Ion Cristoiu: Victor Orban la Tuşnad: Un discurs istoric

Ion Cristoiu

Ion Cristoiu

Ion Cristoiu: Pe Victor Orban îi urăsc deopotrivă Stăpînii şi Slugile. Prin Stăpîni înţeleg liderii Marilor Puteri Europene, dar mai ales, Liderii Birocraţiei dictatoriale de la Bruxelles. Aceştia văd în Victor Orban cel mai mare pericol pentru stăpînirea lor.

Ura faţă de Victor Orban a făcut ca unul dintre cele mai puternice texte semnate de un european despre Declinul Europei să fie aruncat în maşina de aruncat rahat în dreapta şi-n stînga a presei diversioniste. Unui text filosofic trebuie să-i răspundă filosofii. I-au răspuns miliţienii de serviciu.

Esenţa discursului lui Victor Orban stă în îndemnul: Vegheaţi, nu dormiţi! Pentru că nu de puţine ori în somn se moare. Fie şi doar pentru atît, Discursul lui Victor Orban e unul istoric. Un discurs cum nici un politician român n-a ţinut pînă acum în postdecembrist şi nici nu cred că va ţine.

„De când ne-am întâlnit ultima oară, lumea s-a schimbat foarte mult. În 2019 am fost participanţii unei tabere deosebit de optimiste şi încrezătoare, însă deceniul care s-a deschis în faţa noastră, după cum se vede bine, va fi deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei. (…)

Deci, am intrat în epoca pericolelor, iar acum se fisurează aceşti piloni ai civilizaţiei occidentale pe care îi credeam indistructibili. Voi aminti aici trei asemenea zdruncinări. Anterior am crezut că trăim într-un scut protector al ştiinţei, dar a venit COVID-ul. Am crezut că în Europa nu mai poate fi război, dar acum avem război în vecinătatea Ungariei. Am crezut că războiul rece nu se mai întoarce, dar foarte mulţi lideri ai lumii acţionează în direcţia organizării vieţii noastre într-un bloc. Acestea sunt evoluţii pe care în 2019 nu le-am amintit deloc, acestea ne învaţă să fim mai modeşti, deoarece posbilităţile noastre de previziune sunt serios limitate. Acest lucru este valabil şi pentru cei care vorbesc despre viitor. În 2019 nu am vorbit nici despre pandemie, nici despre războiul din Europa, nici despre o victorie de două treimi, nici despre reîntoarcerea la putere a stângii în Germania şi nici despre faptul că îi vom învinge pe englezi acasă la 0-4 (la fotbal). Deci, dacă cercetez viitorul, cel mai important lucru este modestia şi supunerea. Nu poţi să iei pâinea de la gura Domnului.”

Fragmentul de mai sus nu e rupt dintr-un eseu semnat de un filosof. de renume al lumii de azi. Filosof care nu poate fi decît franţuz, Nu e rupt din comentariul unui publicist occidental, şi cu atît mai puţin din intervenţia unui lider de opinie din Europa Centrală şi de Est.
E dintr-o intervenţie publică a unui politician.
Politicianul se numeşte Victor Orban şi e premierul Ungariei.

Pe Victor Orban îi urăsc deopotrivă Stăpînii şi Slugile.
Prin Stăpîni înţeleg liderii Marilor Puteri Europene, dar mai ales, Liderii Birocraţiei dictatoriale de la Bruxelles.
Aceştia văd în Victor Orban cel mai mare pericol pentru stăpînirea lor. Recent, unul dintre aceşti Stăpîni, preşedintele Comisiei Europene, a cerut Statelor membre ale UE să-şi micşoreze cu 15% consumul de gaz pentru a-l da, ulterior, Germaniei, ţară care a descoperit că motoarele nu merg cu lemne. Victor Orban s-a opus. Nu de-al dracului, ci pentru că o asemenea mişcare loveşte interesele naţionale ale Ungariei.

În 1946, Lucreţiu Pătrăşcanu a declarat că „înainte de a fi comunist, sunt român”. O declaraţie care a însemnat pentru el începutul sfîrşitului. Cum să admită aşa ceva Stăpînul sovietic, care înţelegea prin comunist, internaţionalist, adică supus Moscovei.
Victor Orban ar putea spune ceva asemănător. Înainte de a fi bruxellesist sunt maghiar.

Prin slugi înţeleg pe politicienii români, cei care sînt mai întîi bruxellesişti şi mai apoi, dacă rămîne loc, evident, români.
Şi ei, politicienii români, ar vrea să-şi poată permite fapte şi vorbe precum cele asumate de Victor Orban. Nu-şi pot permite, deşi ei gîndesc la fel ca Victor Orban, pentru că, înainte de a fi români ei sunt bruxellesişti. Şi-i urăsc pe toţi cei pe care poporul român îi văd că-şi pot permite să fie şi altceva decît slugi.

Ura faţă de Victor Orban a făcut ca unul dintre cele mai puternice texte semnate de un european despre Declinul Europei să fie aruncat în maşina de aruncat rahat în dreapta şi-n stînga a presei diversioniste. Unui text filosofic trebuie să-i răspundă filosofii. I-au răspuns miliţienii de serviciu.
Din presă şi din politică.

Fragmentul citat în debutul acestui articol are o valoare de excepţie şi pentru că aduce în discursul public al unui om politic european neliniştile încercate de oamenii lucizi la declanşarea Pandemiei mai întîi şi la declanşarea Războiului din Ucraina mai apoi.

Principala consecinţă a Pandemiei a fost pentru milioane de europeni pierderea unei iluzii de esenţă de pînă atunci:
Iluzia Ştiinţei atotputernice.
Această Ştiinţă a fost înfrîntă de un virus.

Declanşarea Războiului din Ucraina a dus la pierderea unei alte mari iluzii nutrite de Europenii cufundaţi în rutina confortului:
Iluzia că un Război e imposibil în Europa.
Şi iată că Războiul a fost posibil.
Şi durează deja de luni bune şi nu lasă impresia că se va încheia curînd.

A treia iluzie de care vorbeşte Victor Orban e cea potrivit căreia după încheierea Războiului Rece, care a durat peste patru decenii, un nou Război rece nu mai poate reveni.
Ei bine, Războiul Rece a revenit.
De data asta nu între URSS şi SUA, ci între Rusia şi China pe de o parte şi America şi Uniunea Europeană pe de alta.

Victor Orban n-a invocat întîmplător în debutul discursului aceste trei mari iluzii pierdute de Occident.
Întreg discursul e stăpînit de neliniştea pe care trebuie s-o încercăm în prezent faţă de Destinul Lumii Occidentale.
Lume din care face parte şi Lumea Românească.

Liniştea, satisfacţia, veselia, fericirea toantă îşi au cauza în absenţa veghii.
Poate că Victor Orban exagerează avertizîndu-ne asupra a ceea ce el numeşte Declinul Occidentului.
Poate că Occidentul e ca România din discursul lui Klaus Iohannis şi Nicolae Ciucă:
O realitate în care vorba poetului:
Nu există să existe / Cetăţeni cu feţe triste.

Dar dacă nu e?
Nu e mai bine să fim pregătiţi pentru pierderea altei mari iluzii – cea a Occidentului triumfător – decît să suferim după pierderea unui noi iluzii?

Ce înseamnă asta?
Că faţă de viitor trebuie să fim modeşti.

Esenţa discursului lui Victor Orban stă în îndemnul:
Vegheaţi, nu dormiţi!
Pentru că nu de puţine ori în somn se moare.

Fie şi doar pentru atît, Discursul lui Victor Orban e unul istoric.
Un discurs cum nici un politician român n-a ţinut pînă acum în postdecembrist şi nici nu cred că va ţine.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Exit mobile version