu aveţi cuvîntul!
D. dr. N. Lupu: Cer cuvîntul la regulament. (Protestări pe băncile majorităţii.)
Voci de pe băncile majorităţii: Jos!
D. Şt. Cicio-Pop, preşedinte: Nu poţi vorbi dumneata în tot minutul. (Zgomot mare.)
Eu mă mir pentru ce vrea să vorbească la regulament şi la ce articol din regulament, atunci cînd este vorba să fixăm un termen pentru interpelarea pe care şi dumnealui doreşte să o dezvolte. Să terminăm odată chestiunea aceasta a fixării interpelării şi atunci, d-le dr. Lupu, vei veni să vorbeşti la regulament.
D. dr. N. Lupu: Aţi terminat? (Protestări vehemente pe băncile majorităţii; întreruperi, zgomot.) ”
După un timp, cînd opinia publică era cu gîndul într-altă parte, investigaţiile parlamentare, ba chiar şi cele judiciare, s-au întrerupt la un semnal discret din culise.
Uşor de recunoscut în acest scenariu repetat cu o osîrdie seculară tipicul tuturor scandalurilor de corupţie de după 1989. Cei arestaţi şi condamnaţi au ieşit din închisoare sub fel de fel de motive. Alţii nici n-au intrat. Şi unii şi alţii se bucură de milioanele de dolari obţinute pe sub mînă. Sînt acum oameni onorabili, ba chiar reveniţi în politică. Nu-i exclus să candideze şi pentru un loc în viitoarele manuale de Istorie a neamului. Să fi citit „miliardarii de carton“ despre sfîrşitul fericit al tuturor campaniilor împotriva corupţiei? Greu de crezut, dacă ne gîndim că unii dintre ei nici nu ştiu să citească. E vorba mai degrabă de instinctul care le-a spus că scandalurile trec, banii rămîn.
O altă concluzie desprinsă din istoria corupţiei la români: toate afacerile de corupţie au pornit şi s-au desfăşurat în numele unor interese înalte: interesul de a apăra fruntariile ţării, interesul de a moderniza economia, interesul de a atrage investitori străini. Afacerea Strousberg s-a derulat sub pretextul că România are nevoie de căi ferate. Afacerea Fokker şi Afacerea Skoda au invocat necesitatea (reală) de a pregăti Armata pentru a face faţă pericolului extern. S-a spus de către înaltele personaje implicate: Oştirea are nevoie de avioane, Oştirea are nevoie de tunuri. Nu s-a spus însă că politicienii aveau nevoie de comisioane. Sînt altele pretextele de azi? Nu se invocă îndatoririle de ţară membră a NATO pentru a justifica uriaşele contracte de armament second hand?
Din introducerea la istoria corupţiei autohtone se desprinde şi o altă concluzie valabilă şi pentru vremurile de azi: lupta împotriva corupţiei a produs o uriaşă cantitate de demagogie. Cei din Opoziţie denunţau pe toate drumurile corupţia celor de la Putere. Cînd ajungeau la Putere, se dedau plenar afacerilor scandaloase. Criticaţi amarnic de ceilalţi, ajunşi, sărmanii, în Opoziţie. Fiecare regim debuta cu acţiuni energice luate împotriva corupţilor din regimul anterior. Care acţiuni se încheiau brusc, fie din cauza noilor alegeri, cînd venea rîndul noilor stăpîni să treacă la anchetări răsunătoare, fie deoarece se descoperea, de-a lungul investigaţiilor, că firele se încîlceau primejdios.
Rămîne alarmant pentru vremurile de azi adevărul că afacerile de corupţie au afectat interesul naţional. Fie direct, prin loviturile administrate bunei înzestrări a Armatei, fie indirect, prin slăbirea economiei naţionale. Banii intraţi în buzunare lacome au irosit bugetul, stricînd lucrările de interes public, au sărăcit sute de mii de familii. Nu în ultimul rînd, afacerile scandaloase din anii interbelici au creat mediul favorabil atacurilor împotriva democraţiei, au deschis drumul dictaturilor.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro