În volumul Amintiri şi reflecţiuni, Mircea Ionniţiu, unul dintre sfetnicii Regelui Mihai, ne povesteşte cum a avut loc lovitura de stat de la 23 august 1944. Dacă ar fi să-i dăm crezare, măreţul eveniment, cîntat de toate istoriile, a depins de o baie la Snagov. Mişcarea era planificată să aibă loc pe 26 august. Ion Mocsonyi-Styrcea, un apropiat al Regelui, află însă că Antonescu urma să plece pe front pe 23 august. În ce împrejurare obţine Styrcea această informaţie vitală, în urma căreia se decide evenimentul crucial de la 23 august 1944? Să-i dăm cuvîntul lui Mircea Ionniţiu:
„Direcţia cifrului fusese instalată într-o vilă la Snagov, unde activitatea nu era întreruptă în timpul raidurilor aeriene anglo-americane. Tot acolo se făcea, sub conducerea lui Piki Rădulescu-Pogoneanu, cifrarea mesajelor transmise prin radio. Cum a ajuns tîrziu la Snagov; Styrcea a stat peste noapte cu foştii săi colegi, urmînd să se întoarcă a doua zi. Dimineaţă s-a sculat devreme şi, cum avea timp s-a dus să înoate în apă. Pe cînd se răcorea în apă, a venit o barcă cu un pescar care s-a întîmplat să fie colonelul Radu Davidescu, şeful cabinetului militar al mareşalului. Cum cei doi se cunoşteau, şi în ciuda straniei situaţii, unul în barcă, celălalt în apă, au discutat evenimentele zilei, Styrcea aflînd că Mareşalul urma să plece a doua zi pe front.
Dîndu-şi seama că absenţa lui Antonescu din Capitală va compromite imens planurile aprobate de Rege şi de anturaj, Styrcea intenţionat opreşte discuţia şi s-a grăbit să se întoarcă la Bucureşti ca să raporteze Regelui”.
Dacă Antonescu pleca pe front, totul se ducea dracului. Drept urmare, potrivit lui Mircea Ionniţiu, Regele şi ai lui hotărăsc să devanseze pentru 23 august chemarea mareşalului la Palat. Dacă pe Styrcea nu-l apuca cheful de o baie la Snagov, probabil că celebrul eveniment de la 23 august n-ar fi avut loc. Şi cine ştie cum ar fi arătat istoria!
Devansarea datei transformă din lovitura de la 23 august 1944 unul din numeroasele momente din istoria României făcute „la plesneală”. În O istorie sinceră a poporului român, Florin Constantiniu evidenţiază unul din aspectele comice ale acestei mişcări aiuristice:
„Arestarea lui Antonescu s-a făcut în pripă, fără ca trupele din Capitală să fi intrat în dispozitivul de luptă. Colonelul Dumitru Dămăceanu, şeful Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei, care nu putuse fi contactat telefonic cînd Antonescu a cerut audienţa, a sosit la palat după arestarea acestuia şi a cerut să nu se anunţe schimbarea de guvern pînă nu se va fi încheiat luarea măsurilor militare. El a spus suveranului şi anturajului său că «azi e zi de baie în armată (de fapt în garnizoana Bucureşti – n.n.) şi toţi soldaţii erau în izmene». A fost un moment de ilaritate cînd toţi – arată Ion Mocsony-Styrcea – am sărit cu gura pe el în acelaşi timp. Regele i-a spus: «Cum să rămînă ţara 24 de ore fără guvern?».
Aldea:
«Aia n-ar fi nimic. S-a mai întîmplat, dar să dispară şi să nu-l găsească nimeni e de neînchipuit».
Buzeşti:
«Nici noi nu ştiam că vor veni la palat, cînd vor sosi şi dacă vor fi arestaţi».
Dar Ioani (Mircea Ionniţiu, secretarul particular al regelui – n.n.):
«Ba ştiam foarte bine, de la unsprezece şi jumătate, dar dumneata (Dămăceanu – n.n.) n-ai vrut să dăm alarma. Dacă domnul Mocsony te asculta, nici n-am fi reuşit să-i arestăm».
Iar Sănătescu:
«Măi, Dămăcene, uiţi că şi Mărăşeşti s-au cîştigat în izmene (soldaţii Regimentului 32 infanterie îşi aruncaseră, din cauza căldurii, vestoanele – n.n.). De astă dată o să-i batem cu p… goală!»”.
Un alt aspect vizează formarea primului guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu. Partidele politice nu pot fi consultate. Astfel că, strînşi în Palatul Mare, amicii şi colaboratorii lui Mihai I se apucă de încropirea guvernului. Constituirea cabinetului Sănătescu e trecut cu litere pîntecoase în toate manualele de istorie. Memoriile lui Mircea Ionniţiu ne fac să bufnim în rîs. Istoricul guvern Sănătescu s-a alcătuit într-o manieră nu prea diferită de încropirea unui grup care plănuieşte s-o şteargă într-o excursie la sfîrşit de săptămînă. Criza de potenţiali miniştri e mare. Mare de tot! Astfel că alcătuitorii apelează, în ultimă instanţă, la o formulă simplă: pun pe listă ce se nimereşte! Unii vor beneficia de onoarea participării la primul guvern istoric Sănătescu după cum au avut norocul să cadă întîmplător sub privirile anturajului regal. Generalul Gheorghe Mihail devine foarte simplu şeful Statului Major: „Intrînd în Palat, este zărit de Sănătescu”. Hazos e cum ajunge Dumitru Negel ministru al Agriculturii. Graţie unui telefon dat cu totul şi cu totul întîmplător la Palat:
„Între timp sună la telefon Dumitru Negel, administratorul Domeniilor Coroanei, care fusese trimis în Moldova cu cîteva zile înainte pentru a inspecta ferma de la Broşteni. Misiunea lui era de fapt să ia contact cu oficialităţile civile şi militare din regiune pentru a raporta Regelui asupra moralului populaţiei şi al armatei. Acum sosise la Periş şi, natural, nu era la curent cu cele ce avuseseră loc la Palat. Este sfătuit să se întoarcă degrabă la Bucureşti. Cînd soseşte, se pomeneşte numit Ministrul Agriculturii. Unui alt general care apare la Palat în acel timp, i se încredinţează funcţia de prefect al Capitalei. Este vorba de generalul Victor Dombrovschi, cunoscut pentru activitatea pozitivă pe care o avusese pe timpurile lui Carol II-lea ca primar al Capitalei”.
La plesneală, ca să zic aşa, conştient că termenul nu-i ştiinţific, se petrece şi un alt moment decisiv al loviturii de stat: prezentarea noului prim-ministru Sănătescu la Marele Stat Major:
„Cum am terminat de bătut la maşină decretul şi după ce Regele l-a semnat, Sănătescu ia originalul, pe care îl împătureşte cu grijă, îl pune în buzunar şi cere un automobil care să-l ducă la clădirea Marelui Stat Major, aflat atunci pe strada Ştirbei Vodă. Cîteva luni mai tîrziu, Sănătescu mi-a descris momentele prin care a trecut cînd s-a prezentat la Statul Major. «Puteau să mă aresteze pe loc, măi băiete», îmi spuse el, «căci eram fără escortă şi îmbrăcat civil, cum ştii». Eu nu i-am spus că şi noi la Palat eram îngrijoraţi de cum va fi primit, căci singura lui protecţie era o bucată de hîrtie. Pentru o vreme ne întrebam dacă mai aveam un prim-ministru în libertate.
Deoarece generalul Ilie Şteflea, şefului Marelui Stat Major, se afla pe front, Sănătescu intră la subşef, generalul Socrate Mardare, scoate din buzunar decretul regal, îl despătureşte cu atenţie şi-l prezintă. Acesta, după ce-l citeşte, se ridică de pe scaun, îl salută şi se pune imediat la dispoziţia lui. Peste vreo oră, după ce unele din ordinele indicate au fost transmise condamnaţilor de mari unităţi de pe front, Constantin Sănătescu se întoarce la Palat nevătămat”.
Şi uite aşa s-au petrecut două momente la care se închină şi acum românii: 23 august 1944 şi formarea primului guvern democratic!