Ion Cristoiu: Războiul din Ucraina – efectul retragerii americanilor din Afganistan?

• Ion Cristoiu: După Căderea Uniunii Sovietice, America a intervenit brutal împotriva a patru ţări:Iugoslavia, Irak, Afganistan, Siria. Administraţiei americane puţin i-a păsat şi puţin îi pasă de imaginea de pe Planetă. De ce?
• Ion Cristoiu: Americanii ştiu, fără să fi învăţat Istoria, că scena internaţională e o junglă, şi că de mii de ani domină Dreptul celui puternic. Singurul pericol e ca Superputerea s-o ia în bot. Dacă e singură pe Planetă n-are de la cine s-o ia. Reacţia la plecarea din Afganistan spune totul.
• Ion Cristoiu: Ea n-a stîrnit aplauze. A stîrnit dispreţ din partea adversarilor şi dezamăgire din partea aliaţilor. Poate că şi de aceea Joe Biden a făcut totul pentru a provoca Rusia să atace Ucraina. În sfîrşit, America îşi poate arăta muşchii.

Rîul de cîntări înălţate lui Mihail Gorbaciov după moartea acestuia în noaptea de 30 spre 31 august 2022, marcate de sintagma Omul Păcii, m-a împins să scriu şi să public comentariul:

Mihail Gorbaciov – un idiot util al Occidentului şi după moarte.

Titlul exprimă esenţa conţinutului: Mihail Gorbaciov a murit în toiul Războiului din Ucraina. Declanşat de Vladimir Putin, Războiul dă seamă de nevoia Rusiei de a-şi cîştiga dacă nu locul deţinut înainte de 1989 de Uniunea Sovietică, măcar cel făgăduit lui Gorbaciov de liderii occidentali la încheierea Războiului Rece. Prin prăbuşirea URSS însă, America a rămas singura superputere de pe Glob. Pînă în 1989, înainte de a se lansa într-o Operaţiune de Jandarm al lumii, America se întreba cum va reacţiona cealaltă Superputere, Uniunea Sovietică. Şi pe căi discrete, Moscova era consultată în privinţa reacţiei. Evident, consultările rămîneau secrete. Nu de puţine ori, Moscova îşi dădea acceptul. Asta în culise. Public dacă era vorba de un aliat din Lumea a treia, făcea mare tărăboi. Americanii ştiau însă că Operaţiunea nu se va confrunta, pe teren, cu prezenţa Rusiei. La primul Război din Golf, Saddam Hussein era aliatul Uniunii Sovietice. Moscova n-a mai fost consultată. Romanticul Mihail Gorbaciov, iluzionîndu-se că preşedintele american îi e amic, n-a reacţionat altfel decît prin declaraţii aluzive la invadarea Irakului. Dacă ar fi cerut convocarea Consiliului de Securitate pentru a dezbate noua situaţie (Moscova votase Rezoluţia care cerea retragerea trupelor iraniene din Irak) poate că altfel ar fi arătat Lumea în prezent. Şi dacă americanii ar fi refuzat, ruşii ar fi trebuit să sprijine Irakul măcar cu arme, aşa cum fac acum americanii cu Ucraina. Mihail Gorbaciov, drogat de imaginea publicitară cultivată la nivel planetar, de Om al Păcii, n-a avut curajul să pună piciorul în prag. N-a avut nici măcar înţelepciunea de a denunţa public invazia ca o tulburare a păcii.

Şi americanii au concluzionat că pot face orice pe Planetă.

Superputerea care îi oprea să fie Jandarm mondial dispăruse.

Momentul spune totul despre folosirea lui Gorbaciov de către Americani în postura de idiot util.

Liderul sovietic a fost încurajat la început, între 1985 şi 1987, ca om al Păcii. A primit şi Nobelul pentru aşa ceva. În timp ce el impunea URSS măsuri de dezarmare, dar mai ales de abandonare a aliaţilor din diferite zone ale Lumii (Castro a intuit rapid pericolul) în numele unei Uniuni Sovietice de treabă, care şi-a prins în păr funda albă a Păcii, America, Occidentul îşi continuau politica agresivă. Ca răspuns la Ramura de măslin întinsă Americii Washigtonul ar fi trebui să-şi schimbe politica faţă de Cuba.

N-a făcut-o.

Ba mai mult, Bush i-a cerut lui Gorbaciov să-l potolească pe Fidel Castro. Iar Gorbaciov n-a răspuns întrebîndu-l în ce calitate îi cere, ci s-a scuzat că nu-l poate controla pe Castro.

Fiecare pas al URSS în direcţia Păcii, a înţelegerii, a primit aplauze în Occident.

Gorbaciov devenise o vedetă planetară ca om al Păcii, ca lider comunist care vrea să dea Comunismului o faţă zîmbitoare.

Undeva obiectivul nu era o neghiobie totală. Occidentul crease URSS imaginea Diavolului, a Monstrului. Mihail Gorbaciov voia să creeze imaginea de Ileana Cosînzeana. Aşa cum arată Memoriile sale, liderul sovietic era convins că prin această imagine Uniunea Sovietică va fi simpatizată în Occident. El nu realiza însă că imaginea de Monstru era creaţia Presei Occidentale. Presă adevărată cînd atacă afaceri interne, Presa occidentală devine Propagandă dizgraţioasă cînd atacă afaceri externe. Războiul din Ucraina e o mărturie. America nu s-a preocupat de imaginea asta. După Căderea Uniunii Sovietice, America a intervenit brutal împotriva a patru ţări:

Iugoslavia, Irak, Afganistan, Siria.

Administraţiei americane puţin i-a păsat şi puţin îi pasă de imaginea de pe Planetă.

De ce?

Americanii ştiu, fără să fi învăţat Istoria, că scena internaţională e o junglă, şi că de mii de ani domină Dreptul celui puternic. Singurul pericol e ca Superputerea s-o ia în bot.

Dacă e singură pe Planetă n-are de la cine s-o ia.

Reacţia la plecarea din Afganistan spune totul.

Ea n-a stîrnit aplauze.

A stîrnit dispreţ din partea adversarilor şi dezamăgire din partea aliaţilor.

Poate că şi de aceea Joe Biden a făcut totul pentru a provoca Rusia să atace Ucraina.

În sfîrşit, America îşi poate arăta muşchii.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro