- Voit sau nu, Marcel Ciolacu a trecut cu vederea două fapte esenţiale: Cine e autorul declaraţiei. Pe ce motiv cere autorul scoaterea AUR în afara legii.
- Alexandru Muraru, autorul acestei declaraţii, nu e un simplu jurnalist, nici un simplu ONG-ist, nici măcar un simplu politician.
- Alexandru Muraru e Reprezentantul Special al Guvernului Ciucă pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei. El face o asemenea declaraţie în numele Guvernului României.
Publicistul Ion Cristoiu afirmă că Alexandru Muraru a pornit o cruciadă menită a dovedi că în România se înregistrează o creştere neliniştitoare a antisemitismului, a fascismului, şi arată că deputatul PNL, în calitate de Reprezentantul Special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, duce această cruciadă în numele Cabinetului Ciucă, din care face parte şi PSD, al cărui lider ar fi trebuit să reacţioneze altfel la iniţiativa de scoatere a AUR în afara legii.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, a fost invitatul lui Răzvan Dumitrescu la emisiunea Subiectiv de la Antena 3.
Răzvan Dumitrescu e unul dintre puţinii jurnalişti din România de azi care şi-au făcut un steag de luptă din a se manifesta ca independenţi. Era de aşteptat ca moderatorul să abordeze cu Marcel Ciolacu, fără să şovăie şi fără s-o dea după piersic, chestiunea cererii ca AUR să fie scos în afara legii:
<Domnule Marcel Ciolacu, cealaltă temă care este în prim plan în aceste zile şi o voi dezbate în partea a doua e emisiunii, dar vă întreb ca preşedinte al Camerei Deputaţilor. E vorba de o cerere destul de apăsată de scoatere a AUR în afara legii şi care vine din partea domnului Alexandru Muraru. Au fost declaraţii în sensul acesta pe motiv de antisemitism, au fost declaraţii legate de Holocaust şi aşa mai departe. Cum vedeţi această chestiune?>
Din cîte se vede, dovedind încă o dată profesionalism, Răzvan Dumitrescu e conştient de deosebita importanţă a problemei, drept pentru care anunţă o dezbatere în partea a doua a emisiunii.
Marcel Ciolacu, în schimb, pare neplăcut surprins că moderatorul abordează această chestiune, ba chiar dacă luăm în calcul şi mimica sa, pare chiar supărat că trebuie să piardă un timp atît de preţios la o personalitate de însemnătatea domniei sale – Preşedinte al PSD şi preşedinte al Camerei Deputaţilor – pentru a răspunde la o asemenea întrebare:
<Nu ştiu… Toată emisiunea trebuie să discutăm declaraţii? La început de an e liber la declaraţii trăsnite? La început de an e liber la declaraţii trăsnite? Unii au cerut ca şi PSD să treacă în ilegalitate, luate măsuri. AUR se află în Parlament în urma votului românilor iar românii au întotdeauna dreptate. Trebuie să respectăm acest lucru chiar dacă ne convine, chiar dacă nu ne convine, chiar dacă suntem fani sau nu suntem fani.>
De altfel, Marcel Ciolacu s-a şi grăbit să treacă de acest subiect contracarînd declaraţia lui Alexandru Muraru prin argumentul că AUR a fost trimis în Parlament de alegători. Pînă la un punct reacţia lui Marcel Ciolacu de minimalizare a acţiunii lui Alexandru Muraru şi, într-un fel, de reproşare lui Răzvan Dumitrescu că-l obligă pe el, ditamai preşedintele PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor, să-şi expună opinia despre o trăsnaie e îndreptăţită. În definitiv, cererea de scoatere în afara legii a unui partid poate fi taxată ca o trăsnaie faţă de care ar fi nu ştiu cum să-i ceri unui om important în statul român să se pronunţe.
Pînă la un punct doar.
Voit sau nu, Marcel Ciolacu a trecut cu vederea două fapte esenţiale:
Cine e autorul declaraţiei.
Pe ce motiv cere autorul scoaterea AUR în afara legii.
Alexandru Muraru, autorul acestei declaraţii, nu e un simplu jurnalist, nici un simplu ONG-ist, nici măcar un simplu politician.
Alexandru Muraru e Reprezentantul Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei.
Şi el motivează cererea de scoatere a unui partid parlamentar în afara legii, cerere ieşită din comun într-o democraţie, prin faptul că respectivul partid ar fi fascist.
Numit în acest post pe 28 ianuarie 2021 de fostul premier Florin Cîţu, Alexandru Muraru a rămas în funcţie şi după venirea la Guvernare a Coaliţiei PNL, PSD, UDMR.
Aşadar, Alexandru Muraru e Reprezentantul Special al Guvernului Nicolae Ciucă pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei. El face o asemenea declaraţie în numele Guvernului României. Iată Guvernul Nicolae Ciucă, din care face parte şi PSD, angajat prin Reprezentantul Special în scoaterea unui partid parlamentar în afara legii.
Şi pe ce motiv!
Că e fascist!
Nu pun în discuţie înfiinţarea unui asemenea post. Poate că fostul premier ar fi trebuit să explice necesitatea înfiinţării postului respectiv şi mai ales desemnarea în acest post a lui Alexandru Muraru. Nu de alta, dar Alexandru Muraru nu e un tehnocrat. Deputat PNL, preşedintele organizaţiei judeţene a PNL Iaşi, Alexandru Muraru e un politruc. Lansarea acuzaţiilor de antisemitism, fascist, legionar, ca şi a celor de comunist, bolşevic, omul Moscovei a fost şi este un instrument pe care politicienii angajaţi în bătălia între partide şi în partide îl folosesc pentru a-şi lichida adversarii. Funcţia înfiinţată de Guvernul României cere din partea celui ce o ocupă maximă obiectivitate, înţelepciune, prudenţă, cumpănire. Printre îndatoririle Reprezentantului Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei se numără şi sesizarea publică şi, evident, sesizarea organelor de anchetă asupra unor manifestări de antisemitism, de fascism, de legionarism. Evident, cu maximă obiectivitate şi cu maximă înţelepciune. Nu în interes de partid şi cu atît mai puţin în interes personal. Se ştie, de exemplu, că în lupta pentru putere şi în dictatura lor comuniştii au folosit pe scară largă acuzaţia de fascistă, făcută împotriva unor manifestări ale adversarilor politici fără nici o legătură cu fascismul, şi acuzaţia de fascişti adusă celor care le erau adversari.
În anii stalinismului, fascişti erau toţi cei pe care comuniştii nu-i vedeau cu ochi buni:
De la chiaburii de pe plan intern pînă la politicienii occidentali pe plan extern.
E de la sine înţeles de ce ţine de interesul naţional ca în sesizarea şi denunţarea faptelor antisemite Reprezentantul Special să dovedească atît obiectivitate cît şi înţelepciune. El nu e un publicist, nici măcar un politician. E purtătorul de cuvînt al Guvernului în chestiunea pe cît de delicată, pe atît de complexă, a identificării şi denunţării unor fapte din spaţiul public naţional ca fiind antisemite, fasciste, legionare. Se impune aceasta pentru că nu de puţine ori fapte taxate ca antisemite sunt simple fapte de vandalizare sau de huliganism. Pentru a le semnifica drept antisemite trebuie să vedem şi să stabilim dacă au fost sau făcute în conştiinţă de cauză. Una e să vandalizezi un cimitir evreiesc ca gest antisemit asumat şi una e să-l vandalizezi, pentru că eşti tembel şi eşti gata să vandalizezi orice cimitir ieşit în cale.
Scandalul aşa-ziselor ameninţări antisemite la adresa Maiei Morgenstern constituie un exemplu tipic de identificare greşită. Comportarea anchetatorilor, secretomania în care e ţinut procesul lasă să se înţeleagă că autorul n-a făcut asta ca antisemit, ci ca ins cu probleme psihice. Cu toate acestea Alexandru Muraru s-a străduit să facă din fapt o acţiune antisemită, expresie – după opinia sa – a unei recrudescenţe spectaculoase a antisemitismului în România. Şi s-a ajuns pînă acolo că fără a mai aştepta rezultatele anchetei – menite a confirma sau infirma c-a fost vorba de o acţiune antisemită – Parlamentul României a adoptat o declaraţie prin care faptul a fost declarat antisemit.
De la preluarea funcţiei Alexandru Muraru n-a dovedit o clipă că e o persoană nimerită pentru această funcţie deosebit de complexă.
Alexandru Muraru a declanşat o cruciadă menită a dovedi că în România acestor ani se înregistrează o creştere neliniştitoare a antisemitismului, o ascensiune periculoasă a fascismului.
Ca orice cruciadă, cea a lui Alexandru Muraru a fost lipsită de dovezi, de argumente.
Întreaga activitate a lui Alexandru Muraru a fost dominată de exagerarea unor fapte mărunte, de atribuirea de semnificaţii grave unor fapte fără nici o legătură cu antisemitismul, multe dintre ele ţinînd de cultivarea unor mari scriitori ai literaturii române.
Obiectivul urmărit de Alexandru Muraru n-a fost iscodirea atentă a realităţii pentru a semnala posibilele manifestări fasciste, antisemite, ci obiectivul de a dovedi că România e o ţară ameninţată de o ascensiune periculoasă a fascismului.
Această campanie, bazată pe exagerări şi falsuri, pe acuzaţii isterice a fost făcută în numele Guvernului român.
Punctul central al Cruciadei l-a reprezentat falsificarea grosolană a realităţii astfel încît opinia publică din Europa să fie convinsă că în România fascismul a atins asemenea cote încît românii au votat intrarea în Parlament a unui partid fascist.
Care partid mai şi creşte în sondaje.
În declaraţia lui Alexandru Muraru punctul crucial nu-l reprezintă cererea de scoatere în afara legii a AUR, ci altceva, mult mai primejdios pentru România:
Crearea pe plan internaţional a imaginii de ţară atît de atinsă de antisemitism încît la nivelul Guvernului se pune problema scoaterii în afara legii a unui partid fascist.
Alexandru Muraru e Reprezentantul Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei. Al Guvernului Nicolae Ciucă. Acţiunea sa de scoatere în afara legii a unui partid parlamentar pe motiv că e fascist e acţiunea Guvernului României.
Da, dar Guvernul României de acum e alcătuit şi din PSD. Partid care-l are ca preşedinte pe Marcel Ciolacu.
Care Marcel Ciolacu consideră o <trăsnaie> acţiunea Guvernului din care PSD face parte.
N-ar fi fost normal ca în emisiune Marcel Ciolacu să anunţe că va discuta cu Nicolae Ciucă despre angajarea Guvernului din care face parte şi PSD în cruciada de denunţare a României ca ameninţată de ascensiunea fascismului?”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro