Ion Cristoiu: Putin nu-şi putea dori altceva: Biden recunoaşte rolul Rusiei de Superputere în război cu America

Se împlineşte un an de la ceea ce întreaga Planetă cunoaşte a fi războiul dintre Federaţia Rusă şi Ucraina. Un război declanşat prin atacarea Ucrainei de către Federaţia Rusă în dimineaţa zilei de 24 februarie 2022. Deşi e vorba de atacarea unui stat independent, membru al ONU, totuşi treptat-treptat rezistenţa ucrainenilor, ajutaţi masiv de Occident, a făcut ca azi să putem vorbi de un Război între două ţări.

Cu prilejul aniversării liderul uneia dintre cele două ţări Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a ţinut un mesaj către naţiune. De la început pînă la sfîrşit, discursul lui Vladimir Putin care merită o radiografie rece, profesionistă şi nu un soi de etichetare de propagandă bolşevică gen Delirant, Halucinant, dovada sărăciei de limbaj a presei, dar mai ales a Pădurilor din care vin ştafetele, se vrea o dare de seamă făcută Poporului rus. Chiar referirile la rolul determinant al Occidentului în declanşarea Războiului, ţin tot de comunicarea cu Poporul. Prin asta Vladimir Putin a ţinut să-i convingă pe ruşi că sacrificiile umane şi materiale de pînă acum sînt justificate, deoarece Patria e în primejdie. Exploatînd implicarea tot mai mare a Occidentului în Război, Vladimir Putin i-a avertizat pe ruşi că se află în faţa unui Război care pune la îndoială însăşi existenţa Rusiei. De remarcat şi atenţia deosebită arătată văduvelor de război, ruşilor care luptă în Ucraina, atenţie transpusă în măsuri social-economice deosebite.

În mai multe rînduri, am atras atenţia că implicarea tot mai făţişă a Occidentului în Război, ajunsă în vecinătatea trimiterii de trupe să se lupte cu militarii ruşi, nu face altceva decît îi asigură lui Putin suportul popular de care are nevoie. A fost o vreme, la începutul Războiului, cînd propaganda occidentală a încercat să provoace în rîndul ruşilor Sindromul Vietnam, de care au suferit americanii. Americanii a pierdut la scor războiul din Vietnam , pentru că propaganda oficială n-a reuşit să răspundă satisfăcător întrebării:

Ce căutăm noi în Vietnam?

Strădania de a justifica lungul şir de coşciuge care veneau din Vietnam prin nevoia ca America să apere valorile lumii libere s-a dovedit un eşec. Altceva era dacă, de exemplu, China şi URSS, care sprijineau pe şest Vietnamul de Nord, s-ar fi implicat făţiş în Război şi, mai mult, ar fi sprijinit comandouri vietnameze să comită atentate pe teritoriul american.

Sindromul Vietnam n-ar fi fost prea greu de creat în Rusia lui Vladimir Putin. Pierderile umane şi materiale ale Rusiei, sacrificiile provocate de sancţiuni, propaganda prin presa occidentală favorizau ivirea şi creşterea unei nemulţumiri populare sub semnul întrebării:

Ce căutăm noi în Ucraina?

Pentru a-şi asigura sprijinul popular Vladimir Putin a prezentat Războiul ca fiind unul de Apărare a Patriei încercuite şi puse la îndoială de Occident. La început justificarea n-a avut prea mare succes. Treptat-treptat, Occidentul, în frunte cu America s-a implicat în Război infinit mai mult decît ceea ce spunea sloganul Noi n-avem nimic cu Federaţia Rusă. Noi doar ajutăm poporul ucrainean atacat de o mare putere militară. Implicarea a avut loc făţiş, ostentativ chiar. Momentul festiv al deciziei de a trimite armament ofensiv a fost punctul culminant al transformării Războiului ucraineano-rus într-un Război Occident – Federaţia Rusă. Mult mai grav, retorica liderilor occidentali a început să folosească sintagme precum Înfrîngerea Rusiei, Zdrobirea Rusiei. Încălcînd grav normele internaţionale care interzic propaganda de tip nazist împotriva unei etnii, a unui popor, stigmatizarea unui cetăţean pentru simplul motiv că e de o anume etnie sau de o anume rasă, Occidentul a declanşat o rusofobie incredibilă, de la excluderea sportivilor şi artiştilor ruşi de competiţiile internaţionale pînă la eliminarea culturii ruse clasice din spaţiul public. Cetăţeanul rus s-a simţit ameninţat de Occident nu ca un sprijinitor al lui Putin, ci pur şi simplu, pentru că se născuse rus.

Toate aceste lucruri n-au făcut altceva decît să-l confirme pe Putin în tezele sale privind Războiul pentru Apărarea Patriei.

Sindromul Vietnam ar fi făcut o parte a ruşilor aliaţii Occidentului.

Sindromul Rusia încercuită! a transformat fiecare rus în sprijinitor al lui Putin, aşa cum invadarea URSS de către Germania a făcut ca ruşii să uite teroarea stalinistă şi să se aşeze sub comanda lui Stalin. De aceea mi s-a părut de o imbecilitate dezarmantă graba cu care multe televiziuni şi site-uri au titrat Delirantul discurs al lui Putin, pentru afirmaţia Nu noi am pornit Războiul. Discursul lui Putin nu s-a adresat românilor, ci ruşilor. Minimul profesionalism cerea ca toate referirile la discurs să ţină cont de acest adevăr.

În Mesajul său, pentru a-i convinge pe concetăţenii săi că Rusia se bate cu Occidentul şi nu cu Ucraina şi că, astfel, Războiul e pentru ruşi unul de viaţă şi de moarte, Vladimir Putin a convocat multe dovezi din ultima vreme.

După opinia mea, n-avea nevoie de această trecere în revistă a implicării Occidentului în Război pînă în vecinătatea bombardării Moscovei.

Avea la dispoziţie exemplul din aceste zile al preşedintelui Biden. La o adică îi putea avertiza pe ruşi să fie atenţi la Discursul lui Biden din 21 februarie 2023.

Spuneam că liderul uneia dintre cele două ţări combatante a ţinut un Mesaj către naţiune cu prilejul împlinirii unui an de Război.

Ar fi fost normal ca şi liderul celeilalte ţări combatante, Ucraina, Volodîmîr Zelenski să procedeze la fel:

Să ţină un mesaj către naţiune în care să vorbească despre Război, despre cauzele sale şi, mai ales, despre sacrificiile umane şi materiale făcute de ucraineni.

Vladimir Putin a consacrat o parte a Discursului său măsurilor social-economice în sprijinul văduvelor de război, al familiilor care au membri pe front.

Ar fi fost normal ca şi Volodîmîr Zelenski să anunţe măsuri social-economice pentru văduvele de război. Mai mult ar fi trebuit să se refere la situaţia refugiaţilor, la administrarea acelei părţi din ţară care nu e în război, la strădania de a supravieţui atacurilor ruseşti asupra infrastructurii.

Mesajului lui Zelenski ar fi trebuit să-i urmeze un discurs ţinut de Biden la Casa Albă în care s-ar fi reafirmat sprijinul pentru eroicul popor ucrainean.

Nu s-a întîmplat aşa.

Misiunea de a ţine un discurs la aniversarea unui an de Război şi-a asumat-o preşedintele Americii, Joe Biden. Acesta a venit în pentru asta în Europa, mai precis în Polonia, cît mai aproape de Ucraina, dar şi de Rusia. Preşedintele american nu s-a limitat să invoce ajutorul dat de Occident Ucrainei. Întregul său discurs a fost consacrat Războiului pe care-l duce Occidentul cu Federaţia Rusă. Evident, invocînd voinţa de fier a Americii şi a Occidentului în Războiul nu numai cu Putin, dar şi cu autocraţii din întreaga lume. În nici o clipă Biden n-a amintit cuvîntul pace. Întreg discursul a stat sub semnul mergem mai departe nu doar cu Războiul, dar şi cu escaladarea Războiului. Şi pentru a ne convinge că Occidentul merge mai departe şi cu escaladarea, Joe Biden i-a dat un pupic în public Maiei Sandu pentru înscrierea Moldovei în frontul antirus.

Presa lumii a difuzat cele două discursuri ca fiind expresia unei confruntări între Joe Biden şi Vladimir Putin. Programîndu-şi discursul după cel al lui Putin, Joe Biden a ţinut să sublinieze pînă la ostentaţie că discursul său e o replică la discursul lui Putin.

Din evenimentele zilei de marţi, 21 februarie 2023 pot fi trase următoarele concluzii:

America şi Occidentul au renunţat şi la ultima aşchie de păstrare a aparenţelor.

Războiul din Ucraina a fost recunoscut oficial ca Războiul dintre Occident şi Federaţia Rusă.

Vladimir Putin şi-a asumat ipostaza de lider al lumii care se bate cu America şi Occidentul.

Joe Biden l-a confirmat, dezvăluind că America şi Occidentul sînt în Război cu o parte a lumii ce are drept lider Rusia. Războiul Rece s-a dus între două superputeri: SUA şi Uniunea Sovietică. De la o vreme, China a făcut figură aparte. Discursul şi faptele lui Biden anunţă un nou Război rece, avînd în vedere specificul, Un Război rece pe cale de a deveni cald, dacă nu chiar prea cald. Acest Război rece angajat de America se desfăşoară împotriva Federaţiei Ruse, recunoscută drept superputere.

Din puterea regională care e Rusia (URSS a fost superputere) Rusia lui Putin e tratată de America drept superputere. Superputerea împotriva căreia s-a mobilizat America pentru a repurta victoria.

Ce altceva îşi dorea Vladimir Putin?

Adevăratele superputeri sînt însă America şi China.

Ce face China văzînd că America s-a angajat în Război cu Federaţia Rusă?

Îşi freacă mîinile de bucurie.

Ştiţi cine a cîştigat din Războiul dintre Imperiul Bizantin şi Imperiul Sasanid, moştenitorul Imperiului Persan?

Un al treilea:

Arabii!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Exit mobile version