Ion Cristoiu: Şase luni pierdute cu administrarea mărunţişurilor

• Ion Cristoiu: Spre deosebire de USL, noua Coaliţie n-a avut din start nici un adversar. Preşedintele şi, prin el şi Sistemul, au fost de la început binevoitori cu noul Guvern. Ba mai mult, spre deosebire de USL, noua Coaliţie a beneficiat de sprijinul evident al lui Klaus Iohannis. În privinţa Opoziţiei, noua Coaliţie n-a avut nici o durere de cap.
• Ion Cristoiu: Aşadar, pentru prima oară în postdecembrism două partide importante, pînă atunci duşmane, s-au unit într-o Coaliţie de guvernare avînd drept temei credinţa că numai astfel se pot îndeplini obiective ţinînd de Resetarea României.
• Ion Cristoiu: E limpede însă că deşi avînd o majoritate zdrobitoare în Parlament, deşi nu se confruntă cu o Opoziţie cît de cît, deşi nu e vegheată de o presă critică, actuala Coaliţie n-a adoptat nici una din Legile care ţin de Resetarea României.

Împlinirea a şase luni de la formarea guvernului Nicolae Ciucă prin alianţa PNL-PSD a dat posibilitatea politicienilor din cele două formaţiuni să facă niţică retorică electorală în perspectiva imediată a sondajelor de opinie şi în perspectiva – ceva mai depărtată – a alegerilor din 2024. Ocupată cu misiunea de a născoci şi falsifica sub semnul Propagandei de front, presa noastră n-a dat atenţie momentului. Prin urmare în spaţiul public s-au impus punctele de vedere politicianiste despre bilanţul celor şase luni de guvernare a Coaliţiei PNL-PSD.

A fost asta o mare eroare a presei româneşti.

Bilanţul autentic, dezbaterea despre cele şase luni de guvernare se impuneau mai mult decît în alte cazuri asemănătoare din postdecembrism.

Pentru postdecembrism Coaliţia PNL – PSD – UDMR e o premieră şi, aş spune, un experiment. Cele două partide au fost în postdecembrism, cu excepţia unor perioade trecătoare, adversare de moarte. Cînd s-au unit într-o Coaliţie, aşa cum a fost USL, cauza trebuie căutată în duşmanul comun. PNL şi PSD au format o Coaliţie nu pentru a construi ceva, ci pentru a dărîma ceva – şi anume regimul Traian Băsescu – dar mai ales pentru a supravieţui abuzurilor la care supunea regimul partidele de Opoziţie. După parvenirea USL la Guvernare, în 2012, accentul a căzut tot pe lupta împotriva duşmanului comun. Pe 24 decembrie 2021, Coaliţia PNL – PSD s-a format avînd drept justificare pentru un concubinaj contra naturii necesitatea unei uniri a forţelor în vederea realizării unor obiective ţinînd de contrucţie:

Realizarea marilor reforme amînate pînă acum din cauza guvernelor firave în Parlament.

Spre deosebire de USL, noua Coaliţie n-a avut din start nici un adversar. Preşedintele şi, prin el şi Sistemul, au fost de la început binevoitori cu noul Guvern. Ba mai mult, spre deosebire de USL, noua Coaliţie a beneficiat de sprijinul evident al lui Klaus Iohannis. În privinţa Opoziţiei, noua Coaliţie n-a avut nici o durere de cap. Cele două formaţiuni de Opoziţie – AUR şi USR- erau şi sînt în continuare în război. Atît una împotriva celeilalte, cît şi fiecare împotriva ei însăşi. Presa a fost şi este un aliat al Coaliţiei. Cele două televiziuni de ştiri mogularde – Antena 3 şi Digi 24 –, despărţite de duşmănia dintre PSD şi PNL, au devenit surori siameze în efortul de a sprijini Guvernul Ciucă. 

Aşadar, pentru prima oară în postdecembrism două partide importante, pînă atunci duşmane, s-au unit într-o Coaliţie de guvernare avînd drept temei credinţa că numai astfel se pot îndeplini obiective ţinînd de Resetarea României. 

Şi-a îndeplinit Coaliţia în aceste şase luni vreunul dintre obiectivele pentru care a fost înfiinţată?

Sindrofiile organizate separat de PNL şi PSD ( curios lucru, UDMR n-a făcut un bilanţ!) au fost practic ocazii de a face bilanţurile celor şase luni de concubinaj guvernamental. Fiecare partid a ţinut să raporteze ce a făcut Coaliţia în ultimele şase luni pentru a face faţă problemelor născute de Războiul din Ucraina, de Criza energetică. S-a lăsat impresia că actuala Coaliţie, o premieră în postdecembrism prin frăţia de peste noapte dintre două formaţiuni care s-au strîns de gît pînă în decembrie 2021, în Parlament, în Presă şi în stradă, s-a ivit din conştiinţa că „trebuie trecut peste ce ne desparte” de dragul unităţii cerute de vremurile ieşite din ţîţîni. Ceva asemănător Marii Coaliţii lăcrimoase dintre Liberali şi Conservatori din 1907, provocate de Pericolul întruchipat de Răscoală.

Teza potrivit căreia Coaliţia contra naturii a fost creată pentru salva ţara în faţa Războiului din Ucraina a fost însuşită de Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă de la Klaus Iohannis. Pe 12 mai 2012, la conferinţa de presă aranjată de Ziua Moaşelor de pretutindeni, Klaus Iohannis s-a fălit cu patronarea Coaliţiei PSD- PNL .

Cică el a sprijinit-o, deoarece şi-ar fi dat seama pentru că şi-a dat seama că Războiul din Ucraina cere o guvernare forte:

„Cu toate că, îmi permit să vă amintesc şi dumneavoastră şi celor care vă aud, văd, citesc, comentează, că atunci când am încurajat formarea acestei coaliţii, lumea a crezut că fac o greşeală. Rezultatul este cel mai stabil, solid şi performant guvern din ultimii destul de mulţi ani. Imaginaţi-vă cum ar fi arătat România în perioadă de război la graniţă, criză energetică, criză economică, inflaţie cu un guvern subţire, care se impune greu.”

Las la o parte teza că un Guvern „subţire”, altfel spus, fără majoritatea de acum din Parlament, n-ar fi făcut faţă Crizelor din prezent.

Păi crizele actuale sînt încercate de toate ţările membre ale UE.

Nici una nu e condusă de o Coaliţie cu o majoritate în Parlament aproape de dictatură.

Unele au Guverne minoritare. Altele, guverne întemeiate pe Coaliţii alcătuite din mai multe partide şi confruntate cu o Opoziţie puternică.

Şi cu toate acestea, ţările membre ale UE au făcut faţă Crizei. Ba chiar, în unele cazuri, mai bine decît România.

Trecînd peste această aiureală, teza potrivit căreia actuala Coaliţie s-a format pentru a se face faţă Războiului din Ucraina e un fals de proporţii.

Nu numai că în decembrie 2021 mai erau două luni pînă la izbucnirea Războiului, dar la vremea respectivă cele două partide n-au justificat formarea Coaliţiei prin necesitatea unei uniri a forţelor, cerute de Războiul din Ucraina sau măcar de Criza economică.

Justificarea a fost dată de imposibilitatea formării unui guvern PNL, USR, UDMR.

Alternativa trimitea la alegeri generale anticipate.

Şi atunci, PNL a ales Răul cel mai mic:

Alierea cu Ciuma Roşie.

Pentru a polei Concubinajul, Klaus Iohannis a invocat Resetarea României.

Din acest punct de vedere, Bilanţul celor şase luni de Guvernare trebuie să se raporteze la marile Reforme cerute de Resetare.

E limpede însă că deşi avînd o majoritate zdrobitoare în Parlament, deşi nu se confruntă cu o Opoziţie cît de cît, deşi nu e vegheată de o presă critică, actuala Coaliţie n-a adoptat nici una din Legile care ţin de Resetarea României.

Bilanţul e catastrofal.

Şase luni au fost pierdute cu administrarea mărunţişurilor. Ceea ce ar fi putut face la fel de bine şi o guvernare minoritară.

Şi nu sînt semne că de acum încolo, pe măsură ce ne apropiem de alegeri, Coaliţia va adopta vreo Lege cît de cît importantă pentru Restarea României.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro